SĂNĂTATEA ȘI FRUMUSEȚEA ORAȘELOR NOASTRE.

Până în decembrie 1989 s-a demolat și s-a construit în ritm alert. Case din patrimoniul național, biserici, picturi, cimitire și multe altele au fost „ronțăite” cu lăcomie de dinții de oțel ai excavatoarelor.

Ulterior, peste tot s-au înălțat blocuri, adevărații coloși din beton și oțel, în care existența noastră de zi cu zi s-a derulat într-un ritm mai mult sau mai puțin monoton.

Cert este că atunci, ca și acum, fiecare oraș a rămas în mare parte fără „plămânii verzi” prin care se aspira nocivitatea atmosferei și se respira aerul filtrat și curat, dătător de viață și sănătate. Acum, ca și atunci, vălătucii de praf și fum ne obosesc și ne îmbolnăvesc prematur organismul.

În prezent ritmul construcțiilor de locuințe a scăzut sub limita normalului; ceea ce a fost deja început este lăsat pradă degradării.

Trecerea de la o extremă la alta, de la „cultul muncii” la cel al „lenei”, ne-a pricinuit mari necazuri . Oare când ne vom „trezi” din beția în care ne aflăm și ne vom apuca serios de muncă?

G. I. N

The post SĂNĂTATEA ȘI FRUMUSEȚEA ORAȘELOR NOASTRE appeared first on Pavaza.

Obișnuiesc să cutreier librăriile pentru a mă informa despre noile apariții editoriale, tehnice, economice, juridice, beletristice. Într-una dintre librăriile în care am intrat mi-a atras atenția o carte cu un titlu interesant cu privire la o acțiune în care fusesem și eu implicat: Parcul Național al Științei și Tehnicii, al cărui subtitlu m-a făcut să fiu extrem de atent: Propunere de realizare. Am cumpărat cartea și iam analizat nerăbdător conținutul.

Urmare acestei lecturi sunt obligat să mă „întorc” în timp și să vin cu niște completări care pot fi „sarea și piperul” acestei istorii care vizează titlul cărții.

În ziua de 19 februarie 2003, la solicitarea directorului Muzeului Tehnic „Prof. Ing. Dimitrie Leonida”, dr. ing. Nicolae Diaconescu, Ion Iliescu (atunci președintele României), împreună cu un grup de specialiști, am vizitat Muzeul cu intenția de a dezbate posibilitățile de dezvoltare ale Parcului Carol I, ca pe un Parc al Științei și Tehnicii sau ca pe o „școală a școlilor”, cum o denumea prof. Dimitrie Leonida.

În perioada respectivă eram director general al Departamentului Cercetare din Ministerul Educației și Cercetării. Ca urmare, am primit un telefon prin care eram solicitat personal de președintele României să vin de urgență la Muzeul Tehnic. Am participat la discuții și am ascultat cu uimire că M.M. președintele Asociației Generale a Inginerilor din România (AGIR) auzise de Muzeul Tehnic, dar nu l-a vizitat niciodată. Grupul de specialiști a fost invitat să viziteze muzeul.

Președintele României Ion Iliescu cunoștea foarte bine acest muzeu, încă din liceu, întrucât îl vizitase de foarte multe ori. Astfel, Ion Iliescu a devenit pentru un timp relativ scurt, un ghid competent.

În concluzie, s-a hotărât constituirea unui „grup de lucru” care să realizeze un proiect pentru a transforma Parcul Carol I într-un Parc al Științei și Tehnicii așa cum a propus forurilor competente, la vremea lui, prof. ing. Dimitrie Leonida.

Trebuie să menționez faptul că Parcul Carol I a fost construit în anul 1906 cu prilejul aniversării a 40 de ani de domnie a regelui Carol I, ca o expoziție a realizărilor tehnice și economice ale acelei perioade.

În anul 1909, prof. ing. Dimitrie Leonida a înființat Muzeul Tehnic în Parcul Carol I, ca pe o colecție particulară de obiecte tehnice, pe care a donat-o statului în anul 1950.

În sensul celor afirmate precizez că am scris o carte dedicată personalităților din Familia Leonida (în colaborare cu Mihai Olteneanu și Paul Dudea) și sunt bine informat despre realizările savantului Dimitrie Leonida, întrucât am avut la dispoziție arhiva ilustrei familii.

După aproximativ două săptămâni la AGIR a avut loc o ședință al cărei scop a fost întocmirea unui proiect de transformare a Parcului Carol I întrun Parc Național al Științei și Tehnicii. Invitații erau numai persoane de vârsta a treia. Cu respect și amabilitate am atras atenția, că pentru acest proiect ar trebui antrenați și tineri, deoarece pentru ei se va realiza în viitor acest proiect.

Rezultatul pentru mine a fost dezastruos. Nu numai că nu am mai fost invitat să particip la realizarea proiectului pe care M.M. de fapt l-a îngropat, dar am fost exclus și din colectivul de redacție al jurnalului UNIVERS INGINERESC.

Din acel moment proiectul a evoluat într-o direcție numai de M. M. știută! Ulterior a fost editată o lucrare, pe care am invocat-o anterior și care face obiectul acestui proiect. Din păcate M. M. și-a atribuit în integralitate meritele. Ca și concluzie finală, dar amară, proiectul așa cum s-a născut și despre care am scris în acest articol a rămas un vis frumos! Un simplu proiect!

G.I.N.

The post POVESTEA UNEI CĂRȚI MINCINOASE appeared first on Pavaza.

Ce înseamnă o alimentație sănătoasă?

Ne plac gusturile, ne plac aromele, papilele noastre gustative sunt invadate zi de zi cu zeci de compuși chimici meniți să ne aducă plăcere. Da, e vorba de plăcerea de a mânca, și mai puțin de necesitatea de a ne hrăni.

Când “simțim” prin rezultatul unei analize biochimice de laborator, când doctorul ne avertizează că avem anumite carențe, dăm fuga să cumpăram un supliment alimentar sau un medicament. Decizia ne aparține, dar nu o luăm întodeauna în cunoșțiintă de cauză.

Deși mass-media inceracă să ne conștientize asupra riscurilor unei alimentații nesănătoase, tratam superficial acest aspect important al vieții noastre. Alegem alimentele în grabă, la intâmplare, în drum spre serviciu, sau ne rasfățăm cu delicii pline de aditivi alimentari, stând comod în fața televizorului.

Poate ca ar trebui să luăm atitudine, să avem mai multa grijă de noi și mai ales, atunci când avem responsabilitatea și mai mare de a ne hrani copiii, să fim mai precauți, mai ințelepți și mai avizați.

Dacă citim pe ambalajele produselor alimentare termenul de garanție, valoarea nutritivă și printre rânduri reușim să regăsim o parte din aditivii alimentari, nu înseamnă că am făcut suficient.

Se știe că aditivii alimentari sunt folosiți încă din antichitate. Nu e noutatea secolului în care trăim, însă acum există mai multi aditivi de sinteză, “identic naturali”, creați să ne păcălească simțurile și să ne exalteze. Dar să nu ne mirăm, că doar existența acestora este cerută chiar de noi atunci când refuzam să cumparam produse cu termen de garanție mic, o pâine mai puțin pufoasă, un desert mai puțin aromat, iar exemplele nu se opresc deloc aici.

Fiindcă e toamna și e sezonul fructelor, deschid rubrica aditivilor alimentari, a E-urilor, cu ceva delicios și aproape inofensiv: compoturi de fructe si dulcețuri. Ce ascund acestea ? Cele făcute de bunica, în care fructele au ramas întregi și tari ascund desigur puțină “apă de var” (hidroxidul de calciu), inofensivă, eventual acid citric și acid ascorbic din zeama de lămaie și cam mult zahar, dar deloc periculos, deoarece este fiert, adică “invertit”. Celelalte conțin printre altele: stabilizatori (acid tartiric, acid citric – pentru inhibarea proceselor enzimatice din fructe); corectori de aciditate – oxidul de calciu, clorura de calciu convertită în pectat de calciu, insolubil, pentru întărirea țesutului vegetal; îndulcitori sintetici precum zaharina, ciclamați, aspartat; conservanți – bioxid de sulf, acid benzoic sau benzoat de sodiu, acid sorbic, acid ascorbic.

Acidul ascorbic (vitamia C) ajută la menținerea culorii compoturilor de piersici, mere, caise piersici, etc, previne oxidarea țesutului vegetal și este utilizat pentru vitaminizarea unor produse precum paste, creme, nectaruri. Prezintă dezavantajul ca este un compus termosensibil; gătitul, în general conduce la distrugerea sa. Cu privire la acest aspect, contează temperatura și timpul de expunere. De reținut că, fiind o vitamina hidrosolubilă, excesul nu se reține în organism, ci este eliminat. Deci, daca vă plac fructele acrișoare, nu va stabiliți o limită în a le consuma. Fructe cu continut ridicat de vitamina C sunt: catina, măceșe, coacaze, kiwi, citrice, etc.

Amalia Ștefaniu

The post Ce înseamnă o alimentație sănătoasă? appeared first on Pavaza.

IT&C-ul este un domeniu plin de controverse. Apple, Microsoft, Google, Nokia, telefoane, servicii online, sisteme de operare, jocuri, console, piraterie, browsere, rețele sociale sunt doar câteva dintre brandurile și tehnologiile supuse cel mai frecvent controverselor. Purtate constructiv, aceste controverse pot genera idei și concepte noi care la rândul lor se pot concretiza în produse superioare. Produse superioare atât de apreciate de către noi, răsfățații leneși ai tehnologiilor începutului de mileniu.

Una dintre aceste controverse, hiperbolic dramatizate de cele mai multe ori, se concentrează într-o întrebare simplă: Laptop sau Desktop? Care e mai bun, mai rentabil, mai performant și mai avantajos pentru mine?

Aceste teme implică o doză foarte mare de subiectivism. Nu există un răspuns universal valabil, de genul “toți trebuie să ne cumpărăm produsul X pentru că este cel mai bun”. Depinde foarte mult de fiecare dintre noi, de ceea ce facem la un calculator, de nivelul de cunoștințe în domeniu și multe alte amănunte.

Aceste articole însă, au rolul de a scoate în evidență atuurile și dezavantajele fiecăruia dintre cele două tipuri de calculatoare. Ar putea chiar să te ajute să iei o decizie în cunoștință de cauză.

LAPTOPUL

Portabilitate
       Nu este doar o fiță de Dorobanți. Portabilitatea este un aspect extrem de important pentru cei a căror slujbă nu s-ar putea desfășura fără un calculator și o conexiune la Internet.
       Scriu mult. Pentru că trebuie și pentru că-mi place. Pentru că acest gen de job nu trebuie legat de un birou cu un calculator pe el. Pentru că pot să scriu la birou, acasă, la masă, dimineața, la prânz ori noaptea sau oriunde și oricând mă lovește inspirația.
       Dar să nu fim ipocriți. Dar să nu fim ipocriți. Portabilitatea poate fi pusă și în slujba relaxării, nu doar a muncii. Când ai laptopul cu tine, ai atât muzica, cât și filmele la îndemână. Poate ajungi într-un loc în care te plictisești. Poate vrei să vezi un film. Spre deosebire de desktop-ul la care are dreptul toată familia ta, laptopul are un caracter mai intim. La fel ca telefonul, laptopul poate fi considerat un atribuit personal la care indivizii indiscreți nu trebuie să aibă acces.

Internet
       Această necesitate ajunsă la fel de importantă și de ieftină ca apa este un alt avocat al laptopurilor. Cel puțin în marile orașe pare să fie din ce în ce mai ușor de găsit o conexiune wireless la Internet. În București, de exemplu, marile parcuri au zone cu acoperire wireless la care te poți conecta gratis.
       Mai ales dacă lucrezi online, contează foarte mult să ai un laptop la îndemână și să te poți conecta la Internet. Poate ai un blog și te-a lovit inspirația în timp ce te plimbai prin Herăstrău. Sau poate ai făcute fotografii și vrei să le postezi rapid pe Internet.

Informații, setări, programe
       Când lucrezi pe un calculator la birou și ai un calculator și acasă mai apare o problemă. Cea a datelor diferite de pe cele două calculatore.
       În cazul laptopului știi că ai tot timpul la dispoziție programele și documentele de care ai nevoie. Nu trebuie să trimiți fișiere pe mail pentru a le avea și acasă. Nu trebuie să te complici cu programe de sincronizare a informațiilor de pe mai multe calculatoare.
       Dezavantajul evident este că trebuie să-l cari în spate. Este însă un compromis pe care din ce în ce mai mulți utilizatori par dispuși să-l accepte.

Comoditate
       De regulă, oamenii inteligenți sunt și comozi. Tehnologiile noi sunt concepute în așa fel încât să încurajeze comoditatea. De la inventarea telecomenzii încoace a devenit din ce în ce mai vizibilă tendința de simplificare a utilizării.
       Laptopul este și el genul de produs făcut pe placul celor comozi. Poate uneori nu ai chef sau ai obosit să stai la birou. Cu laptopul, nu te oprește nimeni (în afară de soție, poate) să nu lucrezi în pat sau pe un fotoliu.
       Pe scurt, ideea este că portabilitatea poate fi un avantaj și pe distanțe scurte. Atât la birou cât și acasă îți poți muta locul de muncă cu câțiva metri. Dacă ai un router wireless, vara la 40 de grade poți ieși să lucrezi pe balcon.

Nu mă joc
       Contează foarte mult în alegerea mea și faptul că nu prea mă mai joc pe calculator. Cel puțin nu jocuri de ultimă generație care ar fi necesitat un sistem foarte puternic. Pentru un World of Warcraft sau un Football Manager ocazional, laptopul este suficient.

Pentru a concluziona pledoaria, laptopul este calculatorul care te însoțește pretutindeni. Un lucru pe care desktop-ul nu îl poate face sub nicio formă. Nici puterea de calcul superioară, nici prețul de multe ori mai avantajos nu se pot compara, în opinia mea, cu numeroasele avantaje ale portabilității.

PC-ul

Avantajul său față de Laptop este în principiu legat de raportul preț/performanță, însă de bani vom vorbi mai târziu. Din punct de vedere al performanței brute,cel mai puternic laptop nu se apropie de un desktop de top. Aveți un exemplu proaspăt în Asus M60J. Cel mai scump procesor mobile din oferta actuală de la Intel este puțin mai bun decât un quad core pentru desktop lansat în 2008 și costă de trei ori și ceva mai mult decât el.

In principiu, procesorul și placa grafică sunt componentele care dau sporul de performanță cel mai sesizabil. HDD-urile pentru desktop ar trebui să fie mai rapide, dar sunt ajunse din urmă de cele de 2.5” cu 7200 RPM și 16 MB buffer.

Un alt avantaj, puțin discutabil ce-i drept, este posibilitatea de overclocking. Se pot obține sporuri de performanță la procesor și placa video de 10-20% chiar și cu sistemul de răcire standard.

Ecranul mare și rezoluția pe măsură
       Nu cred că sunt singurul supărat pe tendința actuală a producătorilor de monitoare de-a transforma orice afișaj într-unul pentru vizionat filme. La portabile vom întâlni rezoluția de 1366×768 de la o diagonală de 10.1” până la 16”. Nu contează că acum 7-8 ani aveai o rezoluție verticală mai bună pe monitoarele CRT de 17”. Ei îți oferă o rezoluție “HD” la marea majoritate a laptop-urilor entry level și mainstream. Cât despre afișarea a două pagini de text în paralel, aceasta este una din cele mai triste motivații posibile. Poate că funcționează pentru rezoluția 1920×1080, însă nu pentru 1366×768.
       Ecranul unui desktop este în principiu mai mare decât cel al unui portabil.Cel mai mic monitor de pe piață are la ora actuală o diagonală de 18.5”, iar modelele de 24” au ajuns chiar accesibile ca preț. Un laptop cu diagonala de 17” sau 18” este un monstru pe care nimeni nu se va încumeta să-l care într-o geantă la serviciu. Am avut posibilitatea să văd și un portabil cu ecran de 15.4” cu rezoluție 1920×1200. Cred că vă puteți închipui ce dimensiune avea pixelul și ce vedere trebuia să ai pentru a lucra fără să stai cu nasul lipit de ecran.
       Dacă nu ținem cont de preț, acest argument al ecranului este la rândul său discutabil. Cine dispune de finanțe nelimitate poate oricând să-și cumpere un portabil și câte un monitor mare acasă și la serviciu.
       Din păcate, pe piața din România numărul utilizatorilor cu astfel de posibilități este foarte redus. În concluzie, combinația dintre rezoluția mare și confortul vizual este oferită doar de PC-urile desktop.

Posibilitatea de upgrade
       Trebuie să recunoaștem că laptop-ul este un sistem închis. În afară de memoria RAM și harddisk, componentele nu pot fi schimbate de utilizatorul de rând. Sistemul desktop oferă avantajul upgrade-ului și nu trebuie să fii inginer electronist ca să schimbi un procesor sau placa video.Dacă simți că desktop-ul dă semne de oboseală, cumperi un procesor mai performant, mai multă memorie RAM și un HDD în plus. Când jocurile actuale sunt prea mult pentru placa video curentă, o vinzi și îți iei una mai bună. Dacă ajungi să fii nemulțumit de performanțele laptopului, lucrurile nu sunt chiar roz. Trebuie să-ți cumperi altul.

Prețul
       Aici vom face legătură cu discuția de la capitolul performanță. Procesorul lui Asus M60J costă 546 $ pe site-ul oficial, iar un Intel Core 2 Quad Q8200, cu 5% mai slab în testele sintetice, costă 163 $ (prețuri de catalog Intel, pentru mia de bucăți). Nu intrăm în amănunte tehnice, însă imaginea de ansamblu este evidentă. Laptopul Asus costă aproximativ 5.000 de lei, iar un sistem desktop cu procesorul Q8200, cu monitor mult mai mare decât cel al unui portabil costă pe jumătate. Ca să nu mai spunem că AMD a lansat cu puțin timp în urmă cel mai ieftin procesor quad core de pe piață. În principiu, componentele pentru portabile sunt mai scumpe deoarece trebuie să fie semnificativ mai mici și mai eficiente din punct de vedere al consumului.

Concluzie

Înainte de achiziționarea unui calculator, utilizatorul trebuie să decidă ce așteptări are de la el. Cu resurse financiare nelimitate se poate cumpăra atât portabilitate, cât și performanță de top. Din păcate, prea puțini dispun de ele. O analiză a atentă a avantajelor menționate mai sus pentru laptopuri și desktop-uri vă poate ajuta să luați decizia potrivită.

La final putem spune fără să greșim că principalul avantaj al laptopului este portabilitate. În cazul unui PC desktop, principalele sale avantaje sunt performanța și prețul. Pe de altă parte, este doar o chestiune de timp până când desktop-ul va fi doar o nișă pe piața calculatoarelor.

Deja numărul laptopurilor vândute l-a depășit pe cel al sistemelor de desktop. Și tot în viitorul nu foarte îndepărtat, laptopul va deveni mai performant și va fi din ce în ce mai ieftin. Este o luptă pe care desktop-ul nu are cum să o câștige.

sursa. www.goforit.com

The post Ce este mai bun, PC-ul sau Laptopul? appeared first on Pavaza.