SPERANŢĂ ŞI ÎNDOIELI

Aşa cum era de aşteptat, în lipsa unei concurenţe care să îi pună probleme deosebite, primarul în funcţie, Gheorghe Iarca a câştigat din nou alegerile.
Îi adresez pe această cale urările meritate de success în îndeplinirea sarcinilor ce-i revin, pe linie profesională şi sănătate şi putere de muncă în particular.
Aşadar, zarurile fiind făcute, nu rămâne decât să se treacă din nou la treabă!
Problema care se pune este cum să se facă treabă:
– în interesul oamenilor (al tuturor), din comună sau
– numai în interesul câtorva.
Ce înseamnă asta? Păi, după cum s-a plâns domnul primar, nu a putut vinde Măgurenii (sau părţi din el) nu pentru că el aparţine măgurenarilor, care nu au fost întrebaţi prin referendum (conform legii) ci numai din cauză că nu au vrut consilierii. Acum, pentru că are majoritatea consilierilor, în mod normal nimic nu-l mai poate împiedica să-şi ţină promisiunile făcute şi prezentate în ultimul număr al propriei gazete (care între noi fiind vorba, se pare că apare în mod ilegal).
Dar legea este lege şi îl anunţ pe domnul primar că nu este niciodată prea târziu ca ea să fie aplicată.
Mă întreb, de ce nu se gândeşte domnul primar la toţi măgurenarii ci numai la câţiva, deşi majoritatea i-au acordat încrederea? Se vor fi organizat cumva şi licitaţii?
Pe de altă parte, cred că este bine uneori să te uiţi ce fac şi alţi primari. Am văzut cum unele primării au înfiinţat societăţi comerciale proprii (la care pot fi acţionari toţi sătenii) şi au accesat fonduri europene (obţinând bani gratis) cu care au dezvoltat apoi afaceri în folosul întregii comunităţi.
În acest fel, toţi SĂTENII şi nu doar câţiva privilegiaţi, au câştigat de două ori
– în primul rând, locuri de muncă, ba chiar mai multe decât în alte variante.
– beneficii (dividende) la finele anului, în bani, plus faptul că ramân proprietar.
Ce ne lipseşte? Avem dealuri şi terenuri pentru viticultură, horticultură, pomicultură, ferme zootehnice şi piscicole, etc.

– Avem mână de lucru pentru orice activitate industrială sau agricolă.
– Avem tineri specialişti în toate domeniile. Ce aţi zice de o fabrică de panouri solare sau de alte idei ale sătenilor?
– Avem teren agricol puţin dar pe el se pot infiinţa culturi speciale pentru export.
De ce NOI să ne mulţumim cu puţin iar PUŢINI să ia ce-i al NOSTRU, al tuturor?
Ce ziceţi domnule primar? Ne punem pe TREABĂ CINSTITĂ?
Greşiti când vorbiţi de terenuri “proaste”, domnule primar! Ele pot fi neîngrijite, dar orice teren este foarte valoros. Trebuie să ştii numai pentru ce să-l foloseşti, ca să-l faci foarte valoros! Nu-i aşa?
În plus, nu ar fi aşa căutate dacă sunt “proaste”! Un teren pentru 6 ha de sere e un teren prost după dumneavoastră? Poate că încadrarea în asemenea categorii le modifică în minus valoarea, dar ele sunt valoroase în realitate.

Greşesc eu domnule Primar?

Paul Neguriţă

The post SPERANŢĂ ŞI ÎNDOIELI appeared first on Pavaza.

După ce am revenit acasă, după mulţi ani, m-am bucurat mult când am citit pentru prima dată GAZETA DE MĂGURENI, chiar mă simţeam mândru că există. Azi, mi-e ruşine că o astfel de publicaţie circulă prin sat şi mă simt obligat să vă spun de ce. Înainte de asta, am o întrebare pentru dl. fondator, primarul şi profesorul Gheorghe Iarca: De ce apare în dreptunghiul negru din gazetă menţiunea că “Responsabilitatea pentru cele afirmate în conţinutul articolelor aparţine autorilor ” ? Vă răspund eu: DEGEABA! Pentru anomaliile pe care le-am semnalat că au apărut, a fost găsit vreun vinovat ? NU !Ca urmare, să vedem ce apare în nr. 51 al publicaţiei.
1.Cunoştinţa din numărul trecut, prinsă cu mâţa-n sac,văzând că nu se întâmplă nimic, a mai comis-o o dată scriind (copiind) articolul “ELEGIE”. Nu vă speriaţi ! Chiar dacă elegie înseamnă o specie a poeziei lirice sau o compoziţie muzicală cu caracter melancolic, trist, să nu credeţi că autoarea a trecut la aşa ceva. Nu găsiţi versuri în articol şi nici note muzicale. Doamna redactor Gabriela Petre nu e melancolică sau tristă, ci mai degrabă este perseverentă, ca în proverbul cu vulpea care îşi schimbă numai părul, nu şi năravul. Dânsa scrie un “articol” la sfârşitul căruia menţionează că :”Citatul respectiv este preluat din cartea “The Secret” de Rhonda Byrne……..”, făcând însă două greşeli:
– în conţinutul “articolului” nu apare nici un citat, ghilimelele pentru citat nefiind puse decât la un cuvânt care apărea aşa şi în textul original;
– autorul indicat în text nu e cel adevărat. În realitate dânsa a copiat o mică parte dintr-un articol amplu scris de fapt de MARIA TIMUC, adică articolul intitulat “Mulţumesc…de o sută de ori pe zi” apărut pe www.jurnalul.ro/editorial/mulţumesc-de-o-sută-de-ori-pe-zi-.
CONTINUAŢI TOT AŞA DOAMNĂ! PASTRAŢI-O DOMNULE FONDATOR ! Aşa vor mai afla şi oamenii ce mai apare pe internet. Ce ne interesează pe noi problemele comunei !?
2.Cineva care nu vrea să semneze a scris articolul ” Se apropie sărbătoarea arhanghelilor Mihail şi Gavril “. Autorul bănuit face unele greşeli. Scriind despre ARHANGHELII Mihail şi Gavril, autorul ne spune că “Desigur, este vorba despre îngeri…” Stimate domn, Arhanghelii sunt căpeteniile, şefii îngerilor. De ce îi coborâţi în rang. E ca şi cum i-ai spune unui general soldat, nu-i aşa? În plus, Mihail e primul Arhanghel în grad, iar Gavril socotit al doilea !
De altfel, denumirea vine din greacă, unde “arche” = comandant, conducător, cel mai mare, iar “anghelos”= mesager, sol, înger, deci “Arhanghel” înseamnă “Comandantul îngerilor”, ” Cel mai mare mesager”.
Mai spuneţi că “Gabrielii de astăzi pot fi mandrii (de ce cu dublu “i” ): numele lor, înseamnă “Dumnezeu este puterea mea”. Gabrieli de mâine nu vor putea fi mândri, numai cei de azi? Eu vă spun că nici unii nu pot fi mândri numai pentru că îi cheamă aşa. Ei trebuie să se comporte ca atare, ca să aibă acest drept. Iniţial, numai părinţii şi naşii de botez merită să fie mândri că le-au dat numele.
3.În articolul “Omul care sfinţeşte locul”, apar obişnuitele osanale direcţionate către domnul primar, dar autorul şi-a dat seama că devine penibil şi nu a avut curajul să semneze articolul sau şi l-a scris primarul singur? Altfel, de ce nu îi obligă să semneze ce au scris, mai ales că se zice că răspund pentru ceea ce scriu?
4. În articolul “Un strigăt de ajutor în atenţia cetăţenilor Comunei Măgureni”, autoarea Aida Iarca ne anunţă că “s-a realizat podul peste pârâul Proviţa, pod ce face legătura între două judete, Prahova şi Dâmboviţa.” Oare? Podul nu uneşte numai malurile Proviţei, ajunge până în judeţul Dâmboviţa şi-l uneşte cu judeţul Prahova? Cam lung pod! Aceeaşi autoare ne anunţă că acum “cetăţenii comunei vor putea ajunge mai repede la picnicuri pe renumitul islaz Ruda.” Asta da realizare: vom putea “paşte” mai repede pe islazul Ruda, numai iarbă să fie ! Ne anunţă apoi că ” unii răuvoitori au început să-şi aducă gunoiul menajer şi să-l arunce pe “lateralele accesului către traversarea podului”. Dar cine traversează podul? Sau nu ştie autoarea ce înseamnă a traversa. Ce ziceţi: n-o să cadă de pe pod dacă vrea să-l traverseze? Şi care sunt lateralele pentru traversarea podului ? Ar fi bine să vorbiţi româneşte stimată redactor, ca să înţelegem şi noi. Ca să termine tot cu o “perlă”, autoarea ne mai spune că “avem o comună frumoasă, bine aşezată între dealuri.” Între care dealuri? Nu cumva la poalele lor, între două ape, Prahova şi Proviţa?
Succes, onorabil “redactor” !
5. În articolul “Codrul nu mai este fratele bun al românilor ” autorul, din nou anonim, după o cacofonie ( “ca cel” ) ne anunţă că după un obicei din Bucovina,”cine tăia un copac trebuia să pună 10 în loc”. Oare încăpeau 10 copaci în locul unuia ? Apoi, după o nouă cacofonie (“ca cei”), se ia de cei care au tăiat un “copac ilegal “. Ce o fi făcut bietul copac de este ilegal ?
Pentru că nu ştiam, suntem anunţati că avem păduri “dar şi zone întinse unde acestea lipsesc”. Nu am văzut copaci în centru, pe uliţe sau pe câmp. Până şi titlul este o minciună: nu codrul nu mai este frate bun al românilor, ci invers. Codrul nu taie români, ci românii taie codrii ! Codrul este la fel de iubitor şi darnic, frate, dar oamenii au devenit duşmanii lui. Nu-i aşa ?
6. O mostră de infatuare, vecină cu lipsa bunului simţ, care merge până la subestimarea cititorilor (incapabili să-l înţeleagă !? ), vine de la domnul Liviu Ungureanu.
În nr. 50 al publicaţiei, sub un titlu mai lung decât articolul în sine, autorul începe prin a spune că “scrierile mele au o tentă filosofică”. Doar 6 cuvinte şi mai multe greşeli. Care scrieri, domnule ?
Unde sunt, ca să le citim şi noi ? Ce fel de tentă filosofică au ele dacă în limba română nu există cuvântul sau ai vrut să spui “filozofică”? Scrii în limba română, nu în spaniolă. Deci, unde sunt acele scrieri personale care ne arată “drumul spre înţelepciune sau spre libertate” ? Hotărăşte-te! Înţelepciunea nu e acelaşi lucru cu libertatea. Deci, unde duce drumul? Ai dat un răspuns: “spre centrul fiinţei mele sau a ta.” Înainte de a face pe filozoful cu cetăţenii care îşi doresc cu totul altceva, învaţă limba română, pentru că se spune corect “tale” şi nu “ta”. Ne spui şi nouă unde este centrul fiinţei tale, nu cumva ……Revii şi în nr. 51 al gazetei şi sub titlul “Superficialitate, răutate sau gândire mediocră”,dovedeşti toate aceste caracteristici, astfel:
-a. Superficialitate.
– În prima frază scrii “sau poate chiar a sănătăţii mentale”, fără a fi o propoziţie (nu are subiect şi predicat) şi nici măcar o legătură cu restul frazei. Apoi scrii “articolele … ce spui”. Spui sau scrii în gazetă ? “Până nu vom cunoaşte fiecare rolul şi locul în societate”. Al cui rol şi loc ? Nu voiai să scrii “până nu ne vom cunoaşte…” ? – “Ţara asta nu va merge bine niciodată”. Păi, spuneai că nu va merge bine numai până nu vom cunoaşte rolul nu ştiu cui, nu-i aşa ?
-b. Răutate.
– “Nimeni nu ar trebui să aibă o asemenea gândire comunistă”. Cine eşti tu să hotărăşti dreptul oamenilor de a gândi cum vor ?
– “M-am obişnuit să fiu permisiv cu oamenii .” Ai avea o altă soluţie, ce ai putea să le faci ? Dar mai ai şi grijă să clarifici că numai ” în anumite situaţii.”
-” ni se aliniază acţiunilor noastre “. Termeni ca “alinierea oamenilor” ce fel de gândire caracterizează, ştii ? Şi de ce şi ni şi noastre ? Poţi spune “ni se aliniază acţiunilor voastre ” sau ” li se aliniază acţiunilor noastre” ? 

-c. Gândire mediocră.

– “Cei care noi credem că ni se aliniază acţiunilor noastre vor face şi ei cândva lucruri interesante, la care noi poate nu vom ajuta.” Pe lângă faptul că foloseşti un termen nepermis cum e alinierea oamenilor, iţi arăţi adevărata faţă, adică, dacă pe voi (care voi) vă ajută, voi să vă daţi în lături ?
Asta da gândire ! Când vorbeşti de “acţiunile noastre ” la cine te gândeşti, sunteţi vreo grupare secretă, de ce nu ne spui ?
– “Unii redactori de ziar…să ne releve situaţii distorsionate din viaţa de zi cu zi .” Rolul ziariştilor nu este acela de a reda realitatea ? Trebuie să o prezinte “distorsionată” ?
Iţi dau un sfat prietenesc: elimină răutatea şi infatuarea, iubeşte modestia, mai învaţă limba română şi atunci poate vei iubi oamenii şi ei te vor iubi, la rândul lor sau măcar te vor respecta.
7. Articolul “Varul şi măgurenarul, o unire înegrită de fum”, începe cu o greşeală chiar din titlu:” înegrită ” se scrie “înnegrită “,cu dublu n . După autor, deşi varul a apărut înainte de Christos, la Măgureni a apărut numai în secolul xx, deşi varul gras era folosit în lume şi pe vremea romanilor.
Biserica din Măgureni nu s-a construit cu var sau nu ştii ce înseamnă secolul ” xx” ?
Ni se spune că “varniţa este o denumire regională ” !? Eu îi spun autorului că vine de la cuvântul bulgăresc “varnica”. Confundă vărarii, adică acei oameni care produc varul, cu “vărniţarii”, adică cei ce construiesc cuptoarele de var (varniţa este în realitate groapa în care se introduce piatra de var, nu şi cuptorul propriu zis). Combustibilul folosit este “foarte variabil” după autor şi nu “foarte variat”, de parcă ar fi tot una. Apoi autorul face o mare descoperire, aceea că “cea mai mare problemă acestor cuptoare (n.r. corect a acestor cuptoare) este poluarea .” Poluarea nu e problema cuptoarelor ci a noastră şi a mediului înconjurător, cuptoarele fiind cele care o produc, fără ca ele să sufere. Fumul este ” foarte negru şi dens, aproape irespirabil “(nu complet irespirabil), dar dacă este numai aproape irespirabil de ce “face ca totul in jur să moară ” ?
Spune autorul că fumul “stă foarte aproape de sol” şi “se depune pe iarba de pe păşuni .”
Păi ori una, ori alta, stă aproape sau se depune ? “iarba e pascută de vitele noastre, fie vaci sau oi ” (vedeţi că de capre nu e păscută, deci să creştem numai capre ), iar noi bem laptele lor” (câţi beau lapte de oaie ?). ” Solul din jurul varniţelor este complet ars .” Păi dacă solul arde, de ce nu îl folosesc drept combustibil nefiind poluant ?
“Sunt surse de venit a celor care le fac”, spune autorul neştiind să facă acordul gramatical.
“Sunt nişte bube negre ale mediului dar şi al peisajului pitoresc” (nu ale ), confirmă cele de mai sus.
Contra acestui fenomen, autorul ne cere să luăm cu toţii o măsură, chiar dacă noi nu avem dreptul să luăm măsuri, ci numai cei plătiţi pentru asta. Şi pentru ce ? “Măcar să încercăm să îl reducem la minim .” Da! Eu cer să luăm măsuri : din 4 “varniţi” să rămână una, dar care!? E anticonstituţională discriminarea, de ce unii da şi alţii ba?
În încheiere mă adresez domnului fondator, profesor Gheorghe Iarca, cu rugămintea ca măcar pentru o brumă de mândrie să ia măcar două măsuri pe care le propun gratis:
a. Stabiliţi un redactor şef sau un corector capabil să nu mai accepte la publicare orice bazaconie.
b. Scăpaţi de redactorii oportunişti, care vă fac mult rău cu laudele, mai ceva decât cele de odinioară, sau cu lipsa lor de cunoştinţe, mai ales de limba romană.

E penibil ca după nişte citate din ” FAUST “, să aduci omagii primarului şi viceprimarului comunei!

Dipl. Ec. Paul Neguriţă

The post DECĂDERE appeared first on Pavaza.

În ultimul timp s-a discutat foarte mult problema sectoarelor bucureștene , respectiv dacă să rămână sau nu primăriile acestora. Mi se pare că au fost inutile aceste discuții dacă avem în vedere legislația în vigoare,cu privire la acest aspect.
Citind art.14 din Constituția României, acesta spune: “Capitala României este municipiul București.” Nu se menționează faptul că ar fi organizată pe sectoare , așa cum ar trebui, dacă avem în vedere organizarea actuală a capitalei.
Să citim deci și art.3 alin.(3) din Constituția României, unde se prevede că “Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ,în comune,orașe și judete.” După cum se vede nu se vorbește despre cătune,sate sau sectoare în București, adică niște “unități” administrativ teritoriale care nu au dreptul la primării proprii. Consider că,așa cum e redactată Constituția României de azi, primăriile sectoarelor bucureștene funcționează în neconcordanță cu prevederile Constituției României. În sprijinul afirmațiilor mele,îmi vine în ajutor, culmea, Constituția RSR din 1965, care la art.14 preciza și faptul că: “Capitala Republicii Socialiste România este municipiul București,care este organizat pe sectoare.” Această precizare făcea legală prezența primăriilor de sector, dar fiind omisă această precizare în Constituția actuală, acestea devin neconstituționale,ilegale. Sper să audă și cine trebuie și să se ia măsurile necesare pentru intrarea în legalitate.
Prin Decretul Lege nr.2/27.12.1989 privind constituirea,organizarea și funcționarea Consiliului Frontului Salvării Naționale și a consiliilor teritoriale ale FSN,s-a dat o organizare tranzitorie structurilor de putere din România. Prin acest act au fost formulate principii constituționale, principii pe baza cărora a funcționat societatea româneasca după revolutie, principii care au fost preluate în Constituția României din 1991. Nu am găsit nicăieri dacă acest decret mai este în vigoare,dar e
foarte posibil să nu mai fie deoarece prevederile lui au fost preluate de Constituția României. În această situație se pun unele întrebări: cine și când a stabilit că denumirea țării noastre este România? (inițial se stabilise prin decretul amintit mai sus).
Pe de altă parte ne putem întreba dacă un lucru atât de important putea fi decis de o mână de oameni (nealeși de popor) și nu printr-un referendum național, cum s-a procedat în cazul Constituției.
În cuprinsul Constituției României,referirile la România ca stat folosesc două noțiuni respectiv: “statul român” la articole ca nr.1(2),nr.3(4),nr.11(1),nr.17 sau simplu “statul” la articole ca nr.1(4), nr.4(1),nr.6(1),nr.7,etc. Se deduce că “statul “, o noțiune generală de altfel, atâta timp cât nu menționează care stat, se refera la “statul român” pentru că este vorba de Constituția României, dar de ce
nu se folosește în tot cuprinsul numai noțiunea de “statul român” cum este corect?
Vreau să mai subliniez odată caracterul de ” stat național” al României, având în vedere că au mai fost voci care au pus sub semnul întrebării acest lucru. A fost prea îndelungat procesul de formare a statului român ca stat național unitar, prea dură lupta poporului pentru unitate și independență ca să ne permitem alte exprimări decât cea din Constituție și poate că eforturile tuturor românilor vor continua această luptă, pentru că statul român este “unitar și indivizibil”, dar este oare și întreg? În art.1 alin.1 din Constituția României sunt prezentate caracteristicile statului român: “România este stat național,suveran și independent,unitar și indivizibil.”
Pentru a sublinia o dată în plus caracterul național al statului român, la art.12 sunt menționate “simbolurile naționale” ale României, dar, în timp ce imnul este numit “imnul național”, ziua României este “ziua națională a României”, drapelul este numit simplu “drapelul României” și nu “drapelul național al României”.
Oriunde vom citi ceva despre drapelul României vom găsi denumirea de” drapelul național al României” și nu denumirea simplă din Constituție.
Citind Constituția Franței, vom observa că tricolorul francez este numit “emblema națională” și nu “emblema Franței”.
De ce această omisiune în Constituția României?

DECEBAL ȘI VENETICUL

Îmbrăcat în straie simple și cu gândul la Traian
Decebal stătea de vorbă cu un venetic roman.
Nu-nțelege de ce oare un roman îi stă aproape
Iară altul se gătește să-l atace peste ape .

Tu gândești la libertate, îl intreabă pe roman
Însă tot așa gândește și-mpăratul tău Traian?
Rege dac,cu gânduri bune sunt aici pân-o să mor
Și să-mpart aceeași soartă cu viteazul tău popor.

Am venit de bună voie iar voi m-ați primit cu drag
Jur să fiu de voi alături, de-or călca al vostru prag
Iubesc Roma ca pe -o mamă care m-a crescut la sân,
Dar nu Roma îmbuibată și cu suflet de păgân.

Fii binevenit romane și împarte atunci cu noi
Bucurie și-ntristare, vreme bună sau război.
Noi suntem o gazdă buna, Burebista ne-a lăsat
Un hotar,un stat,o țară,ce avem de apărat.

Nu râvnim la ce au alții și nici milă nu cerșim
Vrem cu cei ce ne respectă doar în pace să trăim
De-om pieri s-or naște alții ce vor duce mai departe
Flacăra iubirii noastre pentru o țară făr-de moarte !
………………………………………………………………………….
Regele, murind , se-ntreabă de ce oare l-a trădat
Dacul său și nu romanul, pentru propriu-mpărat.
Către Dacia lui sfânta căta cu luare-aminte:
Oare sunt doar vorbe goale ale noastre jurăminte?

Pentru patrie se roagă peste vremi să dăinuiască
Și Zamolxes să-și înalțe peste ea mila cerească,
Iar urmașii lui de vor să trăiască-n demnitate
Să-și arate vrednicia și credința-n libertate.
…………………………………………………………………………..
Și l-au ascultat cu rândul Dragoș, Mircea sau Ștefan,
Ruga lui, lucind pe culme, nu s-a risipit în van
Și cu jertfa lor candidă,cum a vrut-o Decebal
Azi avem un teritoriu,sacru stat național.

L-a dorit cândva Viteazul, iară Cuza l-a urmat
Și când s-a pornit mulțimea despărțirea s-a curmat.
Și-au adus cu toți-aminte că istoria se scrie
Și-n trecut , dar și-n prezent și durează pe vecie.

Națiunea când se naște moartea n-o poate cuprinde
Decât dacă nepăsarea peste neamuri se întinde,
S-au de-ți lași pe dinafară neamul ca să rătăcească
Șă-ți vorbească-n altă limbă și să nu te mai cunoască.

Deșteptarea națiunii imn național îngână
Limba ce-o vorbim cu toții este limba cea română
Statul ni l-au dat strămoșii,să-l slăvim, să-l apărăm,
Să-l purtăm cu noi în pace și cu grijă să-l păstrăm.

Iar drapelul tricolor e Drapel Național,
Să te înfășori în el pentru toți e-un ideal.
Roșu,galben și albastru ne-nsoțesc și ne-îmbată:
Asta-i legea ce veghează și nu s-o schimba vreodată!

De va îndrăzni vreunul să facă alte drapele
Il blestem ca pe Satana să dispar-odat cu ele!

Dipl. Ec. Paul Neguriţă

The post ROMÂNIA, CAPITALA, SIMBOLURILE NAȚIONALE appeared first on Pavaza.

FURT, MINCIUNĂ, OFENSĂ

ARMONIE, PRIETENIE, CINSTE, ADEVĂR, DREPTATE, ONOARE. Acestea sunt cuvinte care, nu numai că sună mult mai frumos decât cuvintele din titlu, dar, din păcate, sunt din ce în ce mai rare.
Încep să se folosească din ce în ce mai mult cuvinte din titlu, dar nu numai atât, se și trece la aplicarea lor în practică, devenind deci FAPTE.
Acest lucru se întâmplă în ultimul timp tot mai des la redactorii Gazetei de Măgureni, lucru pe care îl voi comenta în continuare.
În nr. 47/5 mai 2o11 al Gazetei de Măgureni, apărea sub semnătura “REDACŢIA”, articolul “Intuim un scop ascuns …” sau “cum să dăm într-un primar? Uite așa: făcând un ziar!”. Trec peste faptul că Redacția începe o afirmație cu Litera mare, fără a fi o propoziție și că nu cunoaște ce este un ziar, folosind acest cuvânt pentru o publicație lunară. Vă amintesc că articolul pomenit mai sus se încheia cu o replică a regretatului actor Ștefan Banică. Eu o să vă amintesc o replică a unui alt fost mare actor, Dem Rădulescu, dată fratelui său, interpretat de un alt actor deosebit, Sebastian Papaiani, frate mai mic în filmul “Un surâs în plină vară”: “Prostul dacă nu-i fudul parcă nu e prost destul!”
Cum la redacția Gazetei sunt numai oameni inteligenți, au descoperit imediat erorile din cealaltă publicație, “Pavăza Carpaților”. Astfel au observat că în Pavăza Carpaților a fost scris greșit cuvântul CONSTITUȚIA și au făcut corectura de rigoare, ca să știe toată lumea că se spune “CONSTITUTA”! (dar unde l-ați pus pe “Ț” și pe “I”, doamnelor, domnișoarelor și domnilor?), sau poate vă place când “râde hârb de oală spartă” și vă conformați.
În articolul menționat mai sus, Redacția ține să ne anunțe că nu sunt răutăcioşi. După ce descoperă “un etnic maghiar bezmetic, care face prostii și intinează memoria unui Mare Român”, se hotărăște că trebuie scris un articol “scurt” și “succint”.
Poate ne lămurește redacția gazetei cum reușesc să-l facă și “scurt” și “succint”, poate în dublu exemplar.
1. Vă spun acum ce a descoperit cea mai inteligentă redacție, “subliniind prostia unui etnic cu mințile rătăcite”: “Avram Iancu a luptat alături de revoluționarul maghiar Lajos Kosuth.(Kossuth se scrie cu dublu “s” domnilor atotștiutori). Domnule Barna Csibi! Intenționezi să spânzuri la Miercurea Ciuc și pe Kosuth?”,
Stimată redacție, hotarâți-vă! Este “etnic cu mințile rătăcite” sau este “domn”, ca să nu vă întreb dacă pentru dumneavoastră “domn” înseamnă un “om cu minţile rătăcite”.
Rușinos pentru dvs. mi se pare să-i împrieteniți pe Avram Iancu și Lajos Kossuth. Avram Iancu a fost conducătorul Țării Moților în anul 1849 și a condus armata românilor din Transilvania împotriva trupelor revoluționare ale lui Lajos Kossuth. În aceste lupte, Avram Iancu a fost ajutat de trupe austriece. Despre Avram Iancu s-a scris mult, dar dvs. ați lipsit de la lecțiile de istorie, altfel nu l-ați fi împrietenit pe Avram Iancu cu Lajos Kossuth, ucigașul a 40000 de români în perioada 1848-1849. De altfel, Curtea de Apel Craiova s-a pronunțat luni 28.03.2011 în procesul UDMR și Kossuth contra României, prin decizie definitivă și irevocabilă, împotriva instituirii unei străzi în Tg. Mureș cu numele criminalului maghiar.
Ca părți în procesul românilor intervenienți, apărați de prof. univ. dr. Ioan Sabău Pop, au fost și Societatea Cultural-Patriotică “Avram Iancu” din Tg. Mureș ca și Societatea Culturală și de Atitudine Civică Transilvana “Glasul Moților”. Procesul a durat 5 ani. Puteți afla mai multe, pentru cultura dvs. pe www.napocanews.ro/2011/03/curtea-de-apel-craiova-a-decis sau http://cluj-am.ro/sa-ne-cunoastem-orasul-statuia-lui-avram-iancu, sau www.scritube.com/istorie/revolutia-romana-de-la-1848, etc. Sau citind istoria României.
Sper să aveți măcar curajul sau obrazul să vă cereți scuze cititorilor pentru oribila dezinformare.
Spre sfârșitul articolului din Gazetă, redacția concluziona: “Ce să-i faci, de unde nu este, nici Bunul Dumnezeu nu cere.” Acum știu la cine ar trebui să se refere.
2. În același nr. al Gazetei, pe pagina a-2-a, a apărut articolul ” Nu există eşec, există doar încercări…” sub semnătura BIBLIOTECAR FLORENTINA MĂRĂCINEANU.
Până la articolul de mai sus, autoarea mi-a atras atenția prin stilul pueril în care scria, prin nenumăratele greșeli de exprimare, gramaticale și de limba română.
Mi-am spus că un om nu se poate transforma într-atâta peste noapte și am cautat să aflu adevărul.
Ce credeți că am descoperit: Doamna Bibliotecar a lăsat cărțile din hârtie și a început să le citească pe cele electronice, pe internet, și încercările dânsei au avut în final succes.
A intrat pe internet și a dat peste un manual pentru “dezvoltarea personalității”. Autorul unei cărți cu titlul “Personalitate alfa, cu teste de evaluare, cu pași de acțiune, exerciții și multă psihologie într-un limbaj ușor de înțeles, etc; așa cum susţine chiar el – Pera Novacovici – o vinde pe internet în format electronic sau tipărită.
I-a făcut o “introducere” pe care Doamna Bibliotecar a copiat-o cuvânt cu cuvânt și ne-a prezentat -o ca fiind propria “capodoperă” de articol. Pentru orice eventualitate nu a copiat ultima frază, respectiv: “Spune-mi într-un coment cu ce eșecuri te confrunți și care sunt lecțiile pe care crezi că trebuie să le înveți din eșecurile tale” și a uitat semnătura autorului: Pera Novacovici (www.personalitatealfa.com/blog/nu-mi-da-sfaturi-stiu-sa-gresesc). Acum că ați fost prinsă cu mâța-n sac, scrieți-i și rugați-l să vă spună ce înseamnă “plagiat”, cumpărați cartea și poate veți învăța că nu-i frumos să furi sau să “dai cu periuța”. E bine însă SĂ MUNCEȘTI CU ADEVĂRAT, mai ales când salariul tău conține și o mică parte de la cei pe care îi mințiți sau îi “furați”. Nu ați avut dreptate în titlul articolului, nu-i așa? Există încercări, dar și eșec!
3. În pagina a-2-a a publicației (repet, nu “ziar” stimați redactori de le Gazetă) găsim un articol interesant :”Creierul și politica” semnatar : Gabriela Petre, un nume de ținut minte. Domnia sa a citit articolul menționat de mine la pct.2 de mai sus, a așteptat o lună să vadă ce se întâmplă și dacă a văzut că nimeni nu zice nimic, a zis: Taci că ține! A intrat și dânsa, pe internet (care are alte scopuri decât cel urmărit de personajul nostru), mai precis pe www.jurnalul.ro/viata-sanatoasa/sanatatea-familiei/opiniile-politice…. unde a găsit articolul” Opiniile politice, înscrise în creier”, având ca autor pe STELUȚA MATEI. Aceasta informa, redau:”Cercetătorii de la Institutul de Neuroștiinte din Londra (n.a. nu din România) au supus unor investigații imagistice prin RMN un grup de 90 de tineri pentru a afla dacă opiniile lor politice sunt determinate de unele modificări la nivelul creierului. Înainte de a efectua RMN-urile, tinerii au completat un chestionar în care au bifat varianta corespunzatoare a opiniei politice a fiecăruia: 1. liberal de extremă dreapta, 2-liberal, 3- de centru, 4-conservator, 5-conservator de extremă stânga.”Așadar, studiul s-a efectuat la Londra și nu în România, asupra unor tineri care aveau de ales între partidele menționate mai sus și nicidecum între partidele din România, cum vrea Dna. Redactor să înțelegem. Copiază ideea, modifică puțin textul și gata un articol.
A preluat din articolul citat ideea cu contexul anterior, “responsabil de rezolvarea conflictelor, a stărilor de incertitudine” sau “Liberalii sunt persoane deschise la schimbări, care se adaptează ușor situațiilor noi.”
A falsificat unele afirmații din textul original. Astfel folosește exprimarea:”Prin contrast, opoziția se remarcă prin aceea că sunt… în loc de: “Conservatorii” din textul original. Aici sunt două probleme: despre ce opoziție vorbește doamna, nu liberalii sunt în opoziție? și apoi dacă” conservatorii sunt persoane anxioase, sensibile care suportă cu dificultate situatiile tensionate, amenințările, incertitudinea…” (text preluat de redactorul Gazetei din articolul citat) putea s-o spună și să-i supere pe aliați?
Chiar și copiind, autorul comite erori, spunând că”opiniile politice (n.a. – ce o fi însemnând) se pot schimba pe parcursul vieții” în loc de opțiunile politice cum figura în textul original.
Față de modul în care a procedat doamna Gabriela Petre mai am o singura întrebare: la ce îi folosește domniei sale și celor care se încumetă să citească, așa ceva? Nu găsiți altceva mai util, mai bun de făcut? Sunt atâtea de făcut pentru oamenii din Măgureni! Merită ei să fie mințiți, să fie în final desconsiderați? Uitați că” minciuna are picioare scurte”, că “trebuie sa te întinzi cât îti ajunge plapuma”?

Dipl. Ec. Paul Neguriţă

The post FURT, MINCIUNĂ, OFENSĂ appeared first on Pavaza.

De trei ori pe săptămână
Bate vântul dinspre est
Doar o zi goana-și amână
Și-apoi vine dinspre vest.

De la nord sau sud de bate
Tot în oase se oprește.
Dacă știi ,atunci socoate
Că și fierul se topește !

Și gândiți de zece ori
Pe ce cheltuiți voi banii:
Pe săgeți, cheițe ,flori
Vă rămân în urmă anii.

Faceți ochii cât mai mari
Să vedeți și prin perete,
Căci le place celor mari
Să vă toarne apă-n ghete.

Să vă spună că e miere
În cotețul din grădină
Că necazul e plăcere
Și că voi sunteți de vină!

Ei își schimbă cuibușorul
Tot așa cum bate vântul
Și vă iau cu binișorul
Când își încalcă cuvântul.

Când vă spun ei că e bine
Că stăpâni sunteți cu toții,
Voi mai cumpărați un câine
Că de nu, vă calcă hoții !

Dipl. Ec. Paul Neguriţă

The post Ei DA, Voi NU ! appeared first on Pavaza.

CONSTITUŢIA – ÎNŢELEPCIUNE ŞI PUTERE (2)  – SUVERANITATEA

Am citit cu atenție Constituția României și mi-am dat seama că ea îmi permite să-mi exprim opiniile și mă obligă să o respect,dar acest lucru este valabil nu numai pentru mine ci pentru toți,astfel:
Articolul 1- Statul Român- pct.5 : “În România, respectarea Constituției,a supremației sale și a legilor este obligatorie.”
Articolul 30-Libertatea de exprimare-pct.(1): “Libertatea de exprimare a gândurilor a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel,prin viu grai,prin scris, prin imagini,prin sunete sau alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.”
Așadar să vedem în amănunt dacă tot ce prevede Constituția României este corect,complet și modul cum se respectă,inclusiv de către cei ce trebuie să vegheze la respectarea ei.
Art.2 din Constituția României,intitulat “Suveranitatea “, la alineatul (1)
Consfințește faptul că “Suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum. Suveranitatea este o trăsătură generală a puterii de stat. Puterea de stat nu înseamnă însă în același timp și suveranitate.
Într-o societate real democratică titularul puterii , putere care este suverană, este poporul.
Dacă prin suveranitate națională se înțelege dreptul la autodeterminare, la dezvoltarea independentă a fiecărei națiuni, identificându-se cu suverani-
tatea de stat în această situație, prin suveranitatea poporului se definește dreptul poporului de a decide soarta sa, dreptul de a stabili linia politică a statului și a organelor lui și de a controla activitatea acestora.
Configurația politică a parlamentului este dată de votul poporului, carea ales în funcție de doctrina politică a partidelor care s-au prezentat în fața sa cu diverse platforme electorale, sau a independenților, care au susținut tot programul unor partide.
Și în prezenta legislatură, o serie de parlamentari au evadat din partidele care i-au susținut, ba au înfiinţat chiar și un nou partid, inexistent la data alegerilor. Păi dacă acești aleși fac ce vor cum mai respectă ei suveranitatea poporului, în sensul stabilirii linei politice a statului ?
Să nu uităm că la art.69-Mandatul reprezentativ-la pct. (2) se menționează că: (Orice mandat imperativ este nul). Mandatul imperativ este valabil în cazul votului uninominal, deci nu se poate spune că la noi au fost aleși parlamentari uninominali în sensul strict al cuvântului.
Evadând din partidele în care au fost aleși, au renunțat la linia politică pentru care au fost aleși, încălcând suveranitatea poporului, luându-se acestuia dreptul de a stabili linia politică a statului și a organelor lui și de a controla activitatea acestora.
Parlamentarii noștrii au mandat reprezentativ (singurul permis de Constituție) și conform acestui mandat, parlamentarii primesc mandat colectiv și nu pot fi controlați sau revocați de cei ce i-au ales.
Dar dacă chiar parlamentarii renunță la mandatul colectiv inițial, trecând de la un partid la altul (ba chiar înfiinţând altul, inexistent la data alegerilor), nu sunt ei demisionari și conform art.70(2)”Calitatea de deputat sau de senator încetează la data întrunirii legale a camerelor sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces).
E important că nu se prevede în acest articol despre ce demisie e vorba, demisia din partidul pentru care a fost ales, sau demisia din parlament?
Cine garantează că demisiile unui număr important de parlamentari din partidul pentru care au fost votați, nu modifică voința electoratului ? Mai sunt valabile alegerile parlamentare dacă după alegeri parlamentarii nu mai țin cont de voința electoratului ?
Așadar, se respectă prevederea Art.1(1) că suveranitatea națională aparține poporului român și a alin.(2) că “Nici un grup și nici o persoană
nu poate exercita suveranitatea în nume propriu.” ?

Răspunsurile la întrebările de mai sus au fost date în realitate de alegători, atunci când au ales și de aleși când nu au mai ținut cont de voința electoratului.

Dipl. Ec. Paul Neguriţă

Ei DA, Voi NU !

De trei ori pe săptămână
Bate vântul dinspre est
Doar o zi goana-și amână
Și-apoi vine dinspre vest.

De la nord sau sud de bate
Tot în oase se oprește.
Dacă știi ,atunci socoate
Că și fierul se topește !

Și gândiți de zece ori
Pe ce cheltuiți voi banii:
Pe săgeți, cheițe ,flori
Vă rămân în urmă anii.

Faceți ochii cât mai mari
Să vedeți și prin perete,
Căci le place celor mari
Să vă toarne apă-n ghete.

Să vă spună că e miere
În cotețul din grădină
Că necazul e plăcere
Și că voi sunteți de vină!

Ei își schimbă cuibușorul
Tot așa cum bate vântul
Și vă iau cu binișorul
Când își încalcă cuvântul.

Când vă spun ei că e bine
Că stăpâni sunteți cu toții,
Voi mai cumpărați un câine
Că de nu, vă calcă hoții !

Dipl. Ec. Paul Neguriţă

The post CONSTITUŢIA – ÎNŢELEPCIUNE ŞI PUTERE (2) – SUVERANITATEA appeared first on Pavaza.

CE-I BUN, CE-I RĂU
În România noastră persistă un păcat:
Când un copil se naşte se crede învăţat
Când om matur devine e mai deştept ca toţi
Şi nasul şi-l înalţă de doisprezece coţi,

Uitând că fiecare este deştept cît poate
Şi că în mintea lui nu pot încape toate.
Citiţi, deci, şi pe alţii că poate au de zis
Şi alte lucruri rare, ce încă nu s-au scris.

Ei nu vor şti nicicând ce este rău,ce-i bine,
Să guverneze ţara aşa cum se cuvine
Nu pot s-o facă singuri, fără cei mulţi, ca noi
Şi fără să citească în teancul de nevoi.

Le dau acum prilejul pe ei să se cunoască
Căci poate s-or gândi şi alţii să citească.
Cu toate că mai buni, mai harnici ei se ştiu
Cred că mai mult se poate şi mă apuc să scriu.
CONSTITUŢIA
ÎNŢELEPCIUNE ŞI PUTERE
Când degete de ploaie ne scutură acoperişul caselor, ne întrebăm de unde vine apa, cine ne-o trimite, cât timp va ploua, ce va fi după aceea şi căpătăm răspunsuri singuri sau ajutaţi.
Când înfloreşte o floare ne întrebăm de unde are atâta putere şi atâta frumuseţe. Aflăm dintr-o carte sau de pe internet imediat.
Când ne întrebăm însă ce drepturi şi ce obligaţii avem în societate, luăm Constitutţa ,de unde trebuie să le aflăm pe toate.
Conţinutul şi forma Constituţiei, ca lege, reprezintă voinţa guvernanţilor, a poporului, fiind fundamentată pe democratism. Constituţia nu este o lege oarecare, ea trebuie să fie foarte aproape de perfecţiune.
Ceva imi spune însă că nu este chiar în regulă cu Constituţia noastră. Am avut prima constituţie de după revoluţie la 8 decembrie 1991. La art.149 se prevedea că “Prezenta Constituţie intră în vigoare la data aprobării ei prin referendum. La aceeaşi dată Constitutţa din 21 august 1965 este şi rămâne în întregime abrogată.” Prin Legea nr. 429/2003, aprobată prin referendumul naţional din18/19 decembrie 2003, s-au adus unele modificări şi completări Constituţiei din 1991, au fost actualizate denumirile articolelor şi au fost renumerotate articolele.
Noua broşură cu textul Constituţei are titlul ” CONSTITUŢIA ROMÂNIEI 2003 ” şi menţiunea :” Constituţia României 2003 este forma republicată a Constituţiei României din 1991 ,cu actualizarea denumirilor şi renumerotarea articolelor, revizuită prin Legea nr.429/2003, aprobată prin referendumul naţional din 18-19 octombrie 2003, confirmat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.3 din 22 oct.2003.”
Deasemeni la Art.153- Intrarea în vigoare se prevede că :”Prezenta constituţie intră în vigoare la data aprobării ei prin referendum. La aceeaşi dată Constitutţa din 21 aug.1965 este şi rămîne în întregime abrogată,” NU SE SPUNE CĂ S-AR ABROGA ŞI CONSTITUŢIA DIN 1991 , DAR SE VORBEŞTE ŞI DE CONSTITUŢIA ROMÂNIEI DIN 2003. Deci avem două constituţii,una din 1991 şi una din 2003 ?
Sunt oameni plătitţi care sunt obligaţi să răspundă la această întrebare.
Era ,oare ,greu să scrie la art.153 o menţiune că numai” modificările şi completările aduse Constituţiei din 1991 prin legea 429/2003 intră în vigoare la data aprobării lor prin referendum naţional,urmând ca restul articolelor nemodificate să ramână în vigoare, făcându-se în acelaţi timp o nouă numerotare a articolelor ,acolo unde este cazul ? “
Deasemeni la art.156 se arată şi că: “Constituţia modificată şi completată, după aprobarea prin referendum, se republică de către Consiliul Legislativ, cu reactualizarea denumirilor, dându-se textelor o nouă numerotare.” Oare despre ce denumiri e vorba, despre toate ? O nouă numerotare se dă tuturor textelor, chiar şi unuia nemodificat ? Nu se poate modifica textul unui articol fără modificarea numărului ?
Sau este vorba numai de texte adăugate? Cam multe întrebări fără răspuns.
Ultimele modificări aduse constituţiei mi se par insuficiente . În constituţia actuală se prevede că pot iniţia revizuirea constituţiei Preşedintele României la propunerea guvernului, cel puţin un sfert din numărul deputaţilor sau senatorilor dar şi cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot.
Prin urmare eu singur nu pot iniţia modificarea Constituţei, deşi am o serie de propuneri de modificare, pe care le consider absolut justificate şi vi le supun şi dvs. spre analiză.
CONSTITUŢIA
Când Domnul l-a creat pe om
I-a dat pereche dar şi-o lege
Să nu se – apropie de pom,
Secretul lui să nu – l deslege,

Însă , ispita mult mai mare,
L-a dus pe acesta în păcat
Şi călcând legea în picioare
El fructul interzis i l-a mîncat.

Şi singur n-a mai fost pe lume,
Cu el o altă lume s-a născut
Şi făr-a mai avea o lege – anume,
Fărădelegile pe dată au crescut.

Şi speriat că nu se mai termină
Cu petele din comportarea lor,
Au dat o lege ca s-aducă vina
Acelor care uită de pacea florilor.

Ea este sfântă, scrisă sau orală,
Blîndă sau aspră , pentru fiecare
Şi tuturor le este ea egală
Atâta în iubire cât şi în neiertare.

Aşa cum e, ea trebuie respectată,
La asta voi aveţi soluţia
De nu revine Domnul înc-o dată
Să ne arate ce e Constituţia !

Dipl. Ec. Paul Neguriţă

The post CONSTITUŢIA – ÎNŢELEPCIUNE ŞI PUTERE appeared first on Pavaza.

Cei care au citit PAVĂZA CARPAȚILOR nr.4 îsi amintesc că atunci am adresat o scrisoare deschisă Primăriei Comunei Măgureni, ca urmare a răspunsului lipsit de responsabilitate primit de la aceasta, prin care eram informat că vecinul meu, domnul BUCUR IAMANDI,” în conformitate cu prevederile legale nu este obligat să suporte construcția gardului din fața casei proprietate personală”.
O formulare incorectă și din punct de vedere gramatical, avand în vedere că trebuie executată construcția gardului și nu suportată.
Ca urmare a scrisorii deschise apărute în ziar, la fața locului s-a deplasat o comisie, condusă de dl. Primar Iarca Gheorghe, la întrunire fiind prezent și proprietarul imobilului, dl. BUCUR IAMANDI.
Decizia luată de dl. Primar a fost ca ambii proprietari să contribuie la construirea gardului dintre proprietățile noastre. Este o decizie legală, prevăzută și în Codul Civil al României.
Cu toate acestea, din considerente pe care promit să le aflu și să vă informez asupra lor, nu am înțeles de ce dl. Primar m-a amenințat pe mine, iar pe vecinul meu l-a rugat frumos să repare gardul de la stradă (adică să respecte legea pe care eu am invocat-o), fără să-l someze însă.
Până aici totul este clar. Spre stupoarea mea, în 28.12.2010, cu scrisoarea nr. 7267/2010 semnată Red/ int. Safta Mihaela, SECRETAR JR. BUCUR RUXANDRA, PRIMAR PROF. IARCA GHEORGHE, ca răspuns la scrisoarea mea deschisă, mi s-a adus la cunostință că în conformitate cu prevederile Art. 592 din Codul Civil “reparația și reclădirea zidului comun sunt în sarcina tuturor devălmașilor și în proporție cu dreptul fiecăruia”.
Dl. Primar nu este obligat să le știe pe toate. De aceea sunt angajați în primărie și juriști, contabili etc. De aici s-a născut zicala “a semnat ca primarul”. Poate vina domniei sale este că nu a verificat măcar a doua scrisoare înainte de a o semna, sau să ceară lămuriri, mai ales ca o pățise cu primul răspuns.
Care sunt problemele cu al doilea răspuns ?
1. În primul rând este vorba de construcția unui GARD iar răspunsul se referă la un ZID (de parcă ar fi același lucru), cu toate că eu însumi le-am indicat articolul din Codul Civil care se referă la gardul comun.
2. Răspunsul dat de primărie ridică un mare semn de întrebare: Are Primăria Comunei Măgureni oameni calificați, care să poată rezolva oricând o problemă a unui măgurenar, problemă care ține de primărie? Dacă nu, pentru ce sunt obligați să plătească sătenii impozite și taxe din care să fie platiți unii angajați care nu au calificarea sau responsabilitatea necesară?
3. De ce, din cauza unui consilier din Filipești care a cumpărat o casă în Măgureni (probabil pentru a o revinde din moment ce de aproape trei ani a lăsat-o în paragină), tot satul Măgureni trebuie să renunțe la obiceiul împământenit cu mulți ani în urmă, că fiecare cetățean se obliga să construiască gardul din fața casei?
Nu mai aștept răspunsuri de la primărie. Aștept însă răspunsul dumneavoastră, dragi consăteni la urmatoarea întrebare legată de hotărârea domnului Primar:
Ce faceți dacă vecinul dumneavoastră are posibilitatea și vrea să construiască un gard despărțitor din materiale deosebit de scumpe, iar dvs. nu aveți posibilitatea să-i platiți jumătate din cheltuieli fapt pentru care el vă dă în judecată care vă obligă să-i plătiți ? Dacă nu stiți, poate vă dă primăria un răspuns.
Până atunci, vă spun eu că de aceea strămoșii noștri au hotărât să construiască fiecare unul din garduri, pentru că în acest fel vecinul nu-ți poate dicta din ce material să-l faci și ce valoare să aibă. Ce nu înțeleg dl. Primar și dl. Consilier ca urmare a hotărârii luate atunci în stradă, vecinul meu este obligat să cheltuiască tot pentru un gard întreg, adică câte o jumătate pentru fiecare gard din față și din spatele casei sale dar a avut plăcerea să încurce lucrurile.
Vă doresc relații bune cu vecinii!

Dipl. Ec. Paul Neguriţă

The post INCOMPETENŢĂ, LIPSĂ DE RESPECT SAU RĂZBUNARE ? appeared first on Pavaza.

Câte kile de halva sau câţi litrii de ulei
Nu trebuie să întrebi, ci să cumperi, dacă vrei,
Însă cât să dai pe ele numai vânzătorul ştie
Şi nu-ţi lasă nici un leu, preţul e bătut în cuie.

.

Dar, stupoare, nu se vinde cu halva cu tot
Şi să cumpăr ce voiam, îmi dau seama că nu pot.
De aceea pun pariu şi dacă statul ghiceşte
Să facă ce a ghicit, nu doar cum se nimereşte.

Dacă el zice că taxa e atât cât şi-a dorit
Îi mai dă vecinul meu darnic acelaşi venit
Eu îi dau vreo douăzeci, că atât mă lasă punga
Hoţii îi fură jumăte, nu cu dreapta ci cu ciunga
Dă vecinului-napoi banii că nu-s pe degeaba
Şi să facă socoteala tot aşa cum face baba.

Dacă aţi ghicit răspunsul să stiţi că este destul
Căci atunci când eşti sărac bine-i să nu fii fudul
Deşi bobul este mic poate umple lanul mare
Dacă semeni cu speranţă, cu iubire şi răbdare.

Dipl. Ec. Paul Neguriţă

The post TVA appeared first on Pavaza.

Ca mai toți copii, dar mai puțin disciplinați, doi elevi, colegi, s-au luat la bătaie în curtea școlii. Întâmplarea a atras atenția domnului profesor Fieraru, care pe cât de drept era cu noi, tot pe atât era și de sever. Domnul profesor, văzând că celor doi le place bătaia, a cerut altui coleg să le dea câte o palmă. Acesta a refuzat,ca și al doilea și al treilea numit, până când dintre elevii din curte, unul mai “curajos” decât toți, s-a oferit s-o facă și, fără multe vorbe, i-a și lovit dur peste față pe cei doi colegi. Ura cu care i-a lovit nu am uitat-o niciodată și constat că o poartă în suflet și azi față de oricine.

Întâmplarea m-a supărat foarte mult, pentru că deși era printre ultimii la învățătură, era printre primii la ceartă și scandal.

Acum este printre primii cetățeni, ca funcție din Măgureni, dar se pare că năravul de a lovi nu i-a dispărut. Ghiciți oare cine este? Promit să vă spun, dacă nu știți cine este și de ce l-am numit” Războinicul laș”.

Dipl. Ec. PAUL NEGURIȚĂ

SCRISOARE DESCHISĂ:

Către:

– Primăria Com. Măgureni – D-lui Primar Prof. Gheorghe Iarca

– Consiliul Local Măgureni – spre știintă.

STIMATE DOMNULE PRIMAR,

În anul 2008, proprietatea alăturată aflată în spatele casei mele, a fost cumpărată prin licitație de dl. BUCUR ILIE (ILARIE?), consilier în Filipeștii de Pădure.

Deoarece susnumitul se pare că a cumpărat proprietatea în cauză, aflată pe str. Filipeștii de Pădure nr.1167, pentru a o revinde, a neglijat complet întreținerea acesteia, punând în pericol chiar sănătatea vecinilor săi.

În această situație am fost obligat să mă adresez în repetate rânduri proprietarului, care abia după ce am scris la primăriile din Măgureni și Filipești, a pus pe cineva să cosească bălăriile care crescuseră de 2 m și atât.

V-am contactat telefonic la începutul lunii septembrie (putem revedea conținutul convorbirii) și mi-ați confirmat că există cutuma în Măgureni că fiecare să construiască gardul din fața casei sale. Ca urmare, prin adresa 4659/10.09.2010 vam informat că vecinul acesta nu construiește gardul dintre proprietățile noastre (în spatele casei mele), total inexistent, chiar dacă a promis acest lucru timp de peste 2 ani.

Spre stupoarea mea, în răspunsul la sesizare trimis cu adresa dvs. cu același număr (foarte dubios!!!) numărul 4659/07.10.2010 semnat de Red./int Duică Gabriel, secretar BUCUR RUXANDRA și PRIMAR PROF. IARCA GHEORGHE, mi s-a comunicat că: “Precizăm că în conformitate cu prevederile legale în vigoare acesta nu este obligat să suporte construcția gardului din fața casei proprietate personală”.

Puteți să-mi precizați care sunt aceste prevederi legale domnule profesor, dacă nu exprimarea dvs. este cu totul deosebită și nepotrivită cu pregătirea dvs. de profesor. Rezultă din afirmația dvs. că există legi în România care îl exonerează pe vecinul meu de obligația construirii gardului. Care sunt acestea Domnule Primar?

Eu am să vă prezint câteva izvoare de drept care vă contrazic în totalitate.

1. Primul este Ordonanța nr. 21/30.01.2002, aprobată prin legea nr. 115/21.06.2002, pe care v-am comunicat-o și în scrisoarea anterioară și care prevede:

“Art.6. – Cetățenii au obligația să asigure îngrijirea locuințelor aflate în proprietatea sau în folosința lor, anexelor gospodărești, curților, împrejmuirilor și să păstreze ordinea și curățenia pe străzi, drumuri, în piețe……”.

“Art.10. – În aplicarea prevederilor prezentei ordonanțe cetățenilor le revin urmatoarele obligații:

a) Întreținerea și curățenia locuințelor pe care le dețin în proprietate sau cu chirie, a anexelor gospodărești, a curților și împrejmuirilor acestora”.

Poate nu ați citit Ord. 21, dar v-am informat eu iar dvs, cei trei semnatari ai scrisorii negați existența ei, fapt care agravează afirmațiile din răspunsul dvs.

2. Despre Codul Civil ați auzit Domnule primar? Dacă nu vă spun eu că acesta prevede la :

“Art.590. În orașe și la țară, orice zid care servește de despărțire între clădiri, sau între curte și grădina și între ograde la țară, se socotește comun, daca nu există un titlu sau semn care ar proba contrariul.”

” Art.607. Orice gard ce desparte două proprietăți se socotește comun, afară dacă numai una singură din două proprietăți va fi îngrădită, sau de nu va fi un titlu sau posesiune îndestulătoare, care să constate din contră.” Se înțelege din text obligația vecinilor de a construi împreună gardul, contribuind egal la cheltuieli, pentru fiecare gard din fața și spatele casei.

Nici Codul Civil nu este lege pentru dvs.?

3.Această procedură este foarte complicată, din multe puncte de vedere. Din această cauză înaintașii nostrii au convenit o cutumă stabilind ca fiecare proprietar să construiască și să întrețină gardul din fața casei sale. Acest lucru mi-a fost confirmat telefonic și de dvs. (puteți avea textul convorbirii).

Vă mai informez că și cutuma sau obiceiul este tot un izvor de drept. Chiar și actuala Constituție a României recunoaște obiceiul sau cutuma. Dvs nu recunoașteti nici Constituția României, cel mai important izvor de drept, prin răspunsul pe care mi l-ați dat. Aceasta prevede la Art.44, pct.7: “Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, care, potrivit legii sau obiceiului revin propietarului.” Dvs. nu cunoașteți Constituția sau “ați semnat ca primarul”?

În încheiere vă rog să dați curs cererii mele și să dispuneți să mi se comunice și legile prin care se prevede că propietarul vecin nu are obligația construirii gardului. (cum ați afirmat în răspunsul dvs.)

CU STIMĂ

Dipl. Ec. PAUL NEGURIȚĂ

The post Războinicul laș! appeared first on Pavaza.