Întoarsă pe toate părțile și de toată lumea, problema a început să prindă contur și să genereze întrebări. Figuri importante din politica românească, jurnaliști, analiști politici dar și alte personalități își spun punctul de vedere referitor la această chestiune, fapt care arată o anumită implicare și interes.Nu voi fi partizanul niciunei păreri exprimate de factorii politici în presă , pozițiile acestora pro și contra schimbărilor ce se doresc a se face în vederea reformării statului ramânând în dezbatere pe tarâmul politicii. Aceasta însă nu mă oprește să-mi exprim propria părere cu privire la chestiunea în cauză.
Aruncând o privire la diversele comentarii facute pe această temă nu pot să nu constat un lucru îngrijorător. Se fac tot felul de aprecieri ce privesc structura parlamentului, modul de funcționare și atribuțiile instituțiilor, responsabilizarea celor aleși prin votul populației precum și a funcționarilor de tot felul, adică a celor pe care populația îi plătește din și așa puținii bani pe care oamenii îi mai au, fără însă a se atinge fondul problemei.
Nu am auzit multe discuții care să vizeze interesul pentru stabilirea unor criterii eficiente de departajare, de accedere și de demitere pentru cei care ajung să ne reprezinte în parlament, criterii eficiente care să aducă în instituțiile pe socoteala cărora se face atîta caz oameni pregătiți din punct de vedere profesional, nu nepărat înregimentați politic.
Faptul că Romănia este, la ora actuală, în situația pe care toți o cunoaștem se datorează, în primul rând, unui sistem politic incapabil să propulseze la vîrful statului oameni de nădejde, profesioniști recunoscuți ca atare în domeniile în care activează și care au viziune asupra direcțiilor pe care țara noastră se poate dezvolta. Lipsa unei răspunderi reale pentru deciziile luate de acești oameni constituie, de asemenea, un factor negativ în ceea ce privește corecta gestionare a problemelor țării.
Un proverb celebru spune că “omul sfințește locul”.
Pentru bunul mers al lucrurilor primordial ar fi, spre exemplu, nu numarul celor care alcătuiesc parlamentul ci calitatea acestora. Nu ar trebui să acceadă în Parlament, în Guvern sau în alte instituții fundamentale ale statului acei oameni care nu știu ce înseamnă cinstea și onoarea, care nu au credință și coloană vertebrală sau nu își respectă istoria, oameni care nu sunt capabili să pună interesul național înaintea interesului propriu, sau nu își iubesc țara în care s-au născut.
Sunt câteva trăsături de caracter esențiale pe care ar trebui să le aibă orice pretendent care aspiră spre o funcție de conducere în instituțiile statului sau orice deținător al unei astfel de funcții, care implică exercițiul autorității și nu numai, astfel încât să prezinte un minim de garanții în ceea ce privește deciziile pe care le ia. Sunt elemente de bun simț ,pe care orice cetățean român ar trebui să și le însușească și să le acorde o mai mare importanță.
S-a dovedit că pătrunderea unor neprofesioniști sau, și mai rău, a unor indivizi care nu au nimic în comun cu interesul național, în diferite instituții ale statului, precum și amestecul politicului în justiție, și lipsa de viziune a conducerii politice în economie și în diferite alte domenii de interes național au avut un efect nefast asupra dezvoltării țării noastre.
Nu o să fac aici o analiză și nici nu o să enumăr domeniile în care lucrurile s-au degradat constant, însă, cu gândul la viitorul acestei țări, trebuie să spun că educația și sănătatea ar fi trebuit să fie tratate cu maxim de interes și responsabilitate, ținând cont că ele prefigurează viitorul unei națiuni.
Dacă din punct de vedere economic și social lucrurile se pot îndrepta ușor-ușor, ținând cont de potențialul nativ al poporului român și de posibilitatea adoptării unor soluții economice viabile, ei bine, educația, și mă refer aici în special la educația tinerei generații, ar fi trebuit să beneficieze de o mai mare atenție.
Educația și instruirea sunt cele care pot face diferența între indivizi, dar și între națiuni. În același timp, sănătatea și vigoarea unei populații prefigurează viitorul unui popor.
Lipsa de viziune, stabilitate, continuitate și coerență și, mai ales, lipsa de interes pentru cele cele două domenii amintite, dovedite pe parcursul anilor, au indus în subconștientul colectiv, în mintea oamenilor, o stare de depresie și de teamă. O teamă naturală legată de neputința de a putea oferi copiilor o șansă ca, prin cunoaștere, să aibă un viitor mai bun sau teama că, pentru un om sărac, fară putință, posibilitatea de a muri cu zile pe la ușa te miri cărui spital este un fapt cât se poate de real.
Cred că schimbarea mentalității factorilor decidenți în aceste doua domenii este imperios necesară dacă dorim să asigurăm națiunii noastre continuitatea și succesul .
Presupuse reforme s-au tot realizat pe parcursul timpului, însă, lipsa de coerență a programelor, schimbările de tot felul, au făcut ca situația să se prezinte așa cum toți o cunoaștem. Am traversat și traversăm o perioadă de experimente, mai mult sau mai puțin eșuate, pe care populația a trebuit să le suporte.
Lipsa unui cadru instituțional care să permită o selecție reală, pe baza unor criterii de performanță dar și pe baza unor criterii ce țin de natura internă, personală, de ordin psihologic a persoanelor care au avut sau au acces la înalte demnități în stat, a făcut ca în toată această perioadă din 1990 și până în prezent situația economico-socială să se deterioreze constant. Încrederea în instituțiile statului s-a diminuat constant pe fondul unei sarăciri a populației și a lipsei de viziune și coerență a guvernelor care au condus România.
Adevărul este că România este o țară bogată care încă dispune de resurse umane și naturale importante, însă cu locuitori săraci.
În concluzie, în strânsă legătură cu încercarea de reformare a statului, a instituțiilor statului se impune și o reformă morală a oamenilor.
Poate că fiecare dintre noi ar trebui să-și reevalueze măcar în parte structura personală, prioritațile în viață, să acordăm mai multă importanță lucrurilor pe care le facem în viața de zi cu zi, astfel încât, prin eforturile noastre, să putem reforma România.
Reformarea statului nu este sarcina sau apanajul unei singure persoane sau a unei singure instituții, este sarcina noastră, a tuturor românilor. Fiecare dintre noi trebuie să contribuie la acest proces.
Trebuie să avem un țel comun care să ne determine pe fiecare în parte să ajungem la acea stare de spirit care te face săți dorești progresul României, care te ajută să lupți pentru el.
Poate că este necesar să ne mai amintim din când în când că, pentru a exista ca națiune, mulți înaintași și-au jertfit viața.
Trebuie să ne gândim foarte bine ce vom lăsa copiilor noștrii. Trebuie să ne recâștigăm respectul ca națiune și ca țară.
Sunt lucruri simple pe care fiecare trebuie să le aibă în suflet și în inimă.
Editorial de Lilian Cătălin Vișoiu
