La vremuri noi paraziți noi

Cele mai numeroase nevertebrate de pe Terra sunt insectele, animale mici care s-au diversificat de-a lungul anilor datorită particularităților fiziologice care au determinat adaptarea la diferite condiții de mediu.
Dacă în antichitate grecii și romanii utilizau ca și colorant natural carminul extras din corpul unor specii de insecte, mai nou, extracte de insecte sunt utilizate pentru fabricarea unor produse hepatoprotectoare și nu numai.
Pentru că majoritatea insectelor trăiesc fie pe plante cultivate, fie pe unele produse alimentare, ele se află într-o competiție continuă cu Măria Sa Omul.
O gravură veche de câteva sute de ani indică faptul că existau procese împotriva dăunătorilor. Astfel în anul 1120 episcopul din Laon (Franța) a excomunicat printr-o sentință omizile și șoarecii. Respectivele animale erau somate, în acest fel, să părăsească locurile din jurul spațiilor locuite, fiind indicat un loc de retragere. Acest lucru chiar se întampla parțial, pentru că omizile devoratoare de frunze se transformau în pupe iar judecătorii își atingeau scopul și anume credința celorlalți că doar prin puterea sentinței au dispărut dăunătorii. Evident în anul următor era nevoie de un alt proces deoarece metamorfoza completă a unor insecte favoriza apariția adulților iar ciclul evolutiv continua. Efectele dăunătorilor zburători prin formele lor intermediare (larve) pot fi catastrofale.
Am observat anul trecut cum o specie de fluturi, molia frunzelor de măr a făcut pagube imense în unele localități prahovene, una chiar vecină nouă, Filipeștii de Târg. Defolierile masive nu au vizat doar merii, ci și alți pomi fructiferi, chiar și vița de vie. Invazia larvelor este cauzată de faptul că o singură femelă depune între 100 şi 200 ouă, iar numărul imens de larve consumă întreaga frunză, ceea ce rămâne este doar scheletul frunzei, adică nervurile.
Și anul acesta am observat că fenomenul devorării frunzelor se repetă, și aceasta pentru că larvele
au ieșit de sub scutul ce le-a protejat în timpul iernii. Nu demult mătușa Anghela mi-a semnalat faptul că pe frunzele de cartofi a descoperit un vierme colorat. Pentru că era perioada de recoltare a cartofilor am primit doi astfel de „viermi” pentru identificare. Erau două larve de o frumusețe inimaginabilă prin cromatica si geometria perfectă de pe partea dorsală a corpului. Cromatica celor două larve era puțin diferită, triunghiurile la 45 de grade de pe cele 7 inele erau cu galben și gri sidefat la un exemplar, iar la celălalt cu portocaliu şi gri sidefat. Majoritatea larvelor manifestă o homocromie specifică, un fel de camuflaj astfel încât păsările insectivore să nu le observe, însă cele două exemplare contrastau cu habitatul lor.

Mi-am dat seama că era vorba despre un dăunător nemaiîntâlnit în culturile de cartofi de la noi din zonă, lucru confirmat de mai mulți concetățeni. Și pentru că larvele sunt rezultatul unui fluture, adultul cu pricina este fluturele cap de mort sau striga, unul din cei mai mari fluturi de la noi şi cunoscut în toată lumea. Denumirea vine de la faptul că pe partea dorsală a toracelui păros se observă niște pete care seamană cu un cap de mort. Adultului îi place mierea, însă larvele prefera atât frunzele cât si tuberculii de cartofi.

Să fie acesta parazitul care va detrona gândacul de Colorado în ceea ce privește parazitarea cartofului ?!

Profesor Elena Pârtoacă

The post La vremuri noi paraziți noi appeared first on Pavaza.

Ruda – perla comunei

De fiecare dată când privim un peisaj, poate acelaşi pe care îl ştim încă din copilărie, îl percepem altfel decât atunci când colindăm poiana, dealul sau pădurea pentru a culege flori, ciuperci sau pentru a merge la săniuş.
Nevoia de evadare în mijlocul naturii ar trebui să ne determine să înţelegem că trebuie să protejăm capitalul natural al zonei de baştină (şi nu numai), aşa încât acţiunile noastre să nu aibă un caracter distructiv, ci de conservare a patrimoniului natural.
Se poate spune că .
Scoarţa albă a mestecenilor se întrepătrunde armonios atât cu cromatica diversă a verdelui sau a nuanţelor de maro, cât şi cu forma frunzelor sau poziţionarea arborilor,unii falnici seculari cu trunchiul drept şi rădăcini puternice, alţii cu trunchiul mai plăpând, aflaţi în curs de dezvoltare.
Pădurea de pe Ruda este de foioase, însă la marginea dinspre sat sunt câţiva arbori ocrotiţi de lege, este vorba de o specie de zadă sau larice, singurul conifer căruia îi cad frunzele toamna.
Fiind o plantă ocrotită de lege, se impune ca toţi cei care trec prin zonă să facă un popas doar pentru a admira peisajul, nu pentru a-l degrada prin foc
în apropierea trunchilor copacilor.
La început de decembrie am constatat că poiana din faţa zonei descrise a fost răscolită pentru un motiv anume. Indiferent de cauză, mi-aş dori să se ţină cont de acest privilegiu pe care îl avem, de această zestre a naturii şi să nu se degradeze acest habitat demn de o pictură memorabilă. Nu departe de locul descris, în apropierea unui viaduct, am descoperit un arbust numit popular păducel sau gherghin, plin de fructe mici, de un roşu cărămiziu. Acest arbust are importanță deosebită pentru starea de bine a organismului uman, deoarece atât fructele cât şi frunzele au proprietăţi hipotensive.

Toamna lungă peste calendarul de iarnă a făcut ca defolierea să fie totală, iar fructele brumate să aibă un gust deosebit.

Este de apreciat faptul că nu s-a recurs la îndepărtarea acestui arbust singuratic odată cu construirea şoselei, prezenţa lui stingheră să fie un imbold de a-l admira şi a-l proteja în peisajul atât de complex al diverselor asociaţii vegetale de pe Ruda.

Profesor Elena Pârtoacă

The post Ruda – perla comunei appeared first on Pavaza.

Nevoia de lumină

Există o serie de factori ai mediului care influențează creșterea și dezvoltarea plantelor iar recepționarea și acțiunea factorilor se realizează încă din primele momente ale dezvoltării.
Dacă în primele etape ale germinației semințelor factorul apă este favorabil, ulterior lumina este factorul ecologic fundamental fără de care dezvoltarea ar fi imposibilă.
Viața însăși ar fi imposibilă fără energia luminii solare.Omul însă are nevoie de ceva în plus pentru manifestările și confortul impus de nivelul de civilizație în care există s-au tinde să ajungă.
Este vorba despre energia electrică fără de care acum în sec. XXI nu putem concepe că vom avea o evoluție temporală. A existat o vreme în care bunicii și străbunicii noștri utilizeau lampa de gaz pentru iluminat sau fierul de călcat cu cărbuni.Noi, cei de azi nu putem avea un trai decent fără lumina de la bec sau fără multitudinea de electrocasnice.A beneficia de iluminat este o dovadă a faptului că trăim într-o lume civilizată, mai evoluată decât în urmă cu zeci de ani.
Legat de acest aspect,iluminatul stradal face ca cetățeanul să se simtă oarecum în siguranță atunci când lumina lunii nu este suficientă pentru a-l proteja de acțiunile unor indivizi fără principii morale.
Întreruperea iluminatului public pe Str. Ierculești,câteva săptămâni la rând anul trecut,iar anul acesta economia a continuat pentru o perioadă scurtă de timp,nu face altceva decât să stimuleze imaginația unora atunci când este vorba de însușirea unor bunuri ce nu li se cuvin.
Așa s-a întâmplat în primăvara acestui an când zeci de metri de cablu telefonic (sau poate chiar sute de metri) au dispărut peste noapte paralizând comunicarea Romtelecom pe Str. Ierculești. Tot în această zonă,la capătul străzii spre lunca pârâului ,indivizi cu un comportament dubios au fost observați în miez de noapte măsurând în lung și lat zona,se întâmpla la sfârșitul lunii mai.
A admira frumusețile naturii sub clar de lună în plină noapte,poate fi ceva romantic pentru unii însă cu siguranță nu romantismul i-a determinat pe cei patru indivizi să se afunde în intuneric pentru a aștepta răsăritul soarelui.

Rămâne ca cei implicați în protejarea cetățenilor comunei să aibă în vedere și acest aspect ,cel al menținerii iluminatului stradal pe timp de noapte indiferent de numărul locuitorilor de pe o străduță sau alta.
Acest lucru nu poate fi considerat a fi o favoare făcută cuiva, ci o dovadă a faptului că există implicare și respect pentru cetățeni.

Profesor Elena Pârtoacă

The post Nevoia de lumină appeared first on Pavaza.

De la viroze la bacterioze

Există de câteva decenii temeri legate de suprapopularea planetei, cu epuizarea resurselor naturale, fapt care ar pune în pericol perpetuarea speciei umane.
Teoria fatalistă a determinat ca personalitaţi ale lumii contemporane să manifeste îngrijorare şi totodată să emită unele idei mai puțin ortodoxe. Dintr-un documentar TV am aflat cum un prinţ consort european îşi dorea ca după moarte să se transforme într-un virus ucigaş, virus care să înjumătăţească populatia Terrei. Afirmaţia era făcută în urmă cu 4 decenii, prinţul trăiește, însă viroze şi bacterioze cu patogenitate crescută au tot apărut de-a lungul anilor.
Se cunoaşte faptul că de exemplu virusurile gripale au o particularitate biologică şi anume aceea că sunt extrem de variabile în comparaţie cu celelalte virusuri.
S-a constatat că la intervale de aproximativ 10 ani apar tulpini noi de virusuri gripale.
Aşa apar pandemiile, gripe severe care s-au manifestat în timp, de exemplu,tulpina gripală Singapore din 1957, tulpina Hong Kong din 1968, însă cea mai devastatoare a fost gripa Spaniolă din 1918 care a determinat moartea unui număr mai mare de oameni decât cei căzuţi în primul război mondial.
Apariţia și manifestarea virusului gripei aviare (ca şi al gripei porcine) şi în rândul populaţiei din ţara noastră poate fi o certitudine însă frenezia dovedită pentru sacrificarea tuturor păsărilor în aşa zisele focare de răspândire precum şi deviralizarea prin pulverizare a unor substanţe cu o compoziţie incertă, parcă ne face să fim un pic sceptici şi mai motivaţi de a cunoaşte adevărul.
În trecut existau metode naturale pentru creşterea imunităţi păsărilor şi anume introducerea în recipientul cu apă a câtorva aşchii de scoarţă de mesteacăn şi metoda dădea roade.
Acum se pare că de vină pentru răspândirea bacteriei Escherichia coli sunt castraveţii, bacteria traiește de altfel în intestinul gros al omului şi este utilizată în biotehnologiile moderne pentru a obţine hormoni ca insulina sau hormonul hipofizar de creştere.
Tulpina patogenă de E. Coli a provocat panică la nivel mondial, clarificări legate de materialul biologic vector însă nu există.
Atâta timp cât în Spania (presupusul focar) nu s-au înregistrat victime , iar în S.U.A. şi alte state din Europa au fost semnalate victime, însă nu s-au importat castraveţi din Spania, putem să ne întrebam: “Ce se întâmplă ?”

Poate că la un moment dat războiul împotriva castraveților se va dovedi a fi o alarmă falsă şi că de fapt bacteria se bronza pe frunzele de mărar sau pe frunzele de spanac.
Şi atunci noi ce facem..?
Categoric nu putem elimina fructele şi legumele din alimentaţie. După o spălare mai atentă, vom mânca salată de vară aşa cum obişnuiam, cu roşii, castraveţi, mărar.

Profesor Elena Pârtoacă

The post De la viroze la bacterioze appeared first on Pavaza.

Omul intelept ?!

Manifestările lui Homo Sapiens (omul înțelept) nu sunt întotdeauna în concordanță cu denumirea științifică atâta timp cât natura ecologică și natura umană au de suferit din cauza deciziilor și acțiunilor nedocumentate și neevaluate privind existența.

Transformarea biosferei prin exploatarea unor elemente după nevoile omului nu trebuie să depășească anumite limite, pentru ca echilibrul biosferei să nu fie amenințat.

Poate că cei care au propus transformarea unei zone montane protejate, Bucegi, a unei rezervații botanice și zoologice de 3.849 ha întro zonă de pelerinaj cu ajutorul autoturismelor, nu s-au gândit la consecintele poluării asupra vegetației.

În anul 1935 a fost înființat primul parc național din România, în masivul Retezat , cu o suprafață de 100 km, iar de atunci până la începutul anilor 1990 au fost declarate cca. 390 rezervații științifice.

Parcurile naționale aflate în declin existențial acum,au fost constituite tocmai pentru a conserva ecosistemele, în special cele forestiere care adăpostesc o floră bogată, una chiar endemică.

O specie rară de plante inferioare este și mușchiul „Bucegia romantica”, descoperită și descrisă prima dată de botanistul român Simion Radion în Munșii Bucegi.

Mușchii sunt plante sensibile la poluare, mai ales la poluarea aerului cu oxizi de azot, monoxid de carbon ce provin de la gazele de eșapament.

Pe măsură ce suprafețele destinate rezervațiilor științifice se micșorează iar speciile de plante vor fi supuse unei poluări continue, vom vorbi la timpul trecut despre plante care astazi ne încântă privirea atunci când la descoperim în natură.

La noi în comună, amenajarea drumului ce face legătura cu județul Dâmbovița este de bun augur , atâta timp cât bucuria de a sta în mijlocul naturii nu se va transforma într-o competiție automobilistică, așa cum s-a întâmplat în zilele de Paști când viața unor tineri a fost pusă în pericol.

Este de apreciat faptul că în ultimii ani a existat un interes susținut din partea celor în drept față de schimbarea în bine a comunei, prin amenajări de locații , asfaltări, însă nu pot fi de acord cu acea complicitate de clan care distruge un teren comunal pentru a satisface unele capricii.

Cu părere de rău am constatat de curând că peisajul mult admirat, poiana din Satul Banului,a mai suferit un proces de degradare, suprafața afectată de acțiunile inconștienților fiind mult mai extinsă .

Ei, distrugătorii de vegetație, trebuie să înțeleagă că poiana este a tutror, în special a copiilor de pe Ierculești, copii care vor să audă ciripit de păsărele, nu zgomot de motoare atunci când adorm,copii care vor să se plimbe și să se joace în voie fără teama că pe strada lor vitezomanii inconșienți îi vor accidenta.

Deasemenea „atotcunoscătorii” în ale mediului au defrișat răchita din lunca pârâului (din apropierea caselor), singura vegetație cu rădăcini benefice fixării solului, fără a lua în calcul vreodată posibilitatea amenajării pârâului în zona inundabilă, așa cum se întâmplă în localitatea vecină, Provița.

În indiferența lor, unii se bucură atunci când pârâul iese din matcă și inundă casele, iar pelerinajul celor care au datoria să facă ceva în acest sens este neavenit și totodată nedemn de funcția îndeplinită în comunitate.

Așadar, domnilor „atotputernici” e timpul să luați mâna de pe proprietatea comunală pe care o distrugeți și încetați s-o transformați după bunul plac într-o prosperitate privată. E timpul să lăsați vegetația să ne protejeze iar noi s-o admirăm mult timp de aici înainte.

Profesor Elena Pârtoacă

The post Omul înțelept ?! appeared first on Pavaza.

Natura se dezlănțuie

De-a lungul vremii au existat previziuni apocaliptice care indicau date fixe sau perioade referitoare la sfârșitul viului.

Se poate spune că cel mai cunoscut clarvăzător a fost Nostradamus, un medic francez, celebru pentru Profețiile apărute în anul 1555. Acesta ar fi prevăzut cele două războaie mondiale, moartea tragică a lui J.F. Kennedy, atentatele de la 11 septembrie din S.U.A precum și apariția anticristului care va genera cel de-al treilea război mondial.

Cea mai de temut profeție este cea a mayașilor, profeție care arată că lumea va sfârși în 2012 din cauza unei presupuse planete Nibiru descoperită de sumerieni (prima civilizație a omenirii), care s-ar îndrepta către Terra, iar în urma impactului Pământul s-ar sfârși.

Apocalipsa poate fi oricând și oriunde, natura se poate dezlănțui și lovi în orice parte a lumii oricât ar încerca omul să înțeleagă funcționarea acestor legi nescrise ale naturii, nu el va fi învingătorul.

Se poate spune că omenirea a fost marcată de-a lungul anilor de anumite fenomene naturale aflate la originea marilor catastrofe. Dacă este vorba despre dezastrele provocate de erupțiile vulcanice, erupția din 75 e.n a Vezuviului a fost devastatoare, atunci s-au distrus două orașe, Pompei și Herculanum. Atât noroiul alcătuit din cenușă cât și fragmentele de lavă au acoperit complet cele două orașe.

O legendă japoneză spune că apariția cutremurelor este determinată de un monstru Nanzum, care trăiește în interiorul Pământului. Este doar o legendă, pentru că de fapt Pământul nefiind un suport fix, cauza aparițiilor cutremurelor o reprezintă mișcările tectonice.

Dacă în anul 1923 complexul urban Tokyo-Yokohoma a fost distrus în mare parte din cauza incendiului uriaș ce a precedat cutremurul iar numărul victimelor s-a ridicat la 140.000, acum victimele cutremurului din martie au căzut pradă valului uriaș al oceanului. Renașterea Japoniei a avut loc de fiecare dată după nenumăratele evenimente catastrofale, poporul încercat atât de fenomene naturale cât și de erori umane (bombele atomice asupra celor două orașe, Hiroshima și Nagasaki) mai are acum de trecut o provocare nemeritată, lupta cu radioactivitatea.

Particulele radioactive (cesiu în special) difuzate în apă, aer, sol vor afecta viul zeci chiar sute de ani, fără ca cineva să poată anihila efectul nociv.

Foamea de energie determină studii complexe pentru ca omenirea să beneficieze de furnizori energetici nepoluanți. În acest sens, trecerea de la fisiune la fuziune nucleară rămâne o preocupare majoră a oamenilor de știință.

Profesor Elena Pârtoacă

The post Natura se dezlănțuie appeared first on Pavaza.

Verdele crud al primăverii

Primăvara este totodată și anotimpul exploziei vegetale, a mult așteptatului verde crud.

plantelor și hemoglobina din sânge sunt două substanțe proteice de importanță vitală, hemoglobina se combină cu gazele respiratorii (O2 și Co2) iar clorofila este pigmentul care absoarbe energia luminoasă pentru a participa la desăvârșirea unui proces grandios numit fotosinteză.O reclamă TV a unei clinici de top din Anglia se încheia cu imaginea câtorva ramuri de fag cu frunze aflate la început de vegetație. Asocierea este semnificativă pentru a promova optimismul legat de speranța de viață a celor aflați în suferință.

La vreme de sărbătoare,bucuria verdelui crud era manifestată în Bucovina prin așezarea în fața porților a unor plăntuțe cu frunze asemănătoare celor de mușcate și flori cu petale galben-aurii, plante numite popular „calcea calului”, ce se găsesc din abundență în locuri cu umiditate crescută.

Concetățenii noștri ce poartă nume de sfinți (Sf. Gheorghe) obișnuiau să impodobească porțile cu ramuri de fag, un obicei ce marca parcă și bucuria sosirii primăverii.

Covorul vegetal de primăvară din pădurea de foioase de lângă sat, pădurea Valea Murelor, este format dintr-o varietate de genuri și specii printre care și „Floarea paștilor” care are ca denumire științifică „Anemone nemorosa„.Termenul „nemorosa” pentru a denumi specia este sugestiv la această plantă firavă cu flori albe și frunze sectate. Anemona va fi nemuritoare atât timp cât pădurea va exista și va crea condiții propice perpetuării.

Deși sunt organisme vii, plantele n-au rațiune, ele se perpetuează conform legilor naturii, însă omul, ființă superioară înzestrată cu funcții psihice, are menirea să asigure apariția verdelui crud în fiecare primăvară.

Verticalitatea firelor de iarbă, a arborilor și arbuștilor, ce constituie o floră specifică fiecărei zone geografice, se impune mai mult ca oricând să fie păstrată, conservată, ocrotită pentru ca beneficiarii O2 să nu se afle într-un declin existențial.

Această preocupare pentru perpetuarea verdelui crud al primăverii este de fapt un semn de civilizație,de conștiință socială.

Evadarea omului în spațiul natural face parte dintr-o civilizație a recreerii ,a deconectării, așa cum se întâmplă deseori în zilele de sărbătoare când concetățenii noștri găsesc întotdeauna un loc de un pitoresc aparte și anume Ruda.

aparte și anume Ruda. Există pe Ruda unele văi adânci care au pe margine arbori falnici ce-și ating coroanele formând parcă un tunel,sunt arbori care au supraviețuit tuturor vicisitudinilor naturii (torente puternice pe văi,trăsnete) și creează parcă un peisaj de basm.

Să fie lăsat basmul să fie citit și de cei ce vor veni în urma noastră.

Profesor Elena Pârtoaca

The post Verdele crud al primăverii appeared first on Pavaza.

MOARTEA PĂSĂRILOR – O ENIGMĂ

Mediul de viață determină un anumit comportament din partea viețuitoarelor,comportament ce vizează adaptarea continuă a eventualelor schimbări.
Prin ruperea echilibrului natural din cauza unor fenomeneantropice (defrisări, poluare) sau fenomene naturale (eroziuni, seisme,eruptii vulcanice ) apar modificări comportamentale ,o luptă pentru supraviețuire care va detrmina o adaptare la condițiile date. Prin lupta pentru existență ,prin selecție naturală se regleaza numărul de specii,de indivizi dintr-un spațiu dat .Cei doi factori darwinisti,ai evoluției au ca scop supraviețuirea prin urmași si nu se rezumă la supraviețuirea individuală însă în cazul unor acțiuni care perturbă viața unui număr redus de indivizi,introspecție, fie că se afla pe o treaptă inferioară a vertebratelor (peștii)sau undeva aproape de varful piramidei(păsările),supravițuirea celui mai apt este o garanție a perpetuării speciilor. Progresul biologic este determinat de adaptarea continuă a speciilor la condițiile de viață sub acțiunea selecției naturale.Un comportament normal se manifestă într-un mediu de viață care să asigure hrana,protecție,spațiu,posibilitatea de a comunica ceilalți indivizi ai speciei. Așa de exemplu cu câțiva ani în urmă în lunca pârâului Provița în plină vară am observat câteva exemplare de stârci care iși căutau hrana în apa curgătoare. Datorită ploilor abundente s-a intamplat ca apa să persiste mai mult timp fapt ce a detreminat ca aceste păsări cu picioare înalte,gât si cioc lung să-și găsească hrana necesară existenței. De obicei stârcii care se găsesc frecvent în Delta Dunării în timpul verii au găsit temporar un loc propice lor până a-și lua zborul mai departe.
La noi în țară trăiesc doua specii de grauri,una din ele se întâlnește și iarna în sudul țării în Dobrogea în special. Se spune că graurii găsesc soluții originale la anumite situații ducând la considerarea că ar fi cele mai evoluate grupuri din clasa pasări. Moartea unui grup de grauri din municipiul Constanta și a celorlalte păsări chiar și pești în SUA,ANGLIA,ITALIA rămâne un mister. Explicațiile date de către specialiștii noștri sunt destul de controversate și greu de crezut:lipsa hranei explicație dată inițial s-au ingerarea unor struguri aflați în fermentație,explicație dată în ulterior.
Indivizii unui grup reacționează diferit la condiții de stress (fie el natural sau impus)astfel lipsa hranei poate duce la dispariția unui numar redus de indivizi însă într-un spațiu deschis fiecare individ caută sa-și procure minimul de hrană pentru supravițuire.
Plauzibilă ar fi ideea vehiculată de unii cercetători, idee conform căreia atât peștii cât și păsările au murit din cauza unor modificări ale magnetismului Pamântului (poli magnetici nefiind similari cu polii geografici).

Adevarul despre tot ceea ce se intâmplă, sau ni se întâmplă, nu trebuie omis ci exprimat fără rezerve și fundamentat totodată.

Profesor Elena Pârtoacă

The post MOARTEA PĂSĂRILOR – O ENIGMĂ appeared first on Pavaza.

O altfel de poluare

Una din cele 10 legi ale decalogului dată de profetul Moise în Vechiul Testament spune:”Să nu fi desfrânat, să nu săvârșești fapte rușinoase și nedemne de ființa umană.”
Începând cu primii ani de viață familia are un rol deosebit în educația copiilor lor, umând ca instrucția și educația în școala (și nu numai) să determine definirea personalitații unui individ.
Un mare filosof spunea că „Omul nu poate ajunge om decât prin educație” Immanuell Kant.
Începând cu pubertatea și parcurgând aproape întreaga viață complexitatea acestui fenomen ce vizează evoluția individului în societate se axează esențial pe autoinstruire și autoeducare.
Nonconformismul zilelor noastre, de multe ori reprezinta un semn al dezorientării, al împingerii către imitații care nu au nimic de a face cu respectul față de sine și de ceilalți. Există numeroase tentații nefaste care în fața unui psihic insuficient consolidat pot determina adevărate drame în familie.
Este vorba despre o altfel de poluare și anume cea psihică determinată de aşa-zisele „etnobotanice”, ale căror efecte nocive sunt binecunoscute. Termenul de „etnobotanic” utilizat de către distribuitorii de produse halucinogene, nu are nicio legătură cu tradiția poporului român, aceea de a utiliza plantele în scop terapeutic. Ori plantele din magazinele de vise nu conțin doar plante ci și substanțe sintetice
(amfetamine, metamfetamină) care pot da crize asemănătoare skizofreniei.
M-a contrariat faptul că în urmă cu câteva zile,trecând prin fața unui magazin dintr-un cartier bucureștean, pe sigla firmei scria “Produse tradiționale din marginea Sibiului”. Nimic neobișnuit, gandul te duce la faptul că dincolo de ușa există brânzeturile renumite sau salamul de Sibiu. Fals! pentru că alături scrisului era o frunză de cânepă, așadar neconcordanța era evidentă.
Poate nu acesta era cel mai mare rău, ci faptul că aceste magazine există, iar unii tineri, din cauza unor frustrări ,nemulțumiri încearcă să scape de sub autoritatea părinților, se refugiează în lumea lor sau formează grupuri care în libertatea lor experimentează noi senzații ce duc la dependență iar dependența de așa ceva duce la autodistrugere .
La mijlocul lunii decembrie 2010, Consiliul General al Municipiului București a aprobat o hotărâre cu privire la etnobotanice, interzicând comercializarea acestora pe o rază de 1,5 km în jurul unor obiective: școli, parcuri, spitale etc.
Nu este suficient, ar trebui interzisă comercializarea acestor substanțe printr-un proiect de lege, deoarece drogurile, fie ele ușoare s-a constatat că afectează iremediabil sănătatea individului.
În zilele noastre cultivarea cânepii este interzisă, însă în urmă cu ceva vreme (cam 40 de ani în urmă), la noi în Măgureni, mai precis în Satul Banului se cultiva pe suprafețe destul de mari fiind utilizată la țesut preșuri .
Procesul prin care treceau fibrele de cânepă de la planta verde la produsul finit era destul de complex și necesita timp şi răbdare. După recoltare tulpinile așezate în manunchiuri erau duse undeva la izvor și acoperite cu nămol. Fiecare familie avea un spațiu delimitat de câteva șiruri de pietricele pentru a nu se face confuzie la parcelare.
Urma spălatul, uscatul, melițatul, torsul, vopsitul și în sfârșit țesutul. Obiceiul acesta era unul vechi transmis de la o generație la alta dar nu ne aparținea ca proveniență pentru că cineva înaintea noastră, și anume chinezii au folosit cânepa pentru a fabrica haine, covoare, plase etc.
Paradoxul vine din faptul că există o determinare în ceea ce privește înjumătățirea numărului de spitale, mai ales acum când conducem topul Europei în maladiile cardiovasculare și cele de cancer, totodată există toleranță maximă pentru „etnobotanice”, substanțe care nu fac altceva decât să inducă iluzii, să determine un comportament bizar iar maturizarea tinerilor să fie afectată.
Mai mult ca oricând vechiul dicton latin”Mens sana in corpore sano” (o minte sănătoasă într-un corp sănătos) își păstrează actualitatea.

Profesor Elena Pârtoacă

The post O altfel de poluare appeared first on Pavaza.

Ciupercile de altădată

Marea Doamnă a începutului de secol XX, Regina Maria, a dovedit o dăruire de netăgăduit față de țara pe care a adoptat-o, România .
Datorită instrucției și educației primite în anii copilariei ,avea vaste cunoștiințe de Botanică, admira și inventaria covorul vegetal incă de la aparția lui în anotimpul primăvara.
Că era o mare iubitoare a frumosului( valoare care exprimă perfecțiunea și armonia întruchipate în obiectele din natură) o doamnă cu o sensibilitate aparte, stă dovadă  faptul că ori de cate ori ajungea pe front, și se intâmpla destul de des, oferea soldaților și un buchet de flori de câmp culese din jurul tranșeelor.

În acea perioadă, o podoabă a Munților Bucegi și nu numai „Floarea de colți” (Florea Reginei Steluța) era nemilos valorifictă în gara Sinaia, călătorilor în trecere. Pentru că fenomenul se repta și in Munții Ceahlau, (ciobanii făceau concurență culegătorilor pe Valea Prahovei),Comisia Monumentelor Naturii, Consiliul de Miniștrii a interzis in 1931 distrugerea sub orice formă a plantei “Floarea de colți” pe toată întinderea țarii.
Se poate considera că primele acțiuni referitoare la ocrotirea naturii pot fi asociate cu existența braniștilor, dovezi în acest sens sunt încă din sec. XIV.
Braniștile erau suprafețe de teren împădurite, rezervate ,în care nimeni nu avea voie să taie lemne, să cosească fânul, să pască vitele, să vâneze, să prindă pește, fară înțelegerea prealabila cu stăpânul.
La sfârșitul sec. al XIX-lea, botanistul D. Grecescu și pictorul N. Grigorescu sesizează necesitatea păstrării unor peisaje de mare valoare științifică.
Abia între 1930-1943 au fost declarate rezervații naturale 36 de teritorii din țară, având o suprafața de 15.000 de ha.
O astfel de rezervație botanică este și Poiana Narciselor,poiană în care numai vegetează narcisele din cauza suprapășunatului, o formă de deteriorare a ecosistemelor.
Prin călcarea solului de către animalele domestice ținute pe suprafețe limitate se distruge
covorul vegetal. Se ajunge la dispariția progresivă a vegetației de pe acele suprafețe expuse. Dispariția unor specii din ecosistem este determinată și de factori poluanți.
Locuitorii comunei Măgureni au sesizat faptul că vara aceasta, și nu numai, plantele de tomate au avut de suferit din cauza ploilor acide.

De asemenea concetațenii din satul Banului își aduc aminte de faptul că în urmă cu zeci de ani în pădurile din jur se găseau din abundență unele ciuperci comestibile: zbârciogi (ciuciuleți) mânătărci etc.
Era și un vestitor al satului care descoperea intotdeauna ascunzișul frunzos, în care se găseau aceste ciuperci, tanti Zoia( Dumnezeu sa o odihnească!), de pe strada Ierculești.
Timpul a trecut și acele ciuperci de altadată fie că au disparut, fie că mai sunt descoperite de unii cunoscători, insă în număr din ce în ce mai mic.
Cauza dispariției ar fi poluarea și anume ploile acide care spală solul de substanșe nutritive, vitale (Ca,Mg,K).
Ploile acide sunt determinate de existența în atmosfera a oxizilor de sulf și azot (SO2 și NO2), care în prezența vaporilor de apă, sub ifluența radiațiilor ultraviolete se transfomă în acizi corespunzatori extrem de toxici: acid sulfuric și acid azotic.
Este cunoscut faptul că ciupercile alături de licheni și mușchi sunt cele mai sensibile la concentrații mici de SO și SO2.

Mai mult ca oricând, a sosit momentul în care este absolut necesar ca omul să judece realist influeța dezvoltării sale asupra solului, apei și aerului, 3 componente ale mediului ce realizează o punte între prezentul și viitorul omenirii.

Profesor Elena Pârtoacă

The post Ciupercile de altădată appeared first on Pavaza.