Ruda – perla comunei
De fiecare dată când privim un peisaj, poate acelaşi pe care îl ştim încă din copilărie, îl percepem altfel decât atunci când colindăm poiana, dealul sau pădurea pentru a culege flori, ciuperci sau pentru a merge la săniuş.
Nevoia de evadare în mijlocul naturii ar trebui să ne determine să înţelegem că trebuie să protejăm capitalul natural al zonei de baştină (şi nu numai), aşa încât acţiunile noastre să nu aibă un caracter distructiv, ci de conservare a patrimoniului natural.
Se poate spune că .
Scoarţa albă a mestecenilor se întrepătrunde armonios atât cu cromatica diversă a verdelui sau a nuanţelor de maro, cât şi cu forma frunzelor sau poziţionarea arborilor,unii falnici seculari cu trunchiul drept şi rădăcini puternice, alţii cu trunchiul mai plăpând, aflaţi în curs de dezvoltare.
Pădurea de pe Ruda este de foioase, însă la marginea dinspre sat sunt câţiva arbori ocrotiţi de lege, este vorba de o specie de zadă sau larice, singurul conifer căruia îi cad frunzele toamna.
Fiind o plantă ocrotită de lege, se impune ca toţi cei care trec prin zonă să facă un popas doar pentru a admira peisajul, nu pentru a-l degrada prin foc
în apropierea trunchilor copacilor.
La început de decembrie am constatat că poiana din faţa zonei descrise a fost răscolită pentru un motiv anume. Indiferent de cauză, mi-aş dori să se ţină cont de acest privilegiu pe care îl avem, de această zestre a naturii şi să nu se degradeze acest habitat demn de o pictură memorabilă. Nu departe de locul descris, în apropierea unui viaduct, am descoperit un arbust numit popular păducel sau gherghin, plin de fructe mici, de un roşu cărămiziu. Acest arbust are importanță deosebită pentru starea de bine a organismului uman, deoarece atât fructele cât şi frunzele au proprietăţi hipotensive.
Toamna lungă peste calendarul de iarnă a făcut ca defolierea să fie totală, iar fructele brumate să aibă un gust deosebit.
Este de apreciat faptul că nu s-a recurs la îndepărtarea acestui arbust singuratic odată cu construirea şoselei, prezenţa lui stingheră să fie un imbold de a-l admira şi a-l proteja în peisajul atât de complex al diverselor asociaţii vegetale de pe Ruda.
Profesor Elena Pârtoacă