Concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate

Drepturile de asigurări sociale, sunt reglementate de OUG nr. 111/2010, privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului şi OUG nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, care prevăd că asiguraţii au dreptul la :
1. concediu şi indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii, boli profesionale şi accidente de muncă .
2. prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă,
3. concediu şi indemnizaţie pentru maternitate,
4.concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului,
5. concediu şi indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav,
6. concediu de risc maternal,
7. ajutor de deces.
Conf. art. 1 din OUG 158/2005.asiguraţii au dreptul pe perioada cât au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul României, la concedii medicale şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, dacă : – desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau în baza raportului de serviciu, – beneficiază de drepturi băneşti lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, ş.a.
Dreptul la concediile şi indemnizaţiile amintite este condiţionat de plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate destinată suportării acestor indemnizaţii.
Pentru a beneficia de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, persoanele trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii :
– să îndeplinească stagiul minim de cotizare,
– să prezinte adeverinţa de la plătitorul de indemnizaţii din care să reiasă numărul de zile de concediu de incapacitate temporară de muncă avute în ultimele 12 luni, cu excepţia urgenţelor medico – chirurgicale sau a bolilor infectocontagioase din grupa A, – să fie prezente la domiciliu sau la adresa indicată, după caz, în intervalul de timp şi în condiţiile stabilite prin normele de aplicare a prezentei ordonaţe de urgenţă, în vederea exercitării verificării de către reprezentanţii plătitorilor de indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate.
Cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii, destinată exclusiv acestor cheltuieli, este de 0,85%, aplicată la fondul de salarii, sau după caz, la drepturile reprezentând indemnizaţie de şomaj.
Stagiul minim de cotizare pentru acordarea drepturilor, este o lună realizată în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul medical.
Se mai asimilează stagiului de cotizare şi perioadele în care asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate, a urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar, a beneficiat de concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului.
Beneficiază de concediu şi indemnizaţie pentru capacitate temporară de muncă, fără condiţii de stagiu de cotizare, în cazul urgenţelor medico-chirurgicale, tuberculozei,bolilor infectocontagioase din grupa A, neoplaziilor şi SIDA. ( cuantumul brut lunar al indemnizaţiei într-una din aceste situaţi este de 100% ).
Asiguraţii a căror incapacitate temporară de muncă a survenit în timpul concediului de odihnă sau fără plată, beneficiază de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, concediul de odihnă sau fără plată fiind întrerupt, urmând ca zilele neefectuate să fie reprogramate.
Cuantumul brut lunar al indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă se determină prin aplicarea procentului de 75% asupra bazei de calcul.

Daniel Buică

The post Concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate appeared first on Pavaza.

Bunurile proprii

Bunurile proprii sunt acele bunuri dobândite înainte de căsătorie, cele dobândite după desfacerea căsătoriei, dar și cele prevăzute de art. 31 din C.fam., adică:
– bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin moștenire,
legat sau donație, cu excepția situației în care dispunătorul a prevăzut că ele sunt comune,
– bunurile de uz personal și cele destinate exercitării profesiei,
– bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrise științifice sau literale, proiectele de invenții și inovații, schițele și proiectele artistice, precum și alte asemenea bunuri,
– indemnizația de asigurare sau despăgubire pentru pagube pricinuite persoanei,
– valoarea care reprezintă și înlocuiește un bun propriu sau bunul în care a trecut această valoare.
În cazul în care unul dintre soți primește prin donație o sumă de bani și cu aceasta cumpără un imobil, acesta nu este bun comun chiar dacă actul de vânzare – cumpărare este încheiat în timpul căsătoriei, imobilul este bun propriu. Conform art. 5 din Decr. nr. 32/1954, dovada că un bun este propriu, se va putea face, între soți, prin orice mijloc de probă. Soțul interesat va putea dovedi în raport cu celălalt soț că anumite bunuri sunt proprii, nu numai prin înscrisuri dar și prin proba cu martori și prezumții, fără restricții (art. 1191 alin. 1 din C. Civ. nu se aplică).
Răspunderea soților cu bunurile comune și regimul juridic al datoriilor comune.
În situația datoriilor, prezumția care funcționează nu este aceea a comunității, ci a caracterului personal.
Potrivit art. 32 din C.fam. , soții răspund cu bunurile comune pentru:
– cheltuielile făcute cu administrarea oricăruia dintre bunurile lor comune,
– obligațiile ce au contractat împreună,
– obligațiile contractate de fiecare dintre soți pentru împlinirea nevoilor obișnuite ale căsniciei,
– repararea prejudiciului cauzat prin însușirea de către unul dintre soți a unor bunuri proprietate publică, dacă prin aceasta au sporit bunurile comune ale soților.

Daniel Buică

The post Bunurile proprii appeared first on Pavaza.

Conf. ART. 30 din Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt de la dobândirea lor, bunuri comune ale soţilor.
Voi reda o succintă clasificare a bunurilor comune:
1. Veniturile din salarii ( sume de bani dobândite în timpul căsătoriei şi depuse la CAR, sumele de bani primite cu titlu de pensie în cadrul asigurărilor sociale de stat ), bursele primite de unul dintre soţi în străinătate, sumele încasate ce reprezintă drepturi de autor;
2. Sumele economisite şi depuse la CEC:
3. Bunuri imobile :
a) construcţiile efectuate de către soţi pe terenul unuia dintre ei. Astfel, soţul care a construit cu fonduri comune pe terenul celuilalt soţ, cu acceptul acestuia, dobândeşte un drept de superficie, adică, drept de folosinţă asupra terenului pe care e ridicată construcţia şi drept de proprietate împreună cu celălalt soţ, asupra construcţiei:
b) când un soţ construieşte cu mijloace care sunt bunuri proprii pe terenul celuilalt soţ, cu acceptul acestuia, construcţia este bun propriu, dar acesta dobândeşte un drept de superficie asupra terenului proprietatea celuilalt soţ;
c) construcţia făcută de către unul dintre soţi cu mijloace care sunt bunuri proprii ale acestuia, pe terenul proprietatea comună a ambilor soţi, cu consimţământul celuilalt soţ, acesta este bun propriu al soţului care a construit;
d) construcţia făcută de către soţi din mijloace comune, pe terenul părinţilor unuia dintre soţi, cu acceptul acestora, devine bun comun şi dobândesc un drept de superficie asupra terenului;
e) construcţia făcută de către unul dintre soţi, cu mijloace proprii, dar şi comune, pe un teren bun comun, cu acceptul celuilalt soţ, construcţia este atât bun comun dar şi bun propriu, în funcţie de mijloacele folosite, iar terenul ramâne bun comun;
f) dobândirea dreptului de proprietate, când este vorba despre un imobil ( apartament ), acesta devine bun comun de la data incheierii contractului de vânzare-cumpărare ;
g) ratele de achiziţionare a bunului, reprezintă o datorie comună, asumata de către soţi, împreună. Ratele de împrumut achitate de către unul dintre soţi, după despărţirea în fapt, îi conferă doar un drept de creanţă sumei din credit datorate celuilalt soţ.
Achitarea anticipată de către un singur soţ a ratelor din creditul contractat de ambele părţi, este de natura să afecteze şi să modifice cota egală de contribuţie a părţilor.
4. Bunurile mobile.
Aceste bunuri sunt comune de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Dacă bunurile sunt cumpărate cu plata în rate, aceste bunuri sunt bunuri comune, dacă data contractului de vânzare-cumpărare, este în timpul căsătoriei.

Dacă bunurile sunt cumpărate cu plata în rate, înainte de căsătorie, iar o parte din rate se achităî în timpul căsătoriei, sunt bunuri proprii, dar în cazul partajului trebuie avut în vedere la stabilirea cotelor ce revin partilor.

Daniel Buică

Dacă aveţi întrebări în materie juridică, le aşteptăm pe adresa pavaza_carpatilor@yahoo.com şi veţi obţine un răspuns în paginile ziarului.

The post REGIMUL JURIDIC AL BUNURILOR COMUNE appeared first on Pavaza.

Conform legislației în vigoare, este necesar să înregistrezi copilul nou-născut și să obții certificatul de naștere.
Declararea nașterii se face în maternitatea unde s-a născut copilul în termen de maxim 3 zile de la naștere, obținându-se astfel certificatul constatator al nașterii,eliberat de unitatea medicală unde s-a născut copilul, iar dacă copilul s-a născut acasă sau în alt loc decât spital,de către dispensarul medical teritorial.
Pentru eliberarea certificatului medical constatator al nașterii copilului, sunt necesare urmatoarele acte:
-actul de identitate și certificatul de naștere
al mamei în original;
-actul de identitate şi de naștere ale tatălui
în original (dacă este cazul);
-certificatul de căsătorie al părinților în
original (dacă este cazul);
-hotărârea judecătorească definitivă de
divorț, certificatul de deces (dacă este
cazul).
Înregistrarea copilului la primărie,se face în termen de 14 zile de la naștere, în cadrul Biroului de înregistrare a nașterilor din Oficiul de Stare Civilă de la Primăria Locală unde a avut loc nașterea.În caz de depășire a termenului, întârzierea este sancționată cu amendă. Dacă declararea nașterii se face la mai mult de un an de la nașterea copilului, este necesară o sentință judecătorească.
Actele necesare pentru obținerea certificatului de naștere, în următorele cazuri:
1. când mama este căsătorită:
-actul de identitate și certificatul de naștere
ale mamei în original;
-actul de identitate și certificatul de naștere
ale tatălui în original;
-certificatul de căsătorie în original;
-certificatul medical constatator al nașterii
copilului.
2. când mama este necăsătorită și singură:
-actul de identitate și certificatul în original
-certificatul medical constatator al nașterii
copilului;
3. când mama este necăsătorită și tatăl vrea să recunoască copilul:
-actul de identitate și certificatul de naștere
ale mamei în original;
-actul de identitate și certificatul de naștere
ale tatălui în original;
-certificatul medical constatator al nașterii
copilului ;
-declarația de recunoaștere a
paternității,semnată în fața ofițerului de
stare civilă de ambii părinți.
În situația în care copilul este înregistrat cu paternitate nerecunoscută, iar tatăl acestuia dorește să-şi recunoască paternitatea, aceasta se poate face pâna la împlinirea vârstei de 1 an al copilului,dar pe noul certificat de naștere al copilului se va menționa în dreptul rubricii TATA, numele tatălui, însă numele de familie al copilului rămâne al mamei.
4. înregistrarea nașterii copilului în străinătate:
Când copilul s-a născut în străinătate, înregistrarea nașterii și întocmirea certificatului se pot face de către Misiunea Diplomatică sau Consulatul României din țara respectivă sau de autoritățile legale ale țării respective. Ulterior, înregistrarea nașterii se face în țară la autoritatea administrației publice locale –oficiul de stare civilă ce aparține de Primăria locală de la domiciliul părinților, după verificarea autenticității documentelor prezentate. Dacă nașterea a fost înregistrată corect la autoritățile locale din țara respectivă, se aplică procedura transcrierii prevăzută pentru certificatele procurate din străinătate.Înregistrarea nașterii în această situație,se poate face de orice persoană pe baza actului de identitate, însă ridicarea certificatului se poate face doar de unul dintre părinți.

Daniel Buică

The post JURISTUL VĂ SFĂTUIEȘTE: Declararea și înregistrarea nașterii copilului appeared first on Pavaza.