Cu toții suntem niște ramuri ale unui arbore, arbore genealogic și indiferent de habitat, rădacinile noastre rămân acolo unde bunicii și strabunicii noștri au viețuit.Acțiunile întreprinse de fiecare dintre noi trebuie să aibă în vedere menținerea echilibrului ecologic, a perenitații ecosistemelor naturale pentru a asigura condiții de viață și generațiilor viitoare.
Nu de puține ori prin intervențiile sale, omul a modificat mediul natural ân conformitate cu cerințele sale, neluând in seamă aspectele legate de protecție a mediului și de stopare a poluarii.
Un exemplu elocvent de intervenție necontrolată, abuziva asupra unei zone de o frumusețe rară,populată cu diverse specii de plante, unele cu efect terapeutic cunoscut (cimbrișor, țintaură, cătină etc.) îl reprezintă o parte din lunca pârâului Provița și poiana aferentă, din Satul Banului.
Desțelenirea acestor zone a fost facută fără să se țină cont de consecințe. Prin decopertarea stratului vegetativ, textura solului s-a degradat, lipsa vegetației ducând și la o micșorare a capacității de reținere a apei in sol, astfel ea se poate scurge rapid la suprafață mărind debitul pârâului.
Consider că numai atunci când comportamentul tuturor se manifestă in vederea conservării a ceea ce am moștenit, când exista o corelare a intereselor în conformitate cu legile naturii, vom dovedi cu adevărat înțelegere și respect fața de natură.
Ceea ce spunea naturalistul E. Pop în 1973:
„Ocrotirea naturii nu este o problema a naturaliștilor ci a omului insuși” este de luat in seama și acum și in viitor.
Prof. Elena Pârtoacă
