ROMÂNIA, CAPITALA, SIMBOLURILE NAȚIONALE
În ultimul timp s-a discutat foarte mult problema sectoarelor bucureștene , respectiv dacă să rămână sau nu primăriile acestora. Mi se pare că au fost inutile aceste discuții dacă avem în vedere legislația în vigoare,cu privire la acest aspect.
Citind art.14 din Constituția României, acesta spune: “Capitala României este municipiul București.” Nu se menționează faptul că ar fi organizată pe sectoare , așa cum ar trebui, dacă avem în vedere organizarea actuală a capitalei.
Să citim deci și art.3 alin.(3) din Constituția României, unde se prevede că “Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ,în comune,orașe și judete.” După cum se vede nu se vorbește despre cătune,sate sau sectoare în București, adică niște “unități” administrativ teritoriale care nu au dreptul la primării proprii. Consider că,așa cum e redactată Constituția României de azi, primăriile sectoarelor bucureștene funcționează în neconcordanță cu prevederile Constituției României. În sprijinul afirmațiilor mele,îmi vine în ajutor, culmea, Constituția RSR din 1965, care la art.14 preciza și faptul că: “Capitala Republicii Socialiste România este municipiul București,care este organizat pe sectoare.” Această precizare făcea legală prezența primăriilor de sector, dar fiind omisă această precizare în Constituția actuală, acestea devin neconstituționale,ilegale. Sper să audă și cine trebuie și să se ia măsurile necesare pentru intrarea în legalitate.
Prin Decretul Lege nr.2/27.12.1989 privind constituirea,organizarea și funcționarea Consiliului Frontului Salvării Naționale și a consiliilor teritoriale ale FSN,s-a dat o organizare tranzitorie structurilor de putere din România. Prin acest act au fost formulate principii constituționale, principii pe baza cărora a funcționat societatea româneasca după revolutie, principii care au fost preluate în Constituția României din 1991. Nu am găsit nicăieri dacă acest decret mai este în vigoare,dar e
foarte posibil să nu mai fie deoarece prevederile lui au fost preluate de Constituția României. În această situație se pun unele întrebări: cine și când a stabilit că denumirea țării noastre este România? (inițial se stabilise prin decretul amintit mai sus).
Pe de altă parte ne putem întreba dacă un lucru atât de important putea fi decis de o mână de oameni (nealeși de popor) și nu printr-un referendum național, cum s-a procedat în cazul Constituției.
În cuprinsul Constituției României,referirile la România ca stat folosesc două noțiuni respectiv: “statul român” la articole ca nr.1(2),nr.3(4),nr.11(1),nr.17 sau simplu “statul” la articole ca nr.1(4), nr.4(1),nr.6(1),nr.7,etc. Se deduce că “statul “, o noțiune generală de altfel, atâta timp cât nu menționează care stat, se refera la “statul român” pentru că este vorba de Constituția României, dar de ce
nu se folosește în tot cuprinsul numai noțiunea de “statul român” cum este corect?
Vreau să mai subliniez odată caracterul de ” stat național” al României, având în vedere că au mai fost voci care au pus sub semnul întrebării acest lucru. A fost prea îndelungat procesul de formare a statului român ca stat național unitar, prea dură lupta poporului pentru unitate și independență ca să ne permitem alte exprimări decât cea din Constituție și poate că eforturile tuturor românilor vor continua această luptă, pentru că statul român este “unitar și indivizibil”, dar este oare și întreg? În art.1 alin.1 din Constituția României sunt prezentate caracteristicile statului român: “România este stat național,suveran și independent,unitar și indivizibil.”
Pentru a sublinia o dată în plus caracterul național al statului român, la art.12 sunt menționate “simbolurile naționale” ale României, dar, în timp ce imnul este numit “imnul național”, ziua României este “ziua națională a României”, drapelul este numit simplu “drapelul României” și nu “drapelul național al României”.
Oriunde vom citi ceva despre drapelul României vom găsi denumirea de” drapelul național al României” și nu denumirea simplă din Constituție.
Citind Constituția Franței, vom observa că tricolorul francez este numit “emblema națională” și nu “emblema Franței”.
De ce această omisiune în Constituția României?
DECEBAL ȘI VENETICUL
Îmbrăcat în straie simple și cu gândul la Traian
Decebal stătea de vorbă cu un venetic roman.
Nu-nțelege de ce oare un roman îi stă aproape
Iară altul se gătește să-l atace peste ape .
Tu gândești la libertate, îl intreabă pe roman
Însă tot așa gândește și-mpăratul tău Traian?
Rege dac,cu gânduri bune sunt aici pân-o să mor
Și să-mpart aceeași soartă cu viteazul tău popor.
Am venit de bună voie iar voi m-ați primit cu drag
Jur să fiu de voi alături, de-or călca al vostru prag
Iubesc Roma ca pe -o mamă care m-a crescut la sân,
Dar nu Roma îmbuibată și cu suflet de păgân.
Fii binevenit romane și împarte atunci cu noi
Bucurie și-ntristare, vreme bună sau război.
Noi suntem o gazdă buna, Burebista ne-a lăsat
Un hotar,un stat,o țară,ce avem de apărat.
Nu râvnim la ce au alții și nici milă nu cerșim
Vrem cu cei ce ne respectă doar în pace să trăim
De-om pieri s-or naște alții ce vor duce mai departe
Flacăra iubirii noastre pentru o țară făr-de moarte !
………………………………………………………………………….
Regele, murind , se-ntreabă de ce oare l-a trădat
Dacul său și nu romanul, pentru propriu-mpărat.
Către Dacia lui sfânta căta cu luare-aminte:
Oare sunt doar vorbe goale ale noastre jurăminte?
Pentru patrie se roagă peste vremi să dăinuiască
Și Zamolxes să-și înalțe peste ea mila cerească,
Iar urmașii lui de vor să trăiască-n demnitate
Să-și arate vrednicia și credința-n libertate.
…………………………………………………………………………..
Și l-au ascultat cu rândul Dragoș, Mircea sau Ștefan,
Ruga lui, lucind pe culme, nu s-a risipit în van
Și cu jertfa lor candidă,cum a vrut-o Decebal
Azi avem un teritoriu,sacru stat național.
L-a dorit cândva Viteazul, iară Cuza l-a urmat
Și când s-a pornit mulțimea despărțirea s-a curmat.
Și-au adus cu toți-aminte că istoria se scrie
Și-n trecut , dar și-n prezent și durează pe vecie.
Națiunea când se naște moartea n-o poate cuprinde
Decât dacă nepăsarea peste neamuri se întinde,
S-au de-ți lași pe dinafară neamul ca să rătăcească
Șă-ți vorbească-n altă limbă și să nu te mai cunoască.
Deșteptarea națiunii imn național îngână
Limba ce-o vorbim cu toții este limba cea română
Statul ni l-au dat strămoșii,să-l slăvim, să-l apărăm,
Să-l purtăm cu noi în pace și cu grijă să-l păstrăm.
Iar drapelul tricolor e Drapel Național,
Să te înfășori în el pentru toți e-un ideal.
Roșu,galben și albastru ne-nsoțesc și ne-îmbată:
Asta-i legea ce veghează și nu s-o schimba vreodată!
De va îndrăzni vreunul să facă alte drapele
Il blestem ca pe Satana să dispar-odat cu ele!
Dipl. Ec. Paul Neguriţă