Foto: beautycenter.ro
2011- Anul Internaţional al Chimiei
După Anul Internaţional al Astronomiei (2009) şi Anul Internaţional al Biodiversităţii (2010), e rândul chimiei să fie sărbatorită anul acesta. Organizatorii acestui eveniment de amploare, la nivel mondial sunt UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură) şi IUPAC (Uniunea Internatională de Chimie Pură şi Aplicată). Astfel, 2011 se remarcă prin numeroase manifestări ştiinţifice în domeniu (conferinţe, congrese, colocvii, ateliere, demosntraţii, expoziţii) la nivel mondial, ce vor culmina cu aniversarea celei de 100-a ediţii a decernării Premiului Nobel Marie Currie.
Chimia nu trebuie privită ca fiind oaia neagră a industriei, care ne poluează şi ne intoxică, ci ar trebui să ne aplecăm mai mult atenţia asupra aspectelor pozitive pe care le are în societate, asupra complexităţii şi frumuseţii acestei ştiinţe care îmbracă diverse forme şi e prezentă peste tot, în viaţa noastră.
Chimia, de la ştiinţă pură, fundamentală, străbate un drum lung şi anevoios până la aplicaţii complexe, inovatoare, cu puternic impact social. Un exemplu în acest sens îl reprezintă medicamentul -un produs complex, fără de care viaţa noastră ar fi fost cu totul alta. De la banala aspirină, până la medicamentele de ultimă generaţie precum antitumorale, anti-HIV sau anti-malaria, medicamentul este rezultatul unor cercetării ştiinţifice colosale, de înalt nivel.
Pentru crearea sa, primul pas este identificarea unui principiu activ care să aibă un anumit efect, specific; urmează izolarea acestuia din surse naturale sau punerea la punct a unei strategii de sinteză, fabricarea sa, teste preclinice şi clinice, condiţionare, finalizând cu procedura de autorizare în scopul comercializării.
Nu este suficientă deci, obţinerea unei molecule care să facă dovada eficacităţii sale in vitro. In vivo, efectul său se bazează din ce în ce mai mult pe forma de eliberare a substanţei active. În acest sens, ramura chimiei, numită galenică se ocupă cu identificarea formei celei mai adecvate de administrare a medicamentului (comprimate, soluţii injectabile, aerosoli, forme pentru uz dermatologic, etc). În zilele noastre, modul de eliberare a medicamentului în organism devine din ce în ce mai important, mai eficient şi mai inovator. Ameliorarea performanţelor unui medicament se poate obţine utilizând nanovectori, ceea ce permite controlul vitezei de eliberare a substanţei active şi a distribuţiei sale celulare. Este ceea ce numim eliberare condiţionată şi controlată. Nonoparticule de tip polimeric devin “cărăuşul“ principal, capabil să elibereze principiul activ treptat, exact acolo unde este nevoie, la tintă.
Dar, odată puse la punct şi depăşite toate aceste aspecte, medicamentul mai trebuie să treacă un ultim test: sa facă dovada inocuităţii sale. Este general admis că orice medicament are, însă, efecte secundare, nedorite. Medicul şi pacientul trebuie sa pună în balanţă beneficiile reale ale medicamentului şi riscurile sale, deasemeni reale – o problemă delicată, care nu poate fi generalizată şi depinde de la un caz la altul.
Iată cum devenim tributari acestei ştiinţe, iar acest lucru ar trebui sa ne sensibilizeze mai mult, să încurajăm tinerii să acorde mai multă importanţă acestei discipline, care inseamnă dealtfel, viaţă.
Amalia Ştefaniu
