IN MEMORIAM INVENTATORUL JUSTIN CAPRĂ, UN GENIU AL CREAŢIEI TEHNICE ROMÂNEŞTI

0
408

Justin Capra MagureniSacul zburator Justin Capra

IN MEMORIAM
INVENTATORUL JUSTIN CAPRĂ,
UN GENIU AL CREAŢIEI TEHNICE ROMÂNEŞTI

                                                                                                                            Conf.univ.dr. Gabriel I NĂSTASE

   Inventatorul român Justin Capră s-a născut la 22.02.1933, la Măgureni, în judeţul Prahova.
   Ultima perioadă de viaţă, inventatorul Iustin Capră a trăit-o la Filipeştii de Pădure, judeţul Prahova. Starea de sănătate a lui Iustin Capră s-a agravat pe 19 ianuarie 2015, iar la ora 19:10 a aceleiaşi zile, inima lui a încetat să mai bată, după 82 de ani!
   Despre acest ultim moment din viaţa lui Iustin Capră, Alexandru Bălai, managerul spitalului de urgenţă din Ploieşti a relatat presei următoarele: „A ajuns în stare septică, cu patologie digestivă şi dureri abdominale. S-a suspectat un infarct, dar testele efectuate au ieşit pozitive pentru bacilul Clostridium”.
Inventatorul Justin Capră a fost înhumat cu onoruri militare, la cimitirul Ghencea din Bucureşti.
Dumnezeu să-l odihnească în linişte şi pace!

   România a oferit lumii invenţii remarcabile: motorul cu reacţie, stiloul, asfaltul (invenţie realizată de Gogu Constantinescu (1881-1965). Ironia constă în faptul că România continuă să fie ultima ţară din Europa în ceea ce priveşte „infrastructura rutieră”!), forajul la mare adâncime, scaunul catapultat pentru avioanele de vânătoare, ştiinţa sonicităţii, vaccinul antiholeric (metoda lui Ion Cantacuzino se numeşte şi astăzi „Marea experienţă românească”), insulina, motorul cu apă etc.. Multe dintre invenţiile realizate de inventatori români au fost brevetate şi aplicate în afara României!
Trăim într-o ţară frumoasă, cu oameni talentaţi, dar blestemată să fie condusă de indivizi abjecţi, trădători de ţară şi neam, lipsiţi de patriotism, indiferenţi faţă de interesul naţional.
Despre modul în care au fost şi sunt trataţi inventatorii români de către autorităţi şi cum este valorificată inteligenţa românească, Sorin Dinea, preşedintele Asociaţiei Henri Coandă afirma: “Pentru a-şi putea valorifica invenţiile pe plan social, inventatorii au nevoie de bani şi de finanţatori. Oamenii cu idei şi oamenii cu bani trăiesc în lumi diferite. De aceea, pentru a evita un conflict între aceştia, legătura dintre ei e necesar a fi realizată de o entitate intermediară. Această entitate asigură dezvoltarea unei idei, protecţia şi valorificarea sa, astfel încât să câştige atât societatea, cât şi cele trei părţi. La noi însă, nu există o astfel de structură. Adevărul este că în acest moment avem în ţară cel puţin 20 de persoane care deţin idei revoluţionare, adică sunt excepţionale, şi alte câteva sute care ar putea aduce eficientizări majore, fiecare în domeniile lor de aplicare. Numai că din cauza lipsei de încredere şi de interacţiune între inventatori şi posibilii lor finanţatori, aceste idei nu pot fi încă valorificate”.
Până în 1989 Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) era o instituţie publică al cărei rol principal era de protecţie şi valorificare a proprietăţii industriale.
După 1990, OSIM-ul a renunţat la rolul de valorificare a brevetelor de invenţie, de implementare (aplicare) a rezultatelor de cercetare-dezvoltare-inovare (CDI) în economie.
În calitatea mea de consilier în Administraţia prezidenţială a României, director general în Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi vicepreşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii (cu rang de secretar de stat), am propus realizarea şi promovarea unei strategii de dezvoltare a mediului de afaceri inovativ, precum şi înfiinţarea unei “Agenţii pentru Valorificarea Drepturilor de Proprietate Intelectuală” (inclusiv pentru valorificarea brevetelor de invenţii).
Din păcate, niciun ministru al educaţiei şi cercetării şi economiei nu şi-au dorit o astfel de agenţie sau orice altă formă de organizare în coordonarea Primului Ministru sau a unuia dintre miniştrii invocaţi. Ulterior, peste ani, s-a observat de ce. Aveau alte preocupări, altele decât cele care vizau interesul naţional. A fost unul dintre numeroasele momente când reprezentanţii instituţiilor publice au performat slab.
Justin Capră a trăit singur, în modestie şi a creat sub influenţa Divinităţii, a lui Dumnezeu. A fost un bun român şi un bun creştin ortodox. L-a iubit pe Dumnezeu, iar Dumnezeu l-a răsfăţat cu harul de a crea şi a muncii pentru progresul semenilor săi.
Dumnezeu mi-a dat posibilitatea să mă joc. Jucându-mă, mi-am temperat neliniştea, am reuşit să dorm. Pe la 30 de ani a trebuit să iau chiar nişte calmante. Era anxietate. Chiar dacă era să cadă o frunză, mă speriam. Acum nu prea mă mai interesează părerea oamenilor şi ce se întâmplă în jur. Mi-am dat seama că viaţa este un caz particular al celei veşnice, această viaţă terestră, pe care avem obligaţia să o trăim şi să o cinstim”.
“Ceea ce am realizat eu nu sunt invenţii, sunt nişte lucrări inspirate. Tuturor ne-au căzut mere în cap, dar numai Newton descoperă legea atracţiei universale. Întrebat cum, Newton răspunde: «Am fost inspirat!». Aşa şi eu!
Justin Capră este autorul a numai puţin de 114 invenţii, printre care: rucsacul zburător (un aparat individual de zbor; microautoturismul “Soleta”, care consumă 0,5 l/100 km şi al unei motorete care funcţiona cu acumulatori (37 Kg, 30 km/h, cu o autonomie de 80 km/h). În total, Iustin Capră a realizat peste 72 de prototipuri de autoturisme cu consum infim, şapte aparate de zbor neconvenţionale pe care le-a testat personal şi 15 motoare neconvenţionale.
Ulterior, “Rucsacul reactiv zburător” a fost preluat şi folosit de americani. În prezent aşa-numitul “rucsac reactiv zburător” asigură posibilitatea astronauţilor de a se deplasa în spaţiu, în afara navetelor spaţiale. Despre această invenţie Justin Capră declara presei: “Eu brevetasem la noi rucsacul zburător, iar patru ani mai târziu, americanii lansau un produs asemănător. Aşa a fost să fie”.
“De pildă, rucsacul zburător a avut la bază nişte idei prozaice: mă gândeam cum să sar gardul fără să vadă şeful. Nu am reuşit, iar când m-am ridicat în aer m-am şi speriat, că nu mă aşteptam. Cam asta a fost ideea. Învingerea forţei gravitaţionale, cu două jeturi, pe bază de combustibil. Nu am simţul proprietăţii, nu mă interesează cine aplică”.
Conform propriilor mărturisiri, Justin Capră a activat şi în comisii de ozenistică: “Ar fi o idioţenie să îşi imagineze cineva că suntem singurii din Univers dintre miliarde de galaxii, dar viaţa nu trebuie să semene cu o alta. Am făcut parte din nişte comisii de ozenistică şi am văzut multe minuni, care nu au nimic de-a face cu fizica newtoniană. Noi suntem nişte fiinţe mici”.
Prietenii inventatorului Justin Capră din Filipeştii de Pădure au amenajat un mic altar în atelierul său. Despre acest gest, Damian ZOTESCU, unul dintre prietenii inventatorului afirma: “A fost o inteligenţă   sclipitoare, dar nesusţinută de statul român, deşi invenţiile lui ar fi putut revoluţiona industria de maşini din întreaga lume”.
Nepotul lui Justin Capră, Valentin TĂNASE s-a gândit ca în memoria inventatorului roman să înfiinţeze un mic muzeu în modesta casă din Filipeştii de Pădure unde, în ultimii zece ani, a locuit Justin Capră: ”Vom face un colţ muzeal. Vrem să strângem tot ce a inventat şi să expunem. Trebuie să indentificăm, mai întâi, unde sunt invenţiile sale. Era un suflet mare şi a dat multe dintre ele, gratis. Acum, le vrem înapoi. Oricum, nimeni nu le poate folosi pe stradă. De ce să le ţină într-un garaj? Sunt neconvenţionale şi nu le pot înmatricula. Justin Capră era cunoscut, nimeni nu-l oprea pe stradă dacă mergea cu aşa ceva”.

Ţi-a plăcut acest articol? Abonează-te prin mail!

Lasă un răspuns