Valorificarea proprietății intelectuale – un posibil vector al ieșirii României din criză
Deși au trecut aproape douăzeci de ani de la revoluție iar schimbarea sistemului, de la cel comunist la cel capitalist și noua piață bazată pe concurență reală ar fi trebuit să determine companiile românești să investească în cercetare și inovare pentru a putea face față noilor provocări, acest lucru nu s-a întâmplat în țara noastră decat în cazuri rare.
Chiar dacă pe parcursul timpului au existat încercări, din partea factorilor guvernamentali, dar și din partea unor persoane fizice sau juridice de a pune la punct un sistem viabil prin care rezultatele cercetarii și inovarii românești să fie valorificate, și mă refer aici la rezultatele obținute de institutele de cercetare, societățile comerciale private sau cele cu capital de stat implicate în activitatea de cercetare și care aveau în portofoliu tehnologii și capital uman de înaltă calificare, sau chiar cercetări ale unor creatori individuali, din păcate lucrurile nu au evoluat așa cum ar fi trebuit.
Factorii care au concurat la nerealizarea dezideratului sunt multiplii, însă mă voi limita la a pune accent doar pe anumite aspecte care ar fi putut sta altfel și ar fi putut produce rezultate semnificative în economia reală.
O lipsă de viziune și de implicare a factorilor decidenți, o finanțare ineficientă și neurmărirea obținerii unor rezultate care să poată fi utilizate și regăsite în industrie, în piată, au facut ca cercetările, descoperirile, tehnologiile românești să ramână, în marea lor majoritate, în stadiu de proiect, chiar dacă, unele, cu bun potențial.
S-a dovedit o lipsă de viziune din partea institutelor de cercetare și a firmelor private în a-și proteja rezultatele muncii de cercetare/inovare, asta în condițiile în care avem o instituție abilitată a statului român, Oficiul de Stat Pentru Invenții și Mărci (OSIM), similară altor instituții din străinătate, care este îndrituită să confere protecție la nivel național, în concordanță cu standardele internaționale în materie. Protejarea obiectelor proprietății industriale conferă avantaje pe o piață dură unde concurența vine cu produse de înaltă tehnologie protejate prin brevete de invenție sau alte titluri de protecție.
Lipsa interesului pentru o astfel de protecție a făcut ca multe aplicații, multe tehnologii românești să fie gândite, muncite, în țară, iar entități din străinătate să le aplice, realizand venituri importante de pe urma lor. De altfel, nu este prima dată în istorie când se întîmplă asta. Mari inventatori români și-au văzut rodul muncii valorificat în altă parte, în interesul altora.
Deși prezentate cu mare fast, strategiile naționale în vederea susținerii cercetării, inovării și protecției proprietății intelectuale, sunt fapte de vitejie cu finalitate, în mare parte, doar pe hârtie.
Ce se pierde din vedere în tot acest lanț este faptul că nu există o structură funcțională care să aibă capacitatea de a transforma rezultatele muncii de cercetare/inovare în produse sau tehnologii noi care să aducă bani în economie.
România nu este capabilă nici la ora actuală să valorifice, prin politici coerente, capitalul uman prețios de care dispune. Sunt oameni care iși fac studiile și pregătirea în țară, iar rodul muncii lor sfârșește prin a fi cules de alții din exterior, care sunt mult mai bine organizați, nu neapărat mai deștepți decat noi, dar pentru care sintagma “interes național” are o cu totul altă valoare. Este evident pentru toată lumea că în ziua de astăzi războiul este unul economic, tehnologiile noi fac diferența aproape în tot ceea ce ne înconjoară, de la bunurile de larg consum, aplicațiile civile și pană la cele din zona militară. Orice om își dă seama de evoluția tehnologică extrem de rapidă când ia contact cu tehnologia, atunci cand, spre exemplu, achiziționează un televizor sau un telefon mobil ori alt produs asemănător.
Performanțele tehnologiei evoluează de la o zi la alta. Toți suntem uimiți cu ce rapiditate și ce ritm al dezvoltării au companiile producătoare. Câți dintre noi iși pun problema oare cum reușesc și ce secret dețin aceste companii străine încat ajung la astfel de performanțe ?
Trebuie știut că întreg procesul, plecând de la munca de cercetare/inovare si preocuparea pentru protecție si ajungand la înglobarea ei în produse de înaltă tehnologie care să poată fi vândute consumatorilor, precum și strategiile de marketing care asigură succesul pe piață, ei bine, toate acestea implică o cunoaștere foarte bună a întregului circuit, o viziune asupra întregului lanț, o organizare perfectă.
De ce Romania nu a fost în stare să se dezvolte în acest sens, ținînd cont de rezultatele cercetării românești recunoscute pe plan mondial, rămâne un mister pentru multă lume. Pentru cunoscătorii domeniului rămâne o mare dezamăgire. Pentru profesioniști persistă o întrebare la care, unii dintre noi, am găsit răspunsul.
Personal, am încercat încă din anul 2002, să realizez în România o “Agenție pentru Valorificarea Drepturilor de Proprietate Intelectuală” gândind și realizând proiectul acesteia, pe care l-am supus atenției Ministerului pentru IMM-uri, Ministerului Cercetării cât și altor instituții publice sau private, în vederea colaborării și găsirii unei variante privind înființarea ei și finanțarea funcționării. Agenția ar fi urmat să se ocupe exclusiv de punerea pe piață a unor produse care aveau la bază tehnologii cu valoare economică mare și care ar fi putut aduce beneficii, pe termen mediu și lung, țării noastre.
În acea perioadă (anul 2002), am făcut demersuri la nivelul unor reprezentanți ai Guvernului României, a altor instituții abilitate, precum și a unor oameni de afaceri români. Din păcate, factorii decidenți au reacționat sub așteptări la propunere, deși am adus argumente solide, arătând cum țări precum Finlanda susțineau proiecte similare cu rezultate extraordinare în economie. Văzând reacția din țară, am depus proiectul la Comisia Europeană însă situația de atunci, Romania nefiind membră UE, nu a favorizat obținerea finanțării necesare desfășurării activității Agenției. Chiar demersurile inițiate prin diplomați care aveau acces la reprezentanți ai Băncii Mondiale, la acel moment, nu s-au concretizat, în sensul obținerii finanțarii proiectului datorită unei imagini extrem de controversate pe care țara noastră o avea.
Ulterior, prin prisma acestor eforturi, am cunoscut personalități din România cu experiență îndelungată în domeniu, recunoscute ca atare, și aș aminti aici pe domnul Conf.univ. dr. Gabriel I. Năstase, care s-au alăturat încercării de a implementa proiectul. Sunt și alte personalitați pe care, din motive ce țin de acceptul domniilor lor, nu o să-i nominalizez acum.
O dezamăgire profundă am avut-o când am realizat că figuri importante situate la vîrful partidelor politice din România, cu ocazia prezentării proiectului, nu au avut nicio reacție de susținere reală, în afara celei pur formale din care să poată trage, eventual, ceva foloase electorale.
Au fost și sunt si alți oameni și entități care au încercat și încearcă să dezvolte acest domeniu în țara noastră. Cu o parte dintre aceștia am și colaborat recent în elaborarea unui program mai mare ce implică și înființarea unei astfel de Agenții. (vezi www.ipid.ro).
Structura Agenției pe care am încercat să o creez în România este prezentată în imaginea de mai sus, având urmatoarele deziderate:
Punerea pe piață a unor invenții care privesc înalta tehnologie, invenții care pot aduce beneficii economice imediate atât titularilor de drept cât și economiei românesti în ansamblu.
Încurajarea creației intelectuale, în special încurajarea inventatorilor, cercetătorilor, institutelor și a celor care creează în general.
Atragerea instituțiilor financiare (bănci, fonduri de investiții, oameni de afaceri, etc.) în susținerea financiară pentru dezvoltarea și implementarea de tehnologii noi românești.
Încurajarea IMM-urilor către zona inovativă (dezvoltarea de IMM-uri inovative) care să valorifice cercetarea și inovarea.
Încurajarea inventatorilor și cercetătorilor pentru dezvoltarea de firme proprii care să exploateze propriile invenții, cercetări.
Dezvoltarea entităților care oferă expertiză pe diferite domenii utile în procesul de valorificare (cabinete de PI, analiză financiară, tehnică, expertize, etc.).
Schimbarea mentalității și încrederea în cercetarea și inovarea românească prin aportul financiar adus în economie.
Angajarea de forță de muncă în noile întreprinderi inovative create.
Consider că nu este timpul trecut pentru ca România să aibă o asemenea Agenție capabilă să aducă beneficii importante în economie. Agenția poate avea acționar fie Statul Român , fie structuri private, ori un acționariat mixt.
Lilian Cătălin Vișoiu