LEGENDE  ŞI  MITURI  CONFECŢIONATE   -Viaţa la ţară-   

          Vorbeam într-o lucrare anterioară că se află în desfăşurare un anumit proces de demitizare, de demontare a unor legende în care am crezut sau ne-am prefăcut a crede şi, cu care, în orice caz, ne-am complăcut zeci de ani, într-o „convieţuire”pe care explozia din decembrie ’89 a zguduit-o şi fisurat-o sperăm iremediabil.

      Acum este sesizabil acest proces de demontare a unor „creaţii”de cele mai multe ori stupide, făcute în jurul unor evenimente, în jurul unor persoane, întrucât libertăţile obţinute după 1989 permit luminii să pătrundă în unghere în care, tot felul de dictaturi, cu care ne-a pedepsit Dumnezeu, nu au permis-o până acum.

        In cele ce urmează, nu voi încerca să demontez nici mitul lui Stahanov şi nici al lui Petrache Lupu, pentru că au făcut-o alţii mai înainte de mine şi mai temeinic.

         Eu aş vrea să arunc măcar o umbră de îndoială asupra unor clişee care s-au impus cu timpul în conştiinţa publică, circulând în mod paradoxal, concomitent cu clişee conţinând exact opusul celor dintâi.

          Viaţa la ţară, cântată de poeţi, descrisă de prozatori în opere nemuritoare, care aduc cititorului în faţa ochilor şi a simţurilor parfumul florilor dimpreună cu nostalgia unor bucolice existenţe sau viaţa la ţară descrisă de asemenea în literatură şi artă pe care o putem rezuma cu un vers de epocă ;…”Şi sunt bordeie  fără foc/Şi mâine-i Moş Ajun’’?

        Iată, aceasta este dilema mea! Apoi, care din cele două ipostaze enunţate este preponderentă? Din ce unghiuri de vedere priveau această viaţă la ţară unii şi alţii din moment ce ajungeau la concluzii diametral opuse? De ce unora viaţa la ţară li se părea, sau le era, un Eden perpetuu, în timp ce celorlalţi, dimpotrivă, viaţa la ţară li se părea, sau le era, dacă nu un Iad măcar un lung şir de dureri şi deznădejdi.

          Desigur, nici în analiza acestei antiteze lucrurile nu sunt unele albe-albe iar altele negre-negre. Ca mai întotdeauna, lucrurile sunt mai complicate, situaţiile sunt mai complexe decât le-am dori cei ce vrem să le încadrăm în diverse tipare, categorii etc.

Şi sunt mai complexe şi mai complicate fiindcă se referă la viaţă, sunt în relaţie cu viaţa, iar viaţa –ca să parafrazăm o expresie la modă – viaţa „bate”…toate încercările de categorisire ,de aşezare în tipare.

      Astfel că, nici între apologeţii de ieri şi de azi ai „paradisului rural”- ca să exagerez întrucâtva – şi ceilalţi, ai vieţii grele dacă nu chinuite de la ţară, nu se poate face o demarcaţie prea evidentă. Locul de despărţire al apelor fiind în cazul unor preopinenţi loc de confluenţă al apelor pentru alţii, în cazul nostru al părerilor, al concepţiilor.

       Pentru a clarifica cât mai bine nuanţa la care încerc să mă refer, voi exemplifica cu versurile neîntrecutului poet al „pătimirii noastre,” versuri în care coexistă cele două moduri de a vedea viaţa la ţară;

   „  La noi sunt codri verzi de brad

       Şi câmpuri de mătasă ,

       La noi atâţia fluturi sunt

       Şi-atâta jale-n casă’’.

     Revenind la tema lucrării de faţă, doresc să arat ca în ultimul timp, asistăm tot mai adesea la nenumărate „corecţii”ce se aplică unor evenimente, fapte şi unor biografii ale unor personalităţi din istoria mai recentă sau mai îndepărtată,  exagerând acum în sens invers celui de până acum. In timp ce pe de o parte demontăm „legende”şi „mituri”cu care ne-am amăgit zeci de ani, pe de altă parte „construim”deja altele, fetişizând evenimente şi fapte şi „asanând”„asperităţile”unor biografii. Nu doresc să detaliez în această lucrare subiectul în sine, vreau să exemplific doar „în drum”spre a doua parte a temei propuse şi anume viaţa la ţară, că se întâmplă să nu mai fie valabil ceea ce am ştiut cu toţii până acum, devenind valabil opusul a ceea ce am ştiut.

      Astfel, în 1907… „nu s-a prea tras în ţăranii răsculaţi [apropo, oare de ce se răsculaseră ei ?] decât „pe ici, pe colo”- vorba ceea – şi nici vorbă să fi murit aşa mulţi cum s-a spus, ci doar ceva peste patru sute de suflete. Şi ce, atâta e mult? Patru sute şi ceva de suflete e mult? Nu e mult, e o nimica toată.

     Apoi, în 1929 şi 1933 „nu s-a tras dom’le la Lupeni şi aiurea… decât nişte soldaţi beţi care n-au prea nimerit nimic’’…

      Apoi, nu-i adevărat că se trăia rău în satele româneşti şi că aproape fiecare casă avea măcar un ofticos şi că pelagra şi inaniţia făceau ravagii. Nici vorbă de aşa ceva. In sate dimpotrivă, se trăia bine din moment ce România era „grânarul Europei’’.Când am auzit aşa ceva, mi-am spus: nu se poate accepta acest cinism nesimţit, se întorc în mormânt sutele de mii de morţi care n-au văzut pâinea decât la înmormântări şi foarte rar la nunţi iar mălaiul [un fel de pâine din făină de porumb] şi mămăliga erau restricţionate de capul fiecărei familii  în asemenea mod încât  „dubla’’de porumb cerută cu împrumut de la boier să ajungă până la recolta viitoare. In tot acest timp, Europa credea că dacă România exportă respectivele cantităţi, înseamnă –nu-i aşa- că-i sunt excedentare şi că în acest fel România este grânarul său. Europenii nu-şi închipuiau că românii îşi urau unii altora să n-aibă nevoie de pâine, folosind expresia „nu trebuiască,”fiindcă făina de grâu se folosea doar la înmormântare, de colivă şi colaci. In rest, era suveran mălaiul [şi mămăliga] care se puneau la grindă să nu ajungă „celedul’’[copiii] la ele.Tot acolo şi din aceleaşi motive se legau şi lingurile.

            Sigur că pentru cineva, care venea după cateva luni de …Paris, de Biaritz sau Karlovy Vary îi chiar priia o lună, două, la conacul din satul cutare, unde slujnicele şi sătenii îl aşteptau şi îi îndeplineau orice dorinţă. In acest timp, visul cel mai tainic al unui copil de ţăran era să crească în bătătura lor un deal de mămăligă pe lângă care să curgă o vale de lapte. Foamea cvasipermanentă îl chinuia pe copil şi în somn, dându-i vise cu acest conţinut, în care el se vedea singur în faţa dealului de mămăligă şi a văii de lapte, simţindu-se în acest fel sătul şi fericit. Pe el nu-l chinuia numai foamea sa prezentă, concretă şi aproape palpabilă ci şi cea transmisă genetic, din generaţie în generaţie, insinuată în codul său genetic de generaţii şi apoi şi în genele purtătoare de caractere ereditare, dând-o astfel şi el mai departe urmaşilor săi ca pe o moştenire.

             Noi toţi cei care „batem”suta de kilograme şi mult peste, suntem urmaşii flămânzilor acelora şi mâncăm întruna ca termitele, ca într-o bulimie generalizată, aproape fără nici un motiv conştient. De fapt, foamea noastră cea din străfunduri este mai mare ca cea actuală, pe aceea care ne vine din depărtare, nu o putem ostoi şi mâncăm în neştire, răzbunând în acest fel, inconştient, foamea străbună. Pe cei sătui de câteva generaţii nu îi mai îngraşă nici caviarul, pentru că celula lor, ţesutul lor, nu au în „memorie” foamea şi deci dorinţa de a o satura, pe când în cazul celui care este primul din stirpea sa care se satură, foamea înaintaşilor săi îl stârneşte permanent. De ce răbdau foame înaintaşii săi ?  Pentru că dacă nu le devastau turcii şi tătarii şi hunii şi gepizii şi alte hoarde hotarele, le dădeau ei foc din poruncă domnească în ideea de a-i înfometa pe cotropitori. Bineînţeles că odată cu cotropitorii se înfometau şi pe ei şi după cum ne arată istoria, aceasta se întâmpla dacă nu chiar anual în fiecare din ţările române se întâmpla oricum destul de des şi alterna cu secetele şi lăcustele şi cu ciumele şi inundaţiile care bântuiau această zonă. Celor ce susţin acum îndestularea în care-şi duceau viaţa locuitorii satelor, îi rog să viziteze „Muzeul satului”şi  „Muzeul ţăranului român” din Bucureşti şi să privească casele acoperite cu paie şi pardosite cu pământ, case din lemn în Ardeal şi Bucovina şi din chirpici în Regat şi Moldova. Să le privească  nu ca pe ceva amuzant, interesant şi nostim ci ca pe locuinţa proprie şi să se imagineze pe ei înşişi în acele acareturi şi dotări.

              De asemenea, ar fi interesant de cunoscut unde sunt reprezentate în muzeele amintite, sau în altele, perioadele istorice în care ţărănimea a avut o viaţă înfloritoare pentru că ceea ce a rămas până în zilele noastre prin satul românesc nu ne îndreptăţeşte să credem că au existat astfel de etape istorice cât de cât închegate.

              Tot de asemenea, pe susţinătorii unui pierdut „rai rural’’îi rog să citească însemnările lui Geo Bogza făcute în Apuseni, unde constata consternat ce sărăcie de obiecte era în casele şi curţile moţeşti. In susţinerea aceleiaşi idei doresc să redau în continuare unele pasaje din vol. IV al romanului”Incognito”de Eugen Barbu in care sunt descrise crâmpeie de viată din satele din Câmpia Română  …”Până nu demult, li se păreau fireşti şi dijma şi plata puţină pe care o primeau, chiar sărăcia în care au trăit nu-i revolta’’….

…” Trudesc toată ziua, din zori până-n seară, fac copii, locuiesc ca animalele, mai mulţi într-o cameră, n-au lemne, iarna se încălzesc cu coceni de porumb, dacă-i prinde pădurarul că fură lemne din pădure îi bagă la puşcărie”….etc, etc.

    Culmea confuziei este că cele de mai sus nu se petreceau la începuturile evului mediu ci între anii 20-40 ai secolului XX, când, pe de altă parte, ni se spune acum şi de fapt nu numai acum, că exact atunci era perioada cea mai glorioasă a societăţii româneşti interbelice.

     In concluzie, cum a fost până la Independenţă s-a văzut din cele de mai sus şi nu numai, cum a fost între 1877 şi 1907 ne imaginăm, din moment ce a fost necesar acel 1907, cum a fost înainte şi după 1907 ne-au spus atât iluştrii contemporani ai acelor perioade în „Ion” ,”Răscoala” ,”Desculţ”,”Noi vrem pământ”,etc, etc. cât şi părinţii şi bunicii noştri trăitori ai acelor perioade.

             Fară să am pretenţia că am desfiinţat mitul „România –grânarul Europei” şi deci cel despre „raiul rural”şi ştiind că nici nu va fi stăvilită crearea de noi legende şi noi mistificări, sper aşa cum mi-am propus, să arunc asupra acestor subiecte măcar o timidă îndoială. Odată spuse cele de mai sus, mă aflu cu conştiinţa împăcată, că cel puţin în ceea ce mă priveşte, nu am stat din nou nepăsător, ca si altădată când asistam conştient dar tăcut ca şi toti ceilalti ,văzând cum se „construiesc” alte „legende” „cosmetizând” după necesităţi de moment  nu numai  realităţile prezentului ci chiar şi trecutul.

   Cu cele scrise în această lucrare îmi fac datoria de conştiinţă faţă de clasa socială din care provin, iar pe de altă parte doresc ca lucrarea de faţă să fie un exerciţiu de admiraţie faţă de etapa istorică pe care, în sfârşit o trăim, etapă în care se poate exprima – iată – o părere, o atitudine, diferite de „curentul”general, fără consecinţe pentru scriitor şi pentru cititor, ceea ce autorului, trecut bine şi de a doua tinereţe i se întâmplă pentru prima dată .

         Nicolae  Iuga  – Brad.                     20  mai   2004.

The post LEGENDE ŞI MITURI CONFECŢIONATE appeared first on Pavaza.

Mediul inconjurator- Sanatate sau Poluare?

Ne intrebam tot mai des de ce ne imbolnavim de la varste fragede, mai ales ca multi dintre noi incearca sa isi mentina corpul sanatos prin diferite metode, printre care se numara alimentatia echilibrata si sportul. Foarte putini constientizeaza ca si mediul inconjurator reprezinta un factor important, care afecteaza din ce in ce mai tare sanatatea, datorita imaginii “curate” pe care o afiseaza.

Ne simtim ofensati cand vedem ca locurile pe care le frecventam sunt devastate de gunoaie, dar in acelasi timp, din lipsa de interes sau numai comoditate, le evitam, prefacandu-ne ca nimic nu s-a intamplat, desi suntem constienti intr-un fel sau altul ca poluarea provoaca efecte nocive si, in acelasi timp, creeaza disconfort.

Vizitand unul dintre parcurile preferate, am observat ca persoanele din jurul meu prefera sa se faca neobservati in timp ce arunca gunoaiele pe jos, in loc sa se deplaseze cativa metri , sa le arunce in locurile special amenajate..

Instinctul de a face curatenie provine inca din copilarie, din sanul familiei, dar nu toti primim aceeasi educatie si astfel, se va ajunge la o lume degradata din cauza noastra, a oamenilor .

Consider ca, poluarea mediului are o legatura foarte importanta cu sanatatea, as putea spune o stransa” legatura de prietenie”, ocrotirea lui ar insemna inlaturarea unor boli si cativa ani in plus alaturi de cei dragi.

Laura Bumbacea

The post Mediul inconjurator- Sanatate sau Poluare? appeared first on Pavaza.

Şoc ! Primarul Iarca vrea şi el o bucată din zona Ruda !

update

În varianta electronică a ziarului nostru, în articolul intitulat “Şoc ! Primarul Iarca vrea şi el o bucată din zona Ruda !” semnalam un fapt alarmant. Astfel, în şedinţa de consiliu care a avut loc în comuna Măgureni, judeţul Prahova, în data de 11.11.2011, printre alte chestiuni discutate, a fost şi cererea primarului Iarca Gheorghe de a i se atribui asociaţiei Prahoviţa un teren de aprox. 6 ha, cu titlu gratuit, în zona Ruda. Trebuie menţionat că actualul primar este fondator şi preşedinte al acestei asociaţii şi, în niciun caz, nu putea să iniţieze o aşa propunere, în dubla calitate pe care o are, datorită, în primul rând conflictului de interese (aviz ANI şi parchetului).
Iarca Gheorghe, însă, nu are limite şi perseverează în ideea de a acapara anumite zone din comuna Măgureni.
Deşi la şedinţa anterioară celei din 11.11.2011 a fost revocată hotărârea prin care se stabilise scoaterea din domeniul public şi trecerea în domeniul privat a unor terenuri care fac parte din categoria islazuri (printre care şi Ruda), proiect iniţiat tot de Iarca Gheorghe, acesta nu se lasă. Probabil, interesele de partid sau alte interese trebuie satisfăcute.
Din fericire, consilierii au votat împotrivă, votul acestora având la bază opiniile exprimate ale cetăţenilor din comună care au participat la şedinţa de consiliu.
Trebuie menţionat că primarul Iarca a mai încercat, imediat după investirea sa, să pună mâna pe o bucată din Ruda, însă proiectul nu a mai fost discutat în consiliu de teama reacţiei oamenilor.
Toate încercările primarului de a pune mâna pe această zonă de o rară frumuseţe şi cu un potenţial enorm pentru localitate nu ne arată decât caracterul lui, lipsa oricăror scrupule şi faptul că interesele proprii sunt puse înaintea interesului general.
Prin participarea la şedinţele Consiliului, oamenii au arătat că le pasă şi că sunt implicaţi în problemele care privesc comuna. Ţin să le mulţumesc membrilor Grupului de Iniţiativă şi cetăţenilor comunei care participă activ la şedinţele de consiliu şi arată interes pentru problemele care privesc bunul mers al comunităţii.
Este salutară şi poziţia consiliului local, care a arătat maturitate în judecarea unor proiecte cu impact major pentru comunitate.
Cât priveşte mesajul pentru primar şi cei care consideră că sunt deasupra legii şi a interesului comunităţii, le reamintim faptul că deţin funcţiile datorită nouă şi faţă de noi cetăţenii care i-am ales au obligaţii, iar nu faţă de partide politice sau diverse grupuri de interese.
Având în vedere faptul că la vremea respectivă v-am promis că vom reveni cu documente care să demonstreze veridicitatea celor afirmate în Pavăza Carpaţilor, vă prezentăm alăturat documentele care dovedesc faptul că primarul Iarca Gheorghe încearcă prin orice mijloace să obţină o parte din zona Ruda.

Lilian Cătălin Vişoiu

The post Şoc ! Primarul Iarca vrea şi el o bucată din zona Ruda ! appeared first on Pavaza.

”Legea intimidării“ la Măgureni

Eşti ditamai demnitarul şi ocupi funcţia de primar? Vrei să te ştie lumea de frică? Nimic mai simplu.
Oricine ar avea un cuvânt de spus şi acesta nu concordă cu ideile tale, îi trimiţi citaţie să se prezinte la primărie, evident, când ai tu chef.
Nu contează că persoana chemată să dea cu subsemnatul în faţa ta poate are un serviciu, poate este în imposibilitate reală de a se prezenta, important este să-l faci să te ştie de frică şi, pe viitor, să se teamă să-şi mai exprime punctul de vedere sau să acţioneze în vreun fel care să nu-ţi convină ţie.
Şi ca să fie totul perfect, până vine omul la “judecata primarului”, îi mai trimiţi şi poliţia comunitară măcar o dată pe zi pe acasă să-l preseze pe om, astfel încât atunci când bietul amărât va da ochii cu tine, să fie deja îngrozit. Când, în calitate de primar, îi vei spune că l-ai iertat, după ce în prealabil i-ai prezentat cât de mult a greşit şi ce i-ai fi putut face din postura de primar, amărâtul o să simtă că a avut noroc să scape doar cu atât.
VI SE PARE CUNOSCUT ACEST SCENARIU? CÂŢI DINTRE DUMNEAVOASTRĂ AŢI FOST TÂRÂŢI PE LA PRIMĂRIE ÎN ACEST MOD?
Ei bine,sunt mulţi oameni care au păţit acest lucru cu primarul Iarca Gheorghe. Sunt persoane care s-au trezit cu plângeri pe la poliţie sau parchet pentru fapte închipuite.
Aceste proceduri pe care Iarca le aplică şi, culmea, pe care am văzut mai nou că le neagă, deşi există dovezi în acest sens, vin din vremuri trecute şi au darul de a pune presiune pe oameni. Trebuie să ştiţi că aceste fapte reprezintă abuzuri împotriva dumneavoastră, care nu trebuie îngăduite.

Lilian Cătălin Vişoiu

The post ”Legea intimidării“ la Măgureni appeared first on Pavaza.

Domnule primar, aveţi autorizaţie de construire pentru asemenea distrugeri în zona RUDA ?

Vă prezentam în numărul trecut al ziarului imagini de nerecunoscut cu terenul din zona Ruda, teren ce are statut de islaz comunal şi care, pentru mulţi dintre noi, a reprezentat un spaţiu de agrement unde aproape în fiecare duminică sau la fiecare sărbătoare oamenii ieşeau la picnic.
Cunoaştem cu toţii că această zonă a constituit întotdeuna o atracţie nu numai pentru locuitorii din Măgureni ci şi pentru alte persoane venite din alte părţi din ţară. A fost şocant să observăm cum podişul de care am amintit a fost efectiv devastat pentru nu ştiu ce ambiţii ale primarului Iarca Gheorghe.
Un lucru cu adevărat îngrijorător îl reprezintă faptul că, deşi la toate şedinţele şi întrunirile cetăţeneşti, oamenii din Măgureni şi-au exprimat dezaprobarea faţă de încercările repetate ale actualului primar de a concesiona zona Ruda, primarul ne arată clar că nu îl interesează şi nu ţine cont de voinţa oamenilor, făcând doar ceea ce vrea.
Suntem curioşi să aflăm, şi lansăm pe această cale întrebarea reprezentanţilor primăriei, ce se întâmplă acolo şi dacă există vreo autorizaţie de construire ori dacă au fost făcute studii cu privire la impactul pe care distrugerea zonei o are asupra întregului ecosistem.
Din cunoştinţele noastre, primarul Iarca Gheorghe a mai demarat o asemenea acţiune în urmă cu ceva timp la baza dealului din zona Ruda, executând lucrări de decopertare a solului, fără vreo finalitate.
În măsura în care actualele lucrări au fost realizate fără a exista o autorizaţie de construire, ne aflăm în faţa unui grav abuz prin care zona Ruda, de o rară frumuseţe, este sluţită. Să nu uităm că, nu cu mult timp în urmă, locuitorii din Măgureni se luptau cu o anumită firmă care, tot aşa, a demarat lucrări de excavaţii la Cocorăştii Caplii, fără a deţine autorizaţie de construire.
Atragem atenţia pe acestă cale Gărzii de Mediu, Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului Prahova, Consiliului Judeţean Prahova, Prefecturii dar şi Consiliului local al comunei Măgureni să verifice dacă au fost îndeplinite toate cerinţele pe care legea le impune pentru demararea unei asemenea lucrări. Este de competenţa poliţiei şi parchetului să se autosesizeze, în cazul în care legea a fost încălcată.
Din sursele noastre, crescătorii de animale din zonă deja s-au sesizat cu privire la acest lucru şi vor face demersuri legale pentru a-şi apăra drepturile.

Lilian Cătălin Vişoiu

Foto: Pavăza Carpaţilor

The post Domnule primar, aveţi autorizaţie de construire pentru asemenea distrugeri în zona RUDA ? appeared first on Pavaza.

La vremuri noi paraziți noi

Cele mai numeroase nevertebrate de pe Terra sunt insectele, animale mici care s-au diversificat de-a lungul anilor datorită particularităților fiziologice care au determinat adaptarea la diferite condiții de mediu.
Dacă în antichitate grecii și romanii utilizau ca și colorant natural carminul extras din corpul unor specii de insecte, mai nou, extracte de insecte sunt utilizate pentru fabricarea unor produse hepatoprotectoare și nu numai.
Pentru că majoritatea insectelor trăiesc fie pe plante cultivate, fie pe unele produse alimentare, ele se află într-o competiție continuă cu Măria Sa Omul.
O gravură veche de câteva sute de ani indică faptul că existau procese împotriva dăunătorilor. Astfel în anul 1120 episcopul din Laon (Franța) a excomunicat printr-o sentință omizile și șoarecii. Respectivele animale erau somate, în acest fel, să părăsească locurile din jurul spațiilor locuite, fiind indicat un loc de retragere. Acest lucru chiar se întampla parțial, pentru că omizile devoratoare de frunze se transformau în pupe iar judecătorii își atingeau scopul și anume credința celorlalți că doar prin puterea sentinței au dispărut dăunătorii. Evident în anul următor era nevoie de un alt proces deoarece metamorfoza completă a unor insecte favoriza apariția adulților iar ciclul evolutiv continua. Efectele dăunătorilor zburători prin formele lor intermediare (larve) pot fi catastrofale.
Am observat anul trecut cum o specie de fluturi, molia frunzelor de măr a făcut pagube imense în unele localități prahovene, una chiar vecină nouă, Filipeștii de Târg. Defolierile masive nu au vizat doar merii, ci și alți pomi fructiferi, chiar și vița de vie. Invazia larvelor este cauzată de faptul că o singură femelă depune între 100 şi 200 ouă, iar numărul imens de larve consumă întreaga frunză, ceea ce rămâne este doar scheletul frunzei, adică nervurile.
Și anul acesta am observat că fenomenul devorării frunzelor se repetă, și aceasta pentru că larvele
au ieșit de sub scutul ce le-a protejat în timpul iernii. Nu demult mătușa Anghela mi-a semnalat faptul că pe frunzele de cartofi a descoperit un vierme colorat. Pentru că era perioada de recoltare a cartofilor am primit doi astfel de „viermi” pentru identificare. Erau două larve de o frumusețe inimaginabilă prin cromatica si geometria perfectă de pe partea dorsală a corpului. Cromatica celor două larve era puțin diferită, triunghiurile la 45 de grade de pe cele 7 inele erau cu galben și gri sidefat la un exemplar, iar la celălalt cu portocaliu şi gri sidefat. Majoritatea larvelor manifestă o homocromie specifică, un fel de camuflaj astfel încât păsările insectivore să nu le observe, însă cele două exemplare contrastau cu habitatul lor.

Mi-am dat seama că era vorba despre un dăunător nemaiîntâlnit în culturile de cartofi de la noi din zonă, lucru confirmat de mai mulți concetățeni. Și pentru că larvele sunt rezultatul unui fluture, adultul cu pricina este fluturele cap de mort sau striga, unul din cei mai mari fluturi de la noi şi cunoscut în toată lumea. Denumirea vine de la faptul că pe partea dorsală a toracelui păros se observă niște pete care seamană cu un cap de mort. Adultului îi place mierea, însă larvele prefera atât frunzele cât si tuberculii de cartofi.

Să fie acesta parazitul care va detrona gândacul de Colorado în ceea ce privește parazitarea cartofului ?!

Profesor Elena Pârtoacă

The post La vremuri noi paraziți noi appeared first on Pavaza.

“MINTEA ROMÂNULUI CEA DE PE URMĂ”

Schimbarea de regim din România acum mai bine de 20 de ani şi instaurarea democraţiei ne-a pus în situaţia, pe fiecare dintre noi, nu numai să asistăm, cum se întâmpla în trecut, ci şi să participăm activ la ceea ce înseamnă jocul democratic şi procesul electoral.
Libertatea de exprimare, economia bazată pe principiile impuse de o piaţă concurenţială, şomajul, cursul de schimb valutar şi multe alte elemente caracteristice sistemelor democratice au reprezentat tot atâtea noţiuni noi şi provocări cărora românul vrând, nevrând a trebuit să le facă faţă sau, mai bine spus, la care a trebuit să se raporteze în viaţa de zi cu zi.
Deşi mulţi dintre noi am avut aşteptări foarte mari la schimbarea regimului Ceauşescu, democraţia fiind percepută ca un „vis american” cu speranţe de bunăstare şi siguranţă pentru fiecare, lucrurile din păcate nu au stat chiar aşa, ba din contră. Nu sunt puţini cei care regretă regimul trecut. Din păcate, disperarea şi neputinţa şi-au făcut loc în viaţa multor concetăţeni.
În vârtejul în care au intrat unii, al goanei după bani, al înavuţirii peste noapte prin orice mijloace, în puternic contrast cu deteriorarea constantă a nivelului de trai pentru marea majoritate a oamenilor, s-a remarcat în mod deosebit un fenomen negativ care a contribuit major la degradarea socială, economică şi morală a ţării. Acest fenomen negativ a fost şi este reprezentat de lipsa de moralitate, profesionalism şi decenţă a marii părţi a clasei politice care a condus România în ultimii 20 de ani.
Luptele meschine şi interesele de tot soiul ale politicienilor şi ale partidelor din care fac parte, lipsa unei stabilităţi doctrinare a politicianului român, dictată în cele mai multe cazuri de interesele mărunte proprii, precum şi lipsa viziunii şi continuităţii în ceea ce priveşte proiectele ţinând de strategia de ţară şi de interesul naţional (cu mici excepţii care au privit voinţa comună a partidelor politice ca România să facă parte din Uniunea Europeană şi din NATO) au creat mari deservicii ţării şi populaţiei României.
Fără a generaliza, deoarece au fost şi politicieni care şi-au văzut de treaba lor, au luat în serios mandatul care le-a fost încredinţat, trebuie să spunem lucrurilor pe nume şi să recunoaştem că în politica românească am avut şi avem de-a face cu fel de fel de oameni care nu au ce să caute în această “breaslă”.
Nu este mai puţin important faptul că, obişnuiţi fiind pe parcursul timpului cu conduita inadecvată a politicienilor, în conştiinţa oamenilor s-a înrădăcinat ideea că această stare de lucruri nu poate fi schimbată, devenind o “normalitate” nefirească.
Pericolul cel mai mare constă în faptul că ne-am obişnuit cu asemenea stare de lucruri, simţurile ne-au fost pervertite şi nu mai avem reacţii normale, mulţi oameni considerănd situaţia ca fiind una “sortită”, ce nu poate fi schimbată.
Ei bine, nimic nu poate fi mai periculos decât lipsa atitudinii, lipsa de reacţie atunci când lucrurile nu merg într-o direcţie sănătoasă. Pentru această delăsare şi lipsă de implicare a cetăţeanului de rând, caracteristică ultimilor 22 de ani, suntem vinovaţi cu toţii.
Suntem vinovaţi că am permis unor politicieni să ne cumpere bunăvoinţa sau mai direct, VOTUL, de fiecare dată când au avut nevoie, hrănindu-ne cu promisiuni şi iluzii. Suntem vinovaţi că nu avem destulă înţelepciune să spunem NU unor oameni care au dat dovada a ceea ce sunt şi au tupeul să revină de fiecare dată sub o altă înfăţişare şi cu un alt set de promisiuni pentru a cîştiga bunăvoinţa celor de care, atunci când aflaţi în funcţie, nu le-a păsat sau, şi mai rău, pe care i-a dispreţuit.
Simţul civic implică responsabilitate şi raţiune.
Trebuie să învăţăm să discernem între adevăr şi minciună, între autentic şi impostură, între cinste şi necinste şi, mai ales, trebuie să fim responsabili, fiecare în parte, pentru viitorul copiilor noştrii, pentru viitorul acestei ţări.
Dacă nu vom încerca să ne autocenzurăm în primul rând noi, cetăţenii de rând, nu vom avea puterea să le cerem altora să ne raspundă în alt fel decât o fac.
Este inadmisibil să acceptăm să fim cumpăraţi (să primim bunuri mărunte pentru a le da votul în schimb) ştiind din capul locului că acesta este un prim semn de necinste din partea candidatului sau partidului respectiv.
Aşteptările noastre de la cei pe care îi votăm trebuie să fie altele: să-şi respecte promisiunile, să aibă onoare, să trateze cu toată răspunderea sarcinile impuse de funcţia obţinută prin vot, iar nerespectarea acestor obligaţii ar trebui sancţionată prompt de către cetăţeni, tot în procesul electoral.
Este inadmisibil şi lipsit de onoare si de etică să vedem candidaţi care aspiră la demnităţi publice oferind mită în alegeri pentru a câştiga voturi. Voturile obţinute prin astfel de metode nu dau legitimitate candidatului, viitor câştigător în alegeri.
Cetăţenii care se confruntă cu astfel de propuneri sau sunt presaţi în orice mod să-şi exprime votul pentru un anume candidat sau partid pot sesiza poliţia şi parchetul. Trebuie ştiut că mita electorală este infracţiune şi este pedepsită de lege. Orice persoană are posibilitatea de a sesiza instituţiile statului cu privire la încercarea de influenţare a votului său. Acest fapt arată că cetăţeanul simplu are putere, trebuie doar să-şi exercite drepturile sale. Oamenii trebuie să ştie că nimeni şi nimic nu le poate influenţa decizia de vot. Ei sunt suverani în această privinţă.
Poliţia şi parchetul trebuie să se implice activ în depistarea şi aducerea în faţa legii a tuturor celor care încearcă să fraudeze alegerile în orice mod.
Sunt lucruri aparent simple şi la îndemâna tuturor, lucruri pe care dacă le respectăm, cu siguranţă vom schimba România.
Este o regulă a jocului democratic pe care, dacă o respectăm, vom putea avea şansa să fim conduşi de cei pe care îi dorim, cei care ne-au demonstrat că lucrează în interesul nostru, ne respectă şi se luptă pentru bunăstarea nostră, nu numai a lor.
Este de notorietate cum s-au întîmplat lucrurile în ultimii 22 de ani şi este inadmisibil cum putem accepta frauda în alegeri ca pe un lucru normal !
Dacă vom fi responsabili şi înţelepţi vom putea schimba clasa politică românească, vom putea promova oameni responsabili care să dezvolte România, al căror mesaj autentic să poată fi perceput ca atare de populaţie.

Un celebru proverb spunea „ Dă-i Doamne românului mintea cea de pe urmă !”.

Lilian Cătălin Vişoiu

The post “MINTEA ROMÂNULUI CEA DE PE URMĂ” appeared first on Pavaza.

Mediul sub asediu în zona RUDA

Vă prezentăm imagini de nerecunoscut cu terenul din zona Ruda, teren ce are statut de islaz comunal şi care, pentru mulţi dintre noi, a reprezentat un spaţiu de agrement unde aproape în fiecare duminică sau la fiecare sărbătoare oamenii ieşeau la picnic.
Cunoaştem cu toţii că această zonă a constituit întotdeuna o atracţie nu numai pentru locuitorii din Măgureni ci şi pentru alte persoane venite din alte părţi din ţară. A fost şocant să observăm cum podişul de care am amintit a fost efectiv devastat pentru nu ştiu ce ambiţii ale primarului Iarca Gheorghe.
Un lucru cu adevărat îngrijorător îl reprezintă faptul că, deşi la toate şedinţele şi întrunirile cetăţeneşti, oamenii din Măgureni şi-au exprimat dezaprobarea faţă de încercările repetate ale actualului primar de a concesiona zona Ruda, primarul ne arată clar că nu îl interesează şi nu ţine cont de voinţa oamenilor, făcând doar ceea ce vrea.
Suntem curioşi să aflăm, şi lansăm pe această cale întrebarea reprezentanţilor primăriei, ce se întâmplă acolo şi dacă există vreo autorizaţie de construire ori dacă au fost făcute studii cu privire la impactul pe care distrugerea zonei o are asupra întregului ecosistem.
Din cunoştinţele noastre, primarul Iarca Gheorghe a mai demarat o asemenea acţiune în urmă cu ceva timp la baza dealului din zona Ruda, executând lucrări de decopertare a solului, fără vreo finalitate.
În măsura în care actualele lucrări au fost realizate fără a exista o autorizaţie de construire, ne aflăm în faţa unui grav abuz prin care zona Ruda, de o rară frumuseţe, este sluţită. Să nu uităm că, nu cu mult timp în urmă, locuitorii din Măgureni se luptau cu o anumită firmă care, tot aşa, a demarat lucrări de excavaţii la Cocorăştii Caplii, fără a deţine autorizaţie de construire.
Atragem atenţia pe acestă cale Gărzii de Mediu, Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului Prahova, Consiliului Judeţean Prahova, Prefecturii dar şi Consiliului local al comunei Măgureni să verifice dacă au fost îndeplinite toate cerinţele pe care legea le impune pentru demararea unei asemenea lucrări. Este de competenţa poliţiei şi parchetului să se autosesizeze, în cazul în care legea a fost încălcată.
Din sursele noastre, crescătorii de animale din zonă deja s-au sesizat cu privire la acest lucru şi vor face demersuri legale pentru a-şi apăra drepturile.

Lilian Cătălin Vişoiu

Foto: Pavăza Carpaţilor

The post Mediul sub asediu în zona RUDA appeared first on Pavaza.

Lupte grele pe…islaz

La ultima şedinţă de consiliu din Măgureni, din data de 25.04.2012, spiritele s-au încins din nou. Ca şi în alte dăţi, discuţiile care ridică probleme sunt cele care privesc islazul comunal. Încercările primarului de a da o anumită destinaţie acestor islazuri se lovesc de refuzul cetăţenilor din Cocorăştii Caplii, Satul Banului şi Măgureni care deţin animale şi care au nevoie de păşune.
Problema a devenit extrem de spinoasă, iar lucrurile au fost pe cale să scăpe de sub control atunci când primarul a încercat la Cocorăştii Caplii să delimiteze islazul pentru a aduce un crescător de animale din altă zonă. Din surse autorizate se pare că unul dintre liderii oamenilor din Cocorăştii Caplii, domnul Apostolescu Vasile chiar a fost “citat” la Primărie, aşa cum bine ne-a obişnuit cu astfel de acţiuni domnul primar. Vă vom ţine la curent cu noi informaţii…..

Pavaza Carpatilor

The post Lupte grele pe…islaz appeared first on Pavaza.

La Măgureni răsună tunurile….imobiliare !!

Nici nu ne-am dezmeticit bine de la ultima încercare a primarului de a diminua suprafaţa de islaz comunal că ne trezim cu altă problemă.
După ce ne-a aburit pe parcursul timpului cu sloganul “Vreau să dezvoltăm zona din punct de vedere turistic”, primarul Iarca Gheorghe şi-a arătat, în sfârşit, adevăratele intenţii.
Aflat sub presiune, din motive numai de el ştiute şi evident foarte nervos că populaţia nu este de acord cu intenţiile sale, acesta nu mai ţine cont de nimic. Se pare că legea, voinţa populaţiei sau conflictul de interese, nu mai contează. După mai multe încercări de a obţine o bucată din zona Ruda (aprox. 6 ha) prin concesionarea acestei suprafeţe Asociaţiei la care este preşedinte, a realizat că nu-i merge. Oamenii s-au revoltat, au strâns semnături, au protestat în şedinţele de consiliu.
Disperarea domnului primar este însă mare. Ce îl mână în luptă, numai Dumnezeu ştie. Nouă ni se pare tot mai mult că ceva este putred în această afacere. Se pare că pentru acest om nimic nu mai contează pentru a-şi atinge ţelul, iar mai nou….încearcă diferite variante, propunând tot felul de investiţii. Chiar dacă investitorul este serios, dat fiind modul făţiş în care acest primar a înţeles pe parcursul timpului să rezolve problemele „cu miză” , nimeni nu mai poate crede în propunerile sau proiectele pe care el le susţine. Cred că acest fapt l-au înţeles inclusiv investitorii.
Pentru că a dovedit în nenumărate rânduri că nu este un om serios, vom fi cu ochii pe toate acţiunile sale care au impact asupra comunităţii. Singurul lucru cu care îl ameninţăm este LEGEA !
Ce trebuie să ştie cei care se joacă cu resursele unei comunităţi este faptul că instituţiile abilitate ale statului se pot autosesiza şi în urma unor articole de presă.

Informaţii şi comentarii pe www.pavaza.ro

The post La Măgureni răsună tunurile….imobiliare !! appeared first on Pavaza.