A mai trecut un an și iubitorii de motociclism și de muzică rock au avut din nou ocazia să participe la evenimentul Rock la Foc, organizat de Roata de Foc RC-Câmpina în perioada 6-8 iulie 2018, în localitatea Măgureni-Prahova.

Devenită deja tradiție, manifestarea anuală are o semnificație aparte, date fiind auspiciile sub care se desfășoară: prietenie, bună dispoziție, concursuri moto și muzică rock de calitate.

Măgureniul a fost, astfel, pus pe harta întrunirilor moto din România, ajungând să își măsoare trecerea anilor folosind și acest reper temporal.

Turul de salut al motocicliștilor a devenit un element de atracție până și pentru bătrânii locului, impresionați de fiecare dată de armada de motoare care mărșăluiesc, parcă plecând la război.

Marșul acestor cavaleri pe două roți a avut, ca și la edițiile precedente, darul de a transmite energie pozitivă privitorilor.

Toate astea mulțumită oamenilor pasionați de la Roata de Foc, care au reușit prin munca lor să facă posibil acest frumos eveniment, de referință printre cele desfășurate la Măgureni.

Succesul evenimentului se datorează în primul rând strădaniei prietenilor de la Roata de Foc, dar și contribuției sponsorilor, partenerilor media și a Primăriei Măgureni, care au susținut evenimentul.

În prima zi de concert ne-au încântat cu muzica lor trupele: Familia Jeff, WildSide și Zob. Primele două ne-au încântat cu evoluția lor, introducând participanții în atmosfera evenimentului, iar trupa Zob a fost responsabilă cu adrenalina, evoluția acesteia fiind de excepție.

Muzica și-a găsit, ca în fiecare an, un bun acompaniament în acustica Văii Ruda, situată în satul Banului, din Măgureni.

Lilian Cătălin Vișoiu

Vezi foto

Pregătiri

Concert

The post Rock la foc ediția a-VII-a – 2018 (prima zi) appeared first on Pavaza.

    Valorificarea proprietății intelectuale – un posibil vector al ieșirii României din criză

Deși au trecut aproape douăzeci de ani de la revoluție iar schimbarea sistemului, de la cel comunist la cel capitalist și noua piață bazată pe concurență reală ar fi trebuit să determine companiile românești să investească în cercetare și inovare pentru a putea face față noilor provocări, acest lucru nu s-a întâmplat în țara noastră decat în cazuri rare.

Chiar dacă pe parcursul timpului au existat încercări, din partea factorilor guvernamentali, dar și din partea unor persoane fizice sau juridice de a pune la punct un sistem viabil prin care rezultatele cercetarii și inovarii românești să fie valorificate, și mă refer aici la rezultatele obținute de institutele de cercetare, societățile comerciale private sau cele cu capital de stat implicate în activitatea de cercetare și care aveau în portofoliu tehnologii și capital uman de înaltă calificare, sau chiar cercetări ale unor creatori individuali, din păcate lucrurile nu au evoluat așa cum ar fi trebuit.

Factorii care au concurat la nerealizarea dezideratului sunt multiplii, însă mă voi limita la a pune accent doar pe anumite aspecte care ar fi putut sta altfel și ar fi putut produce rezultate semnificative în economia reală.

O lipsă de viziune și de implicare a factorilor decidenți, o finanțare ineficientă și neurmărirea obținerii unor rezultate care să poată fi utilizate și regăsite în industrie, în piată, au facut ca cercetările, descoperirile, tehnologiile românești să ramână, în marea lor majoritate, în stadiu de proiect, chiar dacă, unele, cu bun potențial.

S-a dovedit o lipsă de viziune din partea institutelor de cercetare și a firmelor private în a-și proteja rezultatele muncii de cercetare/inovare, asta în condițiile în care avem o instituție abilitată a statului român, Oficiul de Stat Pentru Invenții și Mărci (OSIM), similară altor instituții din străinătate, care este îndrituită să confere protecție la nivel național, în concordanță cu standardele internaționale în materie. Protejarea obiectelor proprietății industriale conferă avantaje pe o piață dură unde concurența vine cu produse de înaltă tehnologie protejate prin brevete de invenție sau alte titluri de protecție.

Lipsa interesului pentru o astfel de protecție a făcut ca multe aplicații, multe tehnologii românești să fie gândite, muncite, în țară, iar entități din străinătate să le aplice, realizand venituri importante de pe urma lor. De altfel, nu este prima dată în istorie când se întîmplă asta. Mari inventatori români și-au văzut rodul muncii valorificat în altă parte, în interesul altora.

Deși prezentate cu mare fast, strategiile naționale în vederea susținerii cercetării, inovării și protecției proprietății intelectuale, sunt fapte de vitejie cu finalitate, în mare parte, doar pe hârtie.

Ce se pierde din vedere în tot acest lanț este faptul că nu există o structură funcțională care să aibă capacitatea de a transforma rezultatele muncii de cercetare/inovare în produse sau tehnologii noi care să aducă bani în economie.

România nu este capabilă nici la ora actuală să valorifice, prin politici coerente, capitalul uman prețios de care dispune. Sunt oameni care iși fac studiile și pregătirea în țară, iar rodul muncii lor sfârșește prin a fi cules de alții din exterior, care sunt mult mai bine organizați, nu neapărat mai deștepți decat noi, dar pentru care sintagma “interes național” are o cu totul altă valoare. Este evident pentru toată lumea că în ziua de astăzi războiul este unul economic, tehnologiile noi fac diferența aproape în tot ceea ce ne înconjoară, de la bunurile de larg consum, aplicațiile civile și pană la cele din zona militară. Orice om își dă seama de evoluția tehnologică extrem de rapidă când ia contact cu tehnologia, atunci cand, spre exemplu, achiziționează un televizor sau un telefon mobil ori alt produs asemănător.

Performanțele tehnologiei evoluează de la o zi la alta. Toți suntem uimiți cu ce rapiditate și ce ritm al dezvoltării au companiile producătoare. Câți dintre noi iși pun problema oare cum reușesc și ce secret dețin aceste companii străine încat ajung la astfel de performanțe ?

Trebuie știut că întreg procesul, plecând de la munca de cercetare/inovare si preocuparea pentru protecție si ajungand la înglobarea ei în produse de înaltă tehnologie care să poată fi vândute consumatorilor, precum și strategiile de marketing care asigură succesul pe piață, ei bine, toate acestea implică o cunoaștere foarte bună a întregului circuit, o viziune asupra întregului lanț, o organizare perfectă.

De ce Romania nu a fost în stare să se dezvolte în acest sens, ținînd cont de rezultatele cercetării românești recunoscute pe plan mondial, rămâne un mister pentru multă lume. Pentru cunoscătorii domeniului rămâne o mare dezamăgire. Pentru profesioniști persistă o întrebare la care, unii dintre noi, am găsit răspunsul.

Personal, am încercat încă din anul 2002, să realizez în România o “Agenție pentru Valorificarea Drepturilor de Proprietate Intelectuală” gândind și realizând proiectul acesteia, pe care l-am supus atenției Ministerului pentru IMM-uri, Ministerului Cercetării cât și altor instituții publice sau private, în vederea colaborării și găsirii unei variante privind înființarea ei și finanțarea funcționării. Agenția ar fi urmat să se ocupe exclusiv de punerea pe piață a unor produse care aveau la bază tehnologii cu valoare economică mare și care ar fi putut aduce beneficii, pe termen mediu și lung, țării noastre.

În acea perioadă (anul 2002), am făcut demersuri la nivelul unor reprezentanți ai Guvernului României, a altor instituții abilitate, precum și a unor oameni de afaceri români. Din păcate, factorii decidenți au reacționat sub așteptări la propunere, deși am adus argumente solide, arătând cum țări precum Finlanda susțineau proiecte similare cu rezultate extraordinare în economie. Văzând reacția din țară, am depus proiectul la Comisia Europeană însă situația de atunci, Romania nefiind membră UE, nu a favorizat obținerea finanțării necesare desfășurării activității Agenției. Chiar demersurile inițiate prin diplomați care aveau acces la reprezentanți ai Băncii Mondiale, la acel moment, nu s-au concretizat, în sensul obținerii finanțarii proiectului datorită unei imagini extrem de controversate pe care țara noastră o avea.

Ulterior, prin prisma acestor eforturi, am cunoscut personalități din România cu experiență îndelungată în domeniu, recunoscute ca atare, și aș aminti aici pe domnul Conf.univ. dr. Gabriel I. Năstase, care s-au alăturat încercării de a implementa proiectul. Sunt și alte personalitați pe care, din motive ce țin de acceptul domniilor lor, nu o să-i nominalizez acum.

O dezamăgire profundă am avut-o când am realizat că figuri importante situate la vîrful partidelor politice din România, cu ocazia prezentării proiectului, nu au avut nicio reacție de susținere reală, în afara celei pur formale din care să poată trage, eventual, ceva foloase electorale.

Au fost și sunt si alți oameni și entități care au încercat și încearcă să dezvolte acest domeniu în țara noastră. Cu o parte dintre aceștia am și colaborat recent în elaborarea unui program mai mare ce implică și înființarea unei astfel de Agenții. (vezi www.ipid.ro).

Structura Agenției pe care am încercat să o creez în România este prezentată în imaginea de mai sus, având urmatoarele deziderate:

Punerea pe piață a unor invenții care privesc înalta tehnologie, invenții care pot aduce beneficii economice imediate atât titularilor de drept cât și economiei românesti în ansamblu.

Încurajarea creației intelectuale, în special încurajarea inventatorilor, cercetătorilor, institutelor și a celor care creează în general.

Atragerea instituțiilor financiare (bănci, fonduri de investiții, oameni de afaceri, etc.) în susținerea financiară pentru dezvoltarea și implementarea de tehnologii noi românești.

Încurajarea IMM-urilor către zona inovativă (dezvoltarea de IMM-uri inovative) care să valorifice cercetarea și inovarea.

Încurajarea inventatorilor și cercetătorilor pentru dezvoltarea de firme proprii care să exploateze propriile invenții, cercetări.

Dezvoltarea entităților care oferă expertiză pe diferite domenii utile în procesul de valorificare (cabinete de PI, analiză financiară, tehnică, expertize, etc.).

Schimbarea mentalității și încrederea în cercetarea și inovarea românească prin aportul financiar adus în economie.

Angajarea de forță de muncă în noile întreprinderi inovative create.

Consider că nu este timpul trecut pentru ca România să aibă o asemenea Agenție capabilă să aducă beneficii importante în economie. Agenția poate avea acționar fie Statul Român , fie structuri private, ori un acționariat mixt.

Lilian Cătălin Vișoiu

The post Valorificarea proprietății intelectuale – un posibil vector al ieșirii României din criză appeared first on Pavaza.

Virgilius Justin Capră s-a născut pe 22 februarie 1933 la Măgureni. Este inginer și unul dintre cei mai cunoscuți inventatori români,dar înainte de toate acestea este un om serios, cu un suflet mare. Ne-a primit cu brațele deschise în locuința sa din Filipeștii de Pădure , un loc liniștit, înconjurat de dealuri, departe de zarva orașelor , unde a ales să-și continue activitatea. A realizat peste 72 de prototipuri de autoturisme cu consum foarte mic (2 litri de benzină pentru un drum între București și Iași cu viteza medie de 70 km/h), șapte aparate de zbor neconvenționale pe care le-a testat personal și 15 motoare neconvenționale.

Cum explicați înclinația dumneavoastră spre tehnică? Puneți asta pe seama cunoștințelor acumulate în școală sau ați avut încă din copilărie o pasiune pentru proiectare?

Când e vorba de hobby-uri școala e chiar o frână. De fapt școala iți dă informația și Dumnezeu iți dă mintea. Si dacă ești un hobbyst și vrei să faci ceva școala chiar te limitează pentru că te obligă să faci o meserie, să înveți ceva. Școala nu te învață să înveți. Însă am avut nevoie să fac niște calcule pentru ce aveam eu de făcut și sigur că mi-a ajutat matematica pe care am făcut-o în învățământul superior, dar mi-am dat seama că se putea face și fără, oricum eu zic că m-a ajutat dar în mare. Mă gândesc acum la Eddison care nu a avut carte și care dacă ar fi avut nu mai era acum inventator. Învațătoarea i-a spus ca nu e bun decât de păzit porcii, el nu a făcut studii superioare, nici măcar liceul.

Povestiți-ne despre dispozitivul pe care nu l-ați putut breveta pentru că nimeni nu i-a găsit explicația matematică. Cum a rămas până la urmă?

Era un dispozitiv care se mișca infirmând , cel puțin la prima vedere o lege a mecanicii, care spune că fiecărei acțiuni trebuie să-i corespundă o reacțiune egală și de sens contrar. Acest dispozitiv nu respecta cel puțin la prima vedere această lege ci se mișca “măgarul” fără elice, fără roți, fără interacțiune magnetică, fără un alt gen de propulsie. L-am numit eu Propulsor cu impulsie internă, cei de la Oficiul Stiințific l-au numit Cutia Neagră, n-avea nici o legatură cu cutia neagă de la avion dar era vopsit în negru atâta tot.

Nu s-a brevetat pentru că nu stătea în picioare din punct de vedere matematic, dar el mergea după cum nici pentru sinergetică nu s-a găsit o explicație matematică și totuși sinergetica există.

Noi oamenii avem defectul, să facem tabu din fizică. Nu-i bine, fizica este un suflet, sunt legi care cad și altele care apar, sigur sunt unele legi imuabile, dar în general crește, se mișcă, se modifică. Sunt foarte multe lucruri care se pot modifica și un savant trebuie să aibă calitatea să înteleagă această transformare, pentru că el este un fascicul limitat și nu vede în lături. De aceea zic eu că oamenii mari se împart în două: în nemulțumiți și în naivi.

Nemulțumiții sunt inventatorii care întotdeauna vor să facă altceva și naivul este savantul care își imaginează că poate atinge adevărul absolut prin studiu, ceea ce este fundamental greșit pentru că adevărul nu se află prin studiu ci prin revelație și omul se deplasează asimptotic spre cunoaștere pe care nu o să o întâlnească niciodată.

V-ați gândit vreodata să aveți un ucenic care să vă continue munca, cercetând și punând în aplicare efectele pe care le-ați descoperit?

Eu cam niciodată nu am reușit să lucrez cu cineva, pentru că atunci când ai un statut ca al meu, niciodată nu știi ce ai de făcut. Sunt zile întregi când nu îmi vine nicio idee iar dacă vine cineva lângă mine s-ar putea să mă încurce. Însa acum am lângă mine un inginer de aviație ca și mine, numai că el și-a dat doctoratul în efectul Coandă. Este un tip foarte pasionat, se numește Sorin Dinea și chiar se ocupă să realizeze multe lucruri legate de istoria inventatorilor români mai ales în aviație. E un tip care nu mă plictisește, îi spun ce să facă , se ocupă, vine aici, studiază, seama duce la Politehnică, arată ce s-a făcut , ce s-a găsit, profesorii îl cred sau nu, dar el vine cu verificările făcute aici. Profesorilor care sunt mai mult teoreticieni le e greu să creadă altceva decât s-a învățat, pentru că foarte puțini oameni știu să folosească în viață fenomenul teoretic, foarte puțini îl simt…

Vorbiți-ne despre legătura sufletească pe care o aveți cu Măgureniul.

-E o legătură ambiguă pentru că eu m-am născut în Măgureni dar la vârsta de 2 ani am fost luat de către părinți. Tata era profesor la Liceul Industrial din Florești și învățător în bună parte în cătunul Cap Rosu. Veneam foarte des la Măgureni, mă aduceau părinții să-mi văd bunicii,să le spun poezii, să- mi dea dulceață așa cum se dădea la copii, așa încât nu am avut tangență chiar zi de zi cu satul.Măgureniul am început să-l înțeleg și să-l simt mai târziu,fără discuție când vin în Măgureni simt că sunt de acolo , simt locul nașterii,fiecare îl simte.

Cum vedeți viața satului în următorii ani?

Va fi din ce în ce mai bună decât la oraș .Un mare pericol îl reprezintă televizorul care vrea să creze valori negative,criminali, violatori. N-ai să vezi emisiuni fără cuțit, sânge și altele pentru că astea se vând. E un mare pericol pentru tineri pentru că ei nu știu să discearnă, până și desenele animate sunt agresive, nu există muzică există bubuială, nu mai există consonanțe există disonanțe, imagini agresive, cuvinte agresive, pictură agresivă, astea trebuiesc eliminate, nu-mi dau seama cum, dar reprezintă un mare pericol, oricum satul este ceva, ceva mai ferit. La sat se mai găsește însă smerenia datorită faptului că biserica intermediază acest aspect. Smerenia este calitatea care te face să-ți dai seama de micimea ta în raport cu absolutul.

Țăranul mai are bunul simț, de exemplu am întrebat odată unde stă Emil Solovăstru și mi-a spus un măgurenar și m-a uns pe suflet: “mergeți până la Sfanta Biserică și prima stradă pe dreapta”. Extraordinar. Sfânta Biseriă, ceea ce n-ai să auzi la București sau în altă parte. E mare lucru. Orășenii se vor retrage cât mai repede spre sate, pentru că orașul reprezintă o crimă ecologică oricum l-ai lua.

Ar fi ceva de schimbat în mentalitatea oamenilor?

Mentalitatea este foarte greu de shimbat pentru că 70% este genetică. Suntem un popor dezorganizat, inteligent, prost crescut, mai ales cei din sud.Noi prahovenii și muntenii trebuie să ne învățăm să și ascultăm, noi numai vorbim nu știm să ascultăm, suntem superficiali, nu proști,este cea mai superficială zonă din România, este partea dintre Predeal încoace până la Dunăre.

Le-aș recomanda măgurenarilor și nu numai să renunțe la mâncat semințe și scuipat pe jos din metru în metru sau la statul la poartă. În occident mai mult de 90 % dintre oameni nu sunt propietari și stau în chirie, noi avem case dar nu stăm în ele, iarnă vară, noi stăm la poartă și bârfim. M-a întrebat o suedeză odată dacă oamenii aceștia nu au serviciu, nu au copii, nu au de lucru, nu au hobby-uri….e o rușine.

N-ai să vezi un ardelean stând la poartă sau un neamț scuipând semințe. Sigur că nu sunt ei de vină, asta e societatea, dar e bine să afle că nu e bine. Deasemenea nu e bine să facem pe deștepții, în lirica norvegiană se spune că indiferent prin ce ai trece, indiferent de funcții , de bani și onoruri să rămâi așa cum ești, fără să faci pe zmeul, pentru că pe deșteptul face numai prostul, numai complexatul, ăla fumează, ăla își dă ifose, pentru că îi lipsește o parte din personalitate și caută să o înlocuiască, el nu e în stare să gândească altceva , nimeni nu s- a apucat să fumeze din rațiuni superioare.

Aveți o uimitoare experiență de viață. Care ar fi câteva dintre principiile de viată pe care le-ați transmite tinerilor din ziua de azi?

E foarte ușor să dai sfaturi e mai greu să le urmezi, le-aș recomada să nu creadă ce au învățat la școală, ci să încerce să se convingă dacă e așa sau nu, bineînțeles dacă au o pasiune pentru școală. E bine să înțeleagă cum trebuie să învețe. Nu e bine să învețe papagalicește.

E greu să dai un sfat pentru că așa cum spunea Socrate, în școlarizare întâlnești două situații extreme: ori stai de vobă cu un deștept și n-ai nevoie să-i explici ori stai de vorbă cu un prost și vorbești singur. De fapt, școlarizare înseamnă un dialog interogativ între maestru și discipol, în care discipolul trebuie să-și descopere niște valențe pe care nu și le cunoștea și prin asta să transimită informații, pentru că de fapt, informațiile se află în noi iar scoala trebuie să le decodifice,asta trebuie să facă școala. Apoi , trebuie să aibă multă, foarte multă încredere în ei.

E bine de știut pentru români nu numai numai pentru tineri, că acest loc reprezintă un loc sacru pentru că de aici a plecat într-un fel civilizația. O să vi se pară curios, dar noi avem documente care demonstrează că noi suntem cu cel putin câteva mii de ani înaintea Sumerului. E bine să știe românul că nu romanii neau învățat limba latină pentru că noi eram traci, e bine să știe tineretul că Roma nu au făcut-o romanii, ci Eneas , care era trac de aici, Orfeu era de aici, Apolo era zeul soarelui la greci, iar mama lui s-a născut în Insula Șerpilor. Iar cu 600 de ani înaintea lui Hristos apare o denumire în Austria “piatra dacului”.

E bine să știe tineretul că avem mari inventatori care spre deosebire de alții din străinătate nu s-au bătut cu pumnul în piept, de exemplu se vorbește de turbina pelton care este relativ modernă, dar nea Gheorghe și nea Ion ne dau pâine cu roata morii cu o turbină hidraulică de mii de ani și ei nu au ieșit în față să spună că ei sunt inventatori.

Stiloul este inventat de un român la Paris, se numea “condei purtăreț fără șfârșit”, așa se numea în limbajul de atunci.

Vorbim de motorul cu reacție pe care l-a realizat Henry Coandă, iar în 1910 a zburat cu avionul dar înaintea sa în 1896 Alexandru Ciurcu, student la Paris, împreună cu un student francez Buisson, propulsează pe Sena o barcă cu reacție.

Primii care s-au ridicat în aer au fost frații Wright la americani în decembrie 1903, dar în ianuarie -februarie depune brevetul avionului Traian Vuia la Paris, deci cel puțin cu 10 luni înaintea fraților Wright, dar meritul americanilor este că au zburat, Vuia n-a zburat decât în 1906 când a reușit să-și facă aparatul. Noi, cu țara noastră, reprezentăm ceva.

Interviu realizat de Justiana Oprea

The post Justin Capră – O legendă vie! appeared first on Pavaza.