Omul intelept ?!
Manifestările lui Homo Sapiens (omul înțelept) nu sunt întotdeauna în concordanță cu denumirea științifică atâta timp cât natura ecologică și natura umană au de suferit din cauza deciziilor și acțiunilor nedocumentate și neevaluate privind existența.
Transformarea biosferei prin exploatarea unor elemente după nevoile omului nu trebuie să depășească anumite limite, pentru ca echilibrul biosferei să nu fie amenințat.
Poate că cei care au propus transformarea unei zone montane protejate, Bucegi, a unei rezervații botanice și zoologice de 3.849 ha întro zonă de pelerinaj cu ajutorul autoturismelor, nu s-au gândit la consecintele poluării asupra vegetației.
În anul 1935 a fost înființat primul parc național din România, în masivul Retezat , cu o suprafață de 100 km, iar de atunci până la începutul anilor 1990 au fost declarate cca. 390 rezervații științifice.
Parcurile naționale aflate în declin existențial acum,au fost constituite tocmai pentru a conserva ecosistemele, în special cele forestiere care adăpostesc o floră bogată, una chiar endemică.
O specie rară de plante inferioare este și mușchiul „Bucegia romantica”, descoperită și descrisă prima dată de botanistul român Simion Radion în Munșii Bucegi.
Mușchii sunt plante sensibile la poluare, mai ales la poluarea aerului cu oxizi de azot, monoxid de carbon ce provin de la gazele de eșapament.
Pe măsură ce suprafețele destinate rezervațiilor științifice se micșorează iar speciile de plante vor fi supuse unei poluări continue, vom vorbi la timpul trecut despre plante care astazi ne încântă privirea atunci când la descoperim în natură.
La noi în comună, amenajarea drumului ce face legătura cu județul Dâmbovița este de bun augur , atâta timp cât bucuria de a sta în mijlocul naturii nu se va transforma într-o competiție automobilistică, așa cum s-a întâmplat în zilele de Paști când viața unor tineri a fost pusă în pericol.
Este de apreciat faptul că în ultimii ani a existat un interes susținut din partea celor în drept față de schimbarea în bine a comunei, prin amenajări de locații , asfaltări, însă nu pot fi de acord cu acea complicitate de clan care distruge un teren comunal pentru a satisface unele capricii.
Cu părere de rău am constatat de curând că peisajul mult admirat, poiana din Satul Banului,a mai suferit un proces de degradare, suprafața afectată de acțiunile inconștienților fiind mult mai extinsă .
Ei, distrugătorii de vegetație, trebuie să înțeleagă că poiana este a tutror, în special a copiilor de pe Ierculești, copii care vor să audă ciripit de păsărele, nu zgomot de motoare atunci când adorm,copii care vor să se plimbe și să se joace în voie fără teama că pe strada lor vitezomanii inconșienți îi vor accidenta.
Deasemenea „atotcunoscătorii” în ale mediului au defrișat răchita din lunca pârâului (din apropierea caselor), singura vegetație cu rădăcini benefice fixării solului, fără a lua în calcul vreodată posibilitatea amenajării pârâului în zona inundabilă, așa cum se întâmplă în localitatea vecină, Provița.
În indiferența lor, unii se bucură atunci când pârâul iese din matcă și inundă casele, iar pelerinajul celor care au datoria să facă ceva în acest sens este neavenit și totodată nedemn de funcția îndeplinită în comunitate.
Așadar, domnilor „atotputernici” e timpul să luați mâna de pe proprietatea comunală pe care o distrugeți și încetați s-o transformați după bunul plac într-o prosperitate privată. E timpul să lăsați vegetația să ne protejeze iar noi s-o admirăm mult timp de aici înainte.
Profesor Elena Pârtoacă
