PROGRAME UITATE, DAR OPORTUNE ÎN ACTUALA CRIZĂ ECONOMICĂ ŞI FINANCIARĂ

REMEMBER

PROGRAME UITATE, DAR OPORTUNE ÎN ACTUALA CRIZĂ ECONOMICĂ ŞI FINANCIARĂ

Conf.univ.dr. Gabriel I. NĂSTASE

Universitatea Creştină ,,DIMITRIE CANTEMIR”

Facultatea de Finanţe, Bănci şi Contabilitate

• Director al Programului de Studii universitare de masterat „Finanţe şi gestiunea afacerilor” din cadrul Facultăţii de Finanţe Bănci şi Contabilitate din Bucureşti (FBCB)
• Director al Centrului de Cercetări, Studii şi Aplicaţii Financiar – Bancare din cadrul Facultăţii de Finanţe Bănci şi Contabilitate din Bucureşti (FBCB)

Consideraţii generale

Evoluţia evenimentelor din decembrie 1989, a avut menirea de a relansa România pe orbita statelor cu un sistem politic profund democratic. Amplul proces de refacere, instituţionalizare şi instaurare al principiilor economiei de piaţă, prin mecanismele specifice societăţii capitaliste, – către care tindem – a angrenat sub o formă sau alta întreaga societate românească.

            Faţă de acest deziderat, cu profunde semnificaţii în plan etic, civic, politic şi socio-economic, nu am rămas impasibili. L-am considerat o problemă de conştiinţă şi dintr-o datorie morală, ne-am implicat efectiv în dezvoltarea dificilului proces de refacere, pe baze fundamentate din punct de vedere ştiinţific, a sistemului economico-social instituit în România.

            Toate acestea, dintr-o dorinţă justificată, de a ne aduce contribuţia la amplul proces de integrare a ţării în Uniunea Europeană (U.E.) şi de dezvoltare durabilă a societăţii româneşti.

            Iată doar câteva din motivele pentru care a fost conceput şi realizat în intervalul
1990-2005[1] Programul „UNICUS”, mecanism de implementare teritorială a Strategiilor de dezvoltare a României, model şi modul în procesul integrării europene.

            În viziunea autorilor şi nu numai, acest tip de Program de dezvoltare, evidenţia şi încerca să valorifice resursele spirituale şi materiale ale societăţii româneşti, racordându-le la circuitele de valori interne şi internaţionale.

            Primul perimetru ţintă ales încă din 1990 şi supus analizei sectoriale pentru determinarea diagnosticului de zonă acoperea peste 4000 km² în sudul Municipiului Bucureşti, părţi din judeţele Călăraşi, Ilfov şi Giurgiu şi reprezenta cea mai importantă zonă strategică a ţării, în contextul viitoarei integrări a României în U.E.

            În această primă etapă, Programul oferea aproximativ 1800 de proiecte punctuale, de importanţă locală, zonală, regională, naţională şi transfrontalieră. Domeniile de interes fiind: infrastructura de transport multimodală, agricultură (sector vegetal, zootehnic, piscicol, horticol, vânătoare, aquacultură şi agricultură ecologică), industrie (obiective mici şi mijlocii, obiective majore, parcuri tehnologice şi industriale IT) protecţia mediului, reconversie socio-profesională, dezvoltare rurală sistematizare edilitar-urbanistă, societate informaţională, turism de toate tipurile, educaţie, sănătate, cultură prin realizarea infrastructurilor socio-administrative în zonele de contact.

            Aşa cum a fost conceput şi structurat, Programul reprezenta modalitatea optimă de implementare teritorială a planului de combatere a sărăciei, a măsurilor de relansare economică, în general a oricărui concept politic viabil şi pertinent privind dezvoltarea ţării.

            Metodologiile de aplicare de care dispunea, permiteau implementarea Programului „UNICUS” oriunde în ţară, pe unităţi teritorial-administrative de tip judeţ sau comună, pe zone geografice cum ar fi Valea Jiului, Munţii Apuseni, Delta Dunării etc. şi chiar pe areale istorice, de genul Ţara Bârsei, Ţara Loviştei, Ţara Haţegului etc.

            „UNICUS” a fost şi a rămas un program integrat şi integrator al societăţii civile, în dubla ei calitate de participantă şi beneficiară a procesului de dezvoltare socio-economică.

            Interesul naţional pe care l-am pus mai presus de orice, a fost cel care ne-a unit şi care ne-a permis să concepem şi să promovăm Programul „UNICUS” atât de necesar în acea etapă de tranziţie prelungită. Pe durata promovării acestui Program ne-am confruntat cu micile şi marile interesele de clan, care nu aveau nimic în comun cu marele deziderat naţional – dezvoltarea economică şi socială pe termen mediu şi lung.

            Arc peste timp, vorbele marelui Nicolae Titulescu îşi găsesc justificarea în actuala etapă şi stare de fapte, când avem nevoie mai mult ca oricând de unitate în concept, de o viziune clară asupra procesului dezvoltării şi acţiune unitară din partea tuturor factorilor responsabili şi implicaţi să vadă şi să acţioneze unitar, depăşind barierele micilor interese de partid.

            Se impunea o clar-viziune strategică unitară, un nou concept, o poziţie fermă, determinată de orizontul de aşteptare care trebuia transformat în orizont de acţiune pe termen mediu şi lung. Vectorul se numea “continuitate” pentru că direcţia era bună, iar viteza trebuia accelerată. U.E. nu ne aştepta să ne trezim din amorţeală. Să nu uităm aspectul cel mai important, am fost într-o primă perioadă în plină cursă de aderare, iar ulterior, de la 01 ianuarie 2007 am intrat într-o competiţie acerbă alături de celelalte state care au candidat şi
s-au angrenat în procesul integrării europene.

            Intrarea României în marea familie europeană la 1 ianuarie 2007, a fost nu numai un merit, dar şi o obligaţie din punct de vedere al antrenării întregii societăţi în marea competiţie, în care trebuia să dovedim că acordarea statutului de piaţă funcţională este justificat, iar aplicarea lui va permite mediilor economice româneşti să devină competitive şi să trateze de la egal la egal cu partenerii europeni. Marele pas pe care l-am făcut în 2007 nu a fost altceva decât o etapă în procesul dezvoltării durabile.

            Datorită volumului mare de documente, peste 4000 de pagini, cuprinzând studii, prognoze, planuri, hărţi, schiţe, subprogram de zonă, proiecte etc. Programul „UNICUS” era structurat în 5 mari componente.

Realizarea obiectivelor pe care le presupunea acest Program, fără a crea tendinţe megalomanice şi departe de a se constitui un fapt în sine, se înscria pe traiectoria ascendentă a aspiraţiilor de valorificare a potenţialului creativ de care dispunea societatea românească la un moment dat în procesul dezvoltării sale. Privit din acest punct de vedere, „UNICUS”, a reprezentat o necesitate impusă de dorinţa şi nevoia de mai bine. Programul putea constitui în modul cel mai elocvent o veritabilă probă a schimbării de mentalitate şi acţiune, pentru că în istorie am demonstrat nu de puţine ori „că am semnalizat la dreapta şi am luat-o la stânga”.

Programul „UNICUS” a cuprins şi intervalul de timp 2000-2020 ca orizont de acţiune, cu o extensie a proiectelor de investiţii la peste 200 de milioane de lei, luând în calcul procesul dezvoltării edilitar-urbanistice şi pe cel al mediului de afaceri. Frontul de acţiune multidisciplinară al Programului oferea peste 250.000 de noi locuri de muncă permanente sau facultative în prima zonă de contact.

Numai canalul navigabil pe Argeş oferea circa 15.000 de locuri de muncă pe 5 ani, iar Tunelul pe sub Dunăre între Giurgiu şi Ruse alte 8.000 de locuri de muncă pentru următorii 4 ani.

Fiecare comună din zona aleasă dispunea de o strategie de dezvoltare pe termen lung, însoţită de pachete de proiecte de investiţii atractive pentru finanţatori.

S-a afirmat justificat şi de nenumărate ori că România nu are capacitate de absorbţie a fondurilor investiţionale din lipsă de programe şi proiecte. „UNICUS” ar putea schimba raportul de forţe din acest punct de vedere. Programul avea şi are ca obiectiv principal datoria de a schimba imaginea ţării în lume.

Structura operativă de implementare ar putea sparge barierele corupţiei şi birocraţiei acţionând la nivelul standardelor impuse de partenerii din U.E. şi din SUA.

            În ceea ce priveşte proiectul „Balkan Tunel” a-şi dori să aduc şi alte precizări faţă de cele pe care le-am invocat anterior în câteva articole apărute în „Cronica Fundaţiilor”.

            Problema realizării unui sistem de subtraversare a Dunării între cele două ţări nu este recentă. Primii care au avut ideea şi au realizat proiecte (însoţite de studii de specialitate) au fost inginerii români şi nu cei bulgari, nemţi sau alţii.

            O alternativă la podul peste Dunăre de la Feteşti – Cernavodă – al inginerului A.Saligny a fost proiectul unui tunel pe sub Dunăre al altui vizionar român, inginerul A. Călinescu. După revoluţia din ’89, în perioada 1992  – 1993, în plină desfăşurare a activităţilor de analiză-diagnostic a sectorului Dunăre – Giurgiu, privind identificarea  şi evidenţierea resurselor din zonă, din cadrul Programului de dezvoltare durabilă „UNICUS”, omul de afaceri din Municipiul Giurgiu, Brumărel MUCĂ a readus în memoria românilor ideea realizării unui tunel pe sub Dunăre între Giurgiu (RO) şi Russe (BG).

            Ca urmare, în anul 1999, Brumărel MUCĂ împreună cu subsemnatul (consilier al preşedintelui Confederaţiei Sindicale Naţionale „MERIDIAN”, Ion POPESCU) am constituit un “Grup de Lucru” pentru promovarea Programului. “UNICUS” a fost susţinut iniţial printr-un Raport Tehnic privind “O nouă legătură feroviară şi rutieră între România şi Bulgaria prin subtraverasrea Dunării la Giurgiu – Russe”, elaborat de SC MUCA&CO – Giurgiu. Ulterior acest Raport a fost inclus în Programul „UNICUS” şi susţinut logistic.

            Propunerea privind realizarea “Balkan – Tunel” a fost prezentată de către “Grupul de Lucru” şi susţinută de Confederaţia Sindicală Naţională “MERIDIAN” la Preşedinţie şi Guvernul României.

            Totodată, s-au iniţiat şi alte demersuri pentru promovarea acestui Proiect. S-a discutat la Giurgiu, Russe şi Bucureşti cu doamna Rumyana Petrova, coordonatorul Departamentului de Strategie şi Planificare Regională din cadrul Ministerului Bulgar al Dezvoltării Regionale, privind realizarea în “oglindă” de către partea bulgară a Programului “UNICUS”, inclusiv a “Balkan – Tunelului”.

            Realizarea tunelului a fost apreciată ca fiind o prioritate în dezvoltarea economică şi socială a celor două ţări. Ca urmare, s-au depus eforturi pentru identificarea şi atragerea de surse de finanţare externă, evitându-se finanţarea de la Bugetul de Stat.

            “Grupul de Lucru” a propus înfiinţarea unui consorţiu româno – bulgaro – luxemburghez, care să finanţeze această investiţie, apreciată la aproximativ 500 de milioane USD. Totodată, s-a considerat că în cei cinci ani de execuţie a “tunelului”, se vor asigura cel puţin 5000 de locuri de muncă, în condiţiile în care industria româneascăîn general şi cea din minerit în special (inclusiv cea din Valea Jiului) suferise profunde pierderi de forţă de muncă prin masive disponibilizări. Din păcate Guvernul României şi ministerele responsabile cu promovarea şi susţinerea acestui proiect nu au tratat cu seriozitate demersurile “Grupului de Lucru” privind realizarea “Balkan – Tunelului”, dar şi a altor proiecte din cadrul Programului “UNICUS”.

• Istoricul acestei iniţiative
• Programul “UNICUS” a fost conceput în perioada 1990-2005[2], astfel încât prin investiţii sigure să se obţină câştiguri profitabile şi nu oricum, ci prin seriozitate, profesionalism şi eficienţă pentru a realiza efectul dorit: bunăstare şi progres.

            · Programul „UNICUS” a fost conceput de Lt.col.(r) Ion DOBRE cu scopul de a configura România într-o ţară unică şi magică în marea familie europeană, angrenată în procesul globalizării. Ulterior, acest program a fost susţinut şi dezvoltat în cadrul Confederaţiei Sindicale Naţionale „MERIDIAN”, unde m-am implicat în promovarea Programului „UNICUS” în calitate de consilier al Preşedintelui CSN „MERIDIAN”, Ion POPESCU.

            Cunoşteam acest Program din perioada în care am activat ca şi consilier în Administraţiile celor doi preşedinţi, Ion ILIESCU şi Emil CONSTANTINESCU. Ulterior, aveam să apreciez valoarea acestui Program în condiţiile în care acesta s-ar implementa.

            Numeroasele proiecte propuse pentru aplicare (implementare), din cadrul acestui Program, ar fi putut genera, în timp: investiţii, afaceri, beneficii, siguranţă şi protecţie socială.

            Unele dintre aceste proiecte ar fi putut beneficia de fonduri modeste, accesibile multor întreprinderi mici şi mijlocii, altele (ex.:”Balkan Tunel” şi „Canalul Dunăre-Bucureşti) ar fi necesitat şi implicarea instituţiilor statului, respectiv a Guvernului României.

            · Ulterior, Programul „UNICUS” a fost prezentat în anul 1999 Preşedintelui României, Emil CONSTANTINESCU, Primului Ministru Radu VASILE, Ministrului Transporturilor Traian BĂSESCU şi altor miniştri.

            Reacţiile au fost rezervate sau nu s-a primit nici un răspuns din partea acestora (singurul care a avut un punct de vedere pertinent la acea dată, a fost Traian BĂSESCU).

• Membrii „Grupului de Lucru” au iniţiat diverse acţiuni de promovare pentru realizarea proiectului „Balkan Tunel„ privind o nouă legătură feroviară şi rutieră între România şi Bulgaria prin sub-traversarea Dunării la Giurgiu – Russe
• Adresa „Grupului de Lucru” către autorităţi,1 martie 1999
• Adresele iniţiate de MUCĂ Brumărel către autorităţi,  7 aprilie 1999
• Răspunsul Ministrului Transporturilor, Traian BĂSESCU, 11 mai 1999
• Punctul de vedere al autorităţilor transmis CSN „MERIDIAN” la data 16 mai 1999
• TRAPEC S.A. Răspuns şi Propunere de conţinut pentru proiectul de tunel 
• Răspunsul primit de la SETEC

Activitatea„Grupului de Lucru” privind promovarea Programului „UNICUS” a fost consemnată şi de mass-media.

• Articole din presă referitor la acest subiect

• Presa din Bulgaria 
• Presa românească: „Românul Mucă vrea să sape trei tunele pe sub Dunăre”; „Tunele Rutiere pe sub Dunăre”; „Construirea unui tunel feroviar între  Bulgaria şi România”.

Demersurile „Grupului de Lucru” care s-a constituit, nu s-au oprit aici.

Sinteza Programului „UNICUS” s-a  prezentat şi în cadrul ediţiei a IV-a a Forumului investiţiilor din România de către Ion DOBRE ca reprezentant al „Grupului de Lucru” şi realizator al Programului. Mesajul acestuia avea să fie bine primit şi apreciat. Doar atât!

Iniţiativa de a pune faţă în faţă finanţatori şi titulari de proiecte de investiţii în căutare de finanţare, a reprezentat o încercare şi modalitatea pragmatică de rezolvare a problemelor de ordin socio-economic cu care România se confrunta în acea neaşteptat de prelungită perioadă de tranziţie.

            Ediţia a IV-a a Forumului internaţional de investiţii denumită generic “tradiţie şi necesitate” a fost o manifestare benefică, dată fiind participarea masivă a reprezentanţilor mediului de afaceri, interesaţi în bunul mers al fenomenului economic românesc, dar mai ales, prin identificarea şi valorificarea oportunităţilor de afaceri.

            În felul acesta iniţiativa “Grupului de Lucru” a rămas un vis frumos şi neîmplinit.

[1]În anul 2005 m-am retras din „Grupul de Lucru” (numit şi „Comitet de Iniţiativă”) dezamăgit de lipsa de reacţie a decidenţilor politici. M-aş bucura ca Programul „UNICUS” să revină în actualitate, în atenţia celor care decid.

[2]Este greu de stabilit o limită superioară a acestui interval de timp, întrucât an de an s-au adus noi îmbunătăţiri acestui Program, prin propuneri de proiecte.