AMINTIRI DIN TRECUT ȘTIINȚA ROMÂNEASCĂ ÎN EPOCA EVULUI MEDIU A MILENIULUI III

0
461

amintiri

In timp, tradiția a plasat fără echivoc logica deasupra percepției. Cu ajutorul percepției nu putem „vedea” esența lucrurilor sau profunzimea lor. Nu putem aprecia realitatea lumii înconjurătoare la adevărata ei măreție, întrucât percepția este o stare subiectivă determinată de anumite secvențe temporale pe care observatorul le-a reținut în timp ca experiențe personale.

Astfel spus, percepția este o „parte” a logicii, care precede acesteia atunci când trebuie luată o decizie în raport cu „întregul”.

Un om logic, este un om cu o profundă putere de evaluare care nu iubește și nu urăște în raport cu subiectul analizat.

Un om logic nu se lasă „prins” în capcana percepției, a stărilor de spirit, care uneori pot avea și cauze patologice.

În sensul celor precizate extrem de sugestivă este și remarca Sfântului Augustin, cu privire la definirea dezordinii (haosului). Acesta considera că haosul este creat de cel care „percepe” doar un fragment al mozaicului și care acționează cu intenția de a face ordine, fără să cunoască mozaicul în integralitatea lui.

Evident, că o astfel de decizie bazată doar pe percepție este în afara logicii și ea generează haos. Haos creat și de prestația jurnalistică a lui Nicolae Șeicaru în cadrul rubricii Hotnews difuzată pe postul Realitatea TV, atunci când din întregul mozaic al complexului domeniu al educației, științei și cercetării, Nicolae Șeicaru a „extras” un fragment de mozaic.

În felul acesta Nicolae Șeicaru a denigrat și umilit întreaga comunitate a oamenilor de știință.

Demersurile jurnalistice ale lui Nicolae Șeicaru, rău voitoare, confuze, nejustificate, nedocumentate, deci ilogice, vizau o declarație făcută de Daniel Funeriu, ministrul Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului, cu privire la „tăierea” indemnizațiilor membrilor Academiei Oamenilor de Știință din România (AOȘR), Academiei de Științe Medicale și ale Academiei de Științe Tehnice din România (AȘTR).

Pentru a nu lăsa opinia publică bulversată de elucubrațiile lui Nicolae Șeicaru, vom prezenta câteva evenimente istorice, adevărate repere existențiale ale glorioasei instituții științifice – AOȘR.

Academia Oamenilor de Știință din România ( AOȘR ) este continuatorul și unicul legatar al Academiei de Științe din România care a funcționat între anii 1936 – 1940 și al Asociației Oamenilor de Știință din România înființată prin HCM nr. 1012/30 mai 1956 și care în 1996 și-a schimbat titulatura în Academia Oamenilor de Știință din România (hotărâre judecătorească din 3 octombrie 1996 adoptată de Judecătoria Sectorului 1 București). Legea nr. 31/15 ianuarie 2007 se referă la reorganizarea și funcționarea AOȘR prin care s-a aprobat statutul AOȘR. Membrii AOȘR nu au titlul de academician, ci acela de membru al AOȘR care este o componentă a societății civile.

Astfel, în mod greșit și tendențios sa afirmat că președintelui României Traian Băsescu i s-a oferit titlul de academician AOȘR pe care acesta lar fi refuzat.

Domnului președinte al României i s-a propus să facă parte ca membru titular al AOȘR, întrucât în anumite perioade acesta a încurajat și a susținut activitatea și dezvoltarea acestei instituții științifice.

Membrii asociației sunt personalități ale vieții științifice românești, profesori universitari, oameni de știință cu doctorate și lucrări științifice publicate, inventatori. Printre aceștia sunt și membrii ai Academiei Române.

Stimularea activității de cercetare științifică și prin acordarea de indemnizații este necesară pentru dezvoltarea științei, tehnicii, culturii, cunoașterii, economiei, cu alte cuvinte a statului român.

Faptul că unii dintre membrii AOȘR cumulează pe lângă salariu și indemnizația de membru titular, corespondent, etc. nu trebuie să fie pentru alții motiv de invidie și de iritare, după cele spuse de remarcabilul om de știință Ana Aslan: „Invidia este boală și prostie”. Să nu uităm că toți cei care beneficiază de aceste drepturi bănești, sunt oameni de știință, a căror realizări le certifică probitatea profesională și morală. În plus, acordarea acestor indemnizații s-a făcut conform unor criterii extrem de exigente și obiective, stipulate în statutul AOȘR.

Dacă în ceea ce-l privește pe Nicolae Șeicaru, acesta a reacționat sub impulsul ignoranței, atunci în legătură cu declarațiile ex președintelui Academiei Române Eugen Simion, nu ne mai miră nimic.

Afirmațiile sale sunt surprinzătoare întrucât sunt contrazise de faptul că Domnia sa a găsit argumente pozitive atunci când s-au reînființat Academia Oamenilor de Știință din România, Academia de Științe Medicale și Academia de Științe Tehnice din România.

În aceste momente de criză, unde componenta morală este cea mai afectată, soluțiile din domeniul științei și tehnicii pot rezolva situația economică și socială precară pe care o traversează România. Aceste soluții pot fi oferite numai de oamenii de știință ai acestei țări.

Nu reducerea indemnizațiilor este „cheia” rezolvării crizei, ci mobilizarea și antrenarea comunității oamenilor de știință de către Guvern, este soluția logică deasupra percepției rudimentare, excesive și contraproductive.

Dacă dl. ministru Daniel Funeriu, cel care trebuie să apere drepturile oamenilor de știință, intenționează să taie indemnizațiile și finanțările instituțiilor academice cu ajutorul (complicitatea) guvernului, atunci acesta nu are ce căuta pe scaunul pe care îl ocupă.

G. I. N

Ţi-a plăcut acest articol? Abonează-te prin mail!

Lasă un răspuns