Un paradox al razboiului

Un paradox al razboiului

Astronaut pe luna

Un paradox al razboiului

Una dintre marile realizari ale Omenirii este aselenizarea realizata de americani in 1969, atunci cind Armstrong a fost primul om care a pus piciorul pe un alt corp ceresc in afara Pamantului

Acest pas imens  a fost favorizat de antagonismul principalelor  doua puteri politico-militare ramase dupa Cel de-al Doilea Razboi Mondial: Statele Unite si Uniunea Sovietica. Practic, odata cu declansarea asa numitului ‘Razboi Rece’ , cele doua forte au cautat tot timpul sa isi aroge suprematia tehnologica si militara.

In lipsa unui razboi deschis, unul dintre principalele fronturi de competitie  a fost Cursa Spatiala, atunci cind, atit americanii cit si sovieticii au  investit sume exorbitante si au angajat competente umane fara precedent pentru a-si demonstra fiecare avansul tehnologic .

Primii care  au reusit acest lucru au fost sovieticii,  atunci cind au creat in 1957 primul satelit artificial care a orbitat Terra, numit Sputnik 1. In 1961 rusul Yuri Gagarin a fost primul om trimis in spatiul cosmic iar superioritatea tehnologiei sovietice era evidenta.

 Dupa multe esecuri si raniti in orgoliu, americanii s-au mobilizat si au realizat in 1969 ceea ce parea  o imposibilitate – trimiterea primilor oameni pe Luna, demonstrind prin aceasta ca daca exista vointa , resurse materiale si umane, se poate progresa intr-un ritm accelerat.

De la momentul aselenizarii, americanii au preluat  initiativa explorarii spatiului cosmic trimitind numerose echipamente de sondare a corpurilor ceresti din Sistemul Solar, dar odata cu prabusirea Uniunii Sovietice  si incheierea Razboiului Rece s-a incheiat si Cursa Spatiala. Bugetele agentiilor de cercetare au fost restrinse drastic iar interesul pentru acest domeniu s-a diminuat.

Din cind in cind vreun presedinte american anunta planuri marete si termene pentru “debarcarea omului pe Marte” sau colonizarea Lunii, dar de fiecare data se dovedeste ca acestea sunt fara acoperire. Fie nu sunt destule resurse financiare ,fie nu exista tehnologia necesara; dar o lipsa este suta la suta sigura-lipsa de vointa politica. Si aceasta este de inteles. Atunci cind presiunea concurentului extern este mica sau nu mai exista,  resursele sunt redirectionate catre alte prioritati in afara cercetarii.

Razvan Visoiu

Ţi-a plăcut acest articol? Abonează-te prin mail!

George Razvan Vişoiu
George Razvan Vişoiu

Ultimele postari ale lui George Razvan Vişoiu (vezi toate)

Nici un comentariu

Lasă un răspuns