O altfel de poluare

Una din cele 10 legi ale decalogului dată de profetul Moise în Vechiul Testament spune:”Să nu fi desfrânat, să nu săvârșești fapte rușinoase și nedemne de ființa umană.”
Începând cu primii ani de viață familia are un rol deosebit în educația copiilor lor, umând ca instrucția și educația în școala (și nu numai) să determine definirea personalitații unui individ.
Un mare filosof spunea că „Omul nu poate ajunge om decât prin educație” Immanuell Kant.
Începând cu pubertatea și parcurgând aproape întreaga viață complexitatea acestui fenomen ce vizează evoluția individului în societate se axează esențial pe autoinstruire și autoeducare.
Nonconformismul zilelor noastre, de multe ori reprezinta un semn al dezorientării, al împingerii către imitații care nu au nimic de a face cu respectul față de sine și de ceilalți. Există numeroase tentații nefaste care în fața unui psihic insuficient consolidat pot determina adevărate drame în familie.
Este vorba despre o altfel de poluare și anume cea psihică determinată de aşa-zisele „etnobotanice”, ale căror efecte nocive sunt binecunoscute. Termenul de „etnobotanic” utilizat de către distribuitorii de produse halucinogene, nu are nicio legătură cu tradiția poporului român, aceea de a utiliza plantele în scop terapeutic. Ori plantele din magazinele de vise nu conțin doar plante ci și substanțe sintetice
(amfetamine, metamfetamină) care pot da crize asemănătoare skizofreniei.
M-a contrariat faptul că în urmă cu câteva zile,trecând prin fața unui magazin dintr-un cartier bucureștean, pe sigla firmei scria “Produse tradiționale din marginea Sibiului”. Nimic neobișnuit, gandul te duce la faptul că dincolo de ușa există brânzeturile renumite sau salamul de Sibiu. Fals! pentru că alături scrisului era o frunză de cânepă, așadar neconcordanța era evidentă.
Poate nu acesta era cel mai mare rău, ci faptul că aceste magazine există, iar unii tineri, din cauza unor frustrări ,nemulțumiri încearcă să scape de sub autoritatea părinților, se refugiează în lumea lor sau formează grupuri care în libertatea lor experimentează noi senzații ce duc la dependență iar dependența de așa ceva duce la autodistrugere .
La mijlocul lunii decembrie 2010, Consiliul General al Municipiului București a aprobat o hotărâre cu privire la etnobotanice, interzicând comercializarea acestora pe o rază de 1,5 km în jurul unor obiective: școli, parcuri, spitale etc.
Nu este suficient, ar trebui interzisă comercializarea acestor substanțe printr-un proiect de lege, deoarece drogurile, fie ele ușoare s-a constatat că afectează iremediabil sănătatea individului.
În zilele noastre cultivarea cânepii este interzisă, însă în urmă cu ceva vreme (cam 40 de ani în urmă), la noi în Măgureni, mai precis în Satul Banului se cultiva pe suprafețe destul de mari fiind utilizată la țesut preșuri .
Procesul prin care treceau fibrele de cânepă de la planta verde la produsul finit era destul de complex și necesita timp şi răbdare. După recoltare tulpinile așezate în manunchiuri erau duse undeva la izvor și acoperite cu nămol. Fiecare familie avea un spațiu delimitat de câteva șiruri de pietricele pentru a nu se face confuzie la parcelare.
Urma spălatul, uscatul, melițatul, torsul, vopsitul și în sfârșit țesutul. Obiceiul acesta era unul vechi transmis de la o generație la alta dar nu ne aparținea ca proveniență pentru că cineva înaintea noastră, și anume chinezii au folosit cânepa pentru a fabrica haine, covoare, plase etc.
Paradoxul vine din faptul că există o determinare în ceea ce privește înjumătățirea numărului de spitale, mai ales acum când conducem topul Europei în maladiile cardiovasculare și cele de cancer, totodată există toleranță maximă pentru „etnobotanice”, substanțe care nu fac altceva decât să inducă iluzii, să determine un comportament bizar iar maturizarea tinerilor să fie afectată.
Mai mult ca oricând vechiul dicton latin”Mens sana in corpore sano” (o minte sănătoasă într-un corp sănătos) își păstrează actualitatea.

Profesor Elena Pârtoacă

The post O altfel de poluare appeared first on Pavaza.