Ce înseamnă o alimentație sănătoasă?

0
655

Sanatate DSC05492Ce înseamnă o alimentație sănătoasă?

Ne plac gusturile, ne plac aromele, papilele noastre gustative sunt invadate zi de zi cu zeci de compuși chimici meniți să ne aducă plăcere. Da, e vorba de plăcerea de a mânca, și mai puțin de necesitatea de a ne hrăni.

Când “simțim” prin rezultatul unei analize biochimice de laborator, când doctorul ne avertizează că avem anumite carențe, dăm fuga să cumpăram un supliment alimentar sau un medicament. Decizia ne aparține, dar nu o luăm întodeauna în cunoșțiintă de cauză.

Deși mass-media inceracă să ne conștientize asupra riscurilor unei alimentații nesănătoase, tratam superficial acest aspect important al vieții noastre. Alegem alimentele în grabă, la intâmplare, în drum spre serviciu, sau ne rasfățăm cu delicii pline de aditivi alimentari, stând comod în fața televizorului.

Poate ca ar trebui să luăm atitudine, să avem mai multa grijă de noi și mai ales, atunci când avem responsabilitatea și mai mare de a ne hrani copiii, să fim mai precauți, mai ințelepți și mai avizați.

Dacă citim pe ambalajele produselor alimentare termenul de garanție, valoarea nutritivă și printre rânduri reușim să regăsim o parte din aditivii alimentari, nu înseamnă că am făcut suficient.

Se știe că aditivii alimentari sunt folosiți încă din antichitate. Nu e noutatea secolului în care trăim, însă acum există mai multi aditivi de sinteză, “identic naturali”, creați să ne păcălească simțurile și să ne exalteze. Dar să nu ne mirăm, că doar existența acestora este cerută chiar de noi atunci când refuzam să cumparam produse cu termen de garanție mic, o pâine mai puțin pufoasă, un desert mai puțin aromat, iar exemplele nu se opresc deloc aici.

Fiindcă e toamna și e sezonul fructelor, deschid rubrica aditivilor alimentari, a E-urilor, cu ceva delicios și aproape inofensiv: compoturi de fructe si dulcețuri. Ce ascund acestea ? Cele făcute de bunica, în care fructele au ramas întregi și tari ascund desigur puțină “apă de var” (hidroxidul de calciu), inofensivă, eventual acid citric și acid ascorbic din zeama de lămaie și cam mult zahar, dar deloc periculos, deoarece este fiert, adică “invertit”. Celelalte conțin printre altele: stabilizatori (acid tartiric, acid citric – pentru inhibarea proceselor enzimatice din fructe); corectori de aciditate – oxidul de calciu, clorura de calciu convertită în pectat de calciu, insolubil, pentru întărirea țesutului vegetal; îndulcitori sintetici precum zaharina, ciclamați, aspartat; conservanți – bioxid de sulf, acid benzoic sau benzoat de sodiu, acid sorbic, acid ascorbic.

Acidul ascorbic (vitamia C) ajută la menținerea culorii compoturilor de piersici, mere, caise piersici, etc, previne oxidarea țesutului vegetal și este utilizat pentru vitaminizarea unor produse precum paste, creme, nectaruri. Prezintă dezavantajul ca este un compus termosensibil; gătitul, în general conduce la distrugerea sa. Cu privire la acest aspect, contează temperatura și timpul de expunere. De reținut că, fiind o vitamina hidrosolubilă, excesul nu se reține în organism, ci este eliminat. Deci, daca vă plac fructele acrișoare, nu va stabiliți o limită în a le consuma. Fructe cu continut ridicat de vitamina C sunt: catina, măceșe, coacaze, kiwi, citrice, etc.

Amalia Ștefaniu

Ţi-a plăcut acest articol? Abonează-te prin mail!

Lasă un răspuns