Majestatea Sa Regele Mihai I al României a încetat din viață

România a pierdut un mare conducător de neam, un model însuflețitor de patriotism, demnitate, curaj și nobilă simplitate.

Astfel poate fi caracterizat, în câteva cuvinte, ultimul rege al României.

A iubit România, iar devotamentul și dragostea sa față de țară și popor, bunătatea și înțelepciunea l-au impus în conștiința românilor ca personalitate demnă de urmat. Un bărbat de stat chibzuit, un lider carismatic, care impresiona în orice imprejurare.

Credința și iubirea, conduita sa morală de excepție i-au atras simpatia și dragostea românilor. A luptat până la capăt pentru binele și interesele țării.

Un apărător al democrației și al libertății, Regele Mihai a fost întotdeauna alături de țara și poporul său în momentele de răscruce. A fost și va rămâne un simbol al României, al unității și integrității țării.

Va rămâne întotdeuna în sufletul și în inimile noastre.

Dumnezeu să îl odihnească!

Lilian Cătălin Vișoiu

FOTO: http://www.familiaregala.ro

The post Majestatea Sa Regele Mihai I al României a încetat din viață appeared first on Pavaza.

                                     CREATORI ROMÂNI ÎN ELITA INTELIGENŢEI MONDIALE

                                                                                                      Conf.univ.dr. Gabriel I. NĂSTASE*

Cunoaşterea a fost, este şi va fi principalul obiectiv al existenţei umane, iar progresele în acest domeniu au ca efect stimularea activităţii creaţiilor de ştiinţă, tehnică şi tehnologie.

Soluţiile pentru problemele globale cu care se confruntă omenirea sunt aşteptate în primul rând din sectorul creaţiei. De aceea, interesul pentru activitatea creatorilor solitari sau grupaţi în echipe de lucru a crescut foarte mult.

Actul creator se manifestă nu numai sub raport cultural-artistic, ci şi tehnico-ştiinţific, extinzându-se din sfera teoriei ştiinţifice despre om, natură şi societate în aceea a acţiunii practice, pe care o guvernează nemijlocit. Un asemenea mod de abordare a actului creator conduce la interpretarea acestuia nu doar ca un proces de elaborare şi emitere de idei originale şi valoroase, ci şi ca aplicare cât mai rapidă în practica socială a ideilor şi soluţiilor formulate. Numai o asemenea interpretare a creativităţii ne oferă o explicaţie adecvată a evoluţiei, dezvoltării şi perfecţionării continue a civilizaţiei umane. Desigur, în cadrul procesului de creaţie, cea mai mare importanţă trebuie acordată creativităţii propriu-zise (producţiei de idei, de nou).

În literatura de specialitate, preocupările pentru definirea procesului de creaţie în domeniul tehnico-ştiinţific sunt deosebit de numeroase. Majoritatea autorilor au depăşit ideea consacrată în gândirea comună – a categorisirii oamenilor în creativi şi noncreativi, subliniind că fiecare om (conducător sau executant) este şi poate fi creator. Creativitatea se manifestă diferenţial şi depinde, în prealabil, de sistemul de educaţie, de natura activităţii, de climatul de muncă şi viaţă în care s-a dezvoltat (condiţii sociale şi materiale favorabile sau nu, manifestări libere ale creativităţii individuale şi colective etc.).

Originea actului creator trebuie căutată mai întâi în perimetrul personalităţii individuale, dar şi pe măsura evoluţiei societăţii, procesul s-a socializat tot mai mult. În concepţia modernă, creativitatea este aproape de neconceput fără integrarea persoanei în grupul social, fiind direct influenţată nu numai de nevoile şi aspiraţiile individuale, ci şi de dialectica dezvoltării societăţii în ansamblu. Astfel, grupul social devine o modalitate complexă, recunoscută pe plan mondial de activare şi valorificare a potenţialului creator individual şi microsocial. Aceiaşi autori atribuie procesului de creaţie următoarele 6 faze: identificarea problemei, adunarea de informaţii, gândirea creatoare, incubaţia, iluminarea, aplicarea soluţiei.

Personalitatea cu creativitate ridicată se caracterizează prin ascendenţa gândirii divergente (informaţii, restricţii puţine, mai multe soluţii şi altele) asupra gândirii convergente (informaţii, restricţii multe, soluţie unică şi altele) întreprinzătoare şi perseverente în a îmbunătăţi mereu ordinea existentă.

În prezent, ştiinţa şi tehnologia au un impact puternic asupra economiilor naţionale şi globale, influenţând direct prestigiul şi poziţia unei ţări în relaţiile internaţionale şi, implicit, asupra grupurilor sociale. Globalizarea determină apariţia şi reconfigurarea unor noi tendinţe ale cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice şi inovării. În felul acesta se crează noi dependenţe şi interdependenţe economice şi sociale care generează pieţe noi de produse, tehnologii şi servicii. Ca urmare, asistăm cum se modelează şi se organizează o lume într-un sistem bazat pe noi structuri instituţionale, cu noi politici, strategii şi relaţii sociale fără de care nu se poate proiecta viitorul şi noi abordări în buna lor guvernaţă.

Simbolul genialităţii, al gândirii profunde asupra vieţii care se derulează cu repeziciune şi care pune la încercare omul, obligându-l să găsească soluţii de suprevieţuire, a determinat pe artistul anonim de acum câteva mii de ani să-l zămislescă pe Gânditorul de la Hamangia (denumire dată, de altfel, de arheologii care l-au descoperit), întruchipând astfel prin acest omuleţ tot ceea ce reprezenta nevoia de cunoaştere, de autocunoaştere a omului conştient de imensitatea şi infinitatea lumii, a universului în care trăieşte plutind ca o coajă de nucă într-un imens ocean.

Frământările lui în spaţiul geografic în care trăia i-au permis să-şi lărgească şi să-şi aprofundeze cunoştinţele. Deci, cu această ocazie, omul a făcut din gândire cea mai importantă materie, materie care i-a permis să supravieţuiască şi să perpetueze specia.

Imperativul cunoaşterii în general, exprimat prin „Cunoaşte-te pe tine însuţi” rostit de înţeleptul Socrate, a devenit principalul obiectiv al existenţei umane.

De-a lungul timpului, românul a fost un iscoditor, un cercetător şi inventator care prin realizările sale a contribuit major şi, uneori, esenţial în dezvoltarea unor domenii ca: aeronautica, medicina, biologia, biochimia, chimia, fizica, biofizica, matematica şi informatica.

Fără a păstra o anumită ordine, cronologie sau un criteriu al valorii rezultatelor aplicării respectivelor realizări, voi menţiona, fără pretenţia de a epuiza, câteva dintre personalităţile ştiinţei şi tehnicii româneşti care au schimbat lumea prin forţa minţii lor.

• Traian Vuia este primul om care s-a ridicat de la pamânt cu un aparat mai greu decât aerul, echipat cu sistem propriu de decolare, propulsie şi aterizare;
• Aurel Vlaicu, un alt pionier al aviaţiei, a zburat cu un avion proiectat de el în anul 1910;
• Henri Coandă a inventat motorul cu reacţie şi a descoperit „efectul Coandă”;
• Herman Oberth a intrat în istorie ca părintele fondator al rachetei şi astronauticii;
• Victor Babeş a fost un strălucit bacteriolog şi morfopatolog, care a pus în evidenţă peste 40 de microorganisme patogene, clasificate în genul Babesia;
• Nicolae Paulescu a contribuit la descoperirea hormonului antidiabetic eliberat de pancreas, numit ulterior insulina;
• Ioan Cantacuzino, academician, medic, microbiolog, fondator al şcolii româneşti de imunologie şi patologie experimentală, care a fundamentat o metodă de vaccinare antiholerică folosită şi astăzi în ţările unde mai există cazuri de holeră;
• George Emil Palade, biolog, specialist în domeniul biologiei celulare, laureat în 1974 al premiului Nobel pentru fiziologie şi medicină;
• Lazăr Edeleanu, un savant extrem de prolific, chimistul care a sintetizat amfetamina şi a devenit cunoscut la nivel mondial pentru procesul de rafinare a petrolului cu bioxid de sulf lichid, folosit ulterior în întreaga lume;
• Ion Şt. Basgan a inventat forajul la mare adâncime, prin efectul “Basgan”, ca rezultat al “combinării” dintre completările pe care le-a adus principiului lui Arhimede, de aplicat la marile adâncimi la care lucrează garnitura de foraj în lichid şi teoria sonicităţii a savantului George (Gogu) Constantinescu;
• Costin Neniţescu este cel care a efectuat observaţii fundamentale privind reacţia cicloalchenelor cu cloruri acide catalizată de clorura de aluminiu, în ciclohexan ca solvent, (cunoscută astăzi în literatură ca “reacţia Neniţescu de acilare reductivă“) sau transferul de hidrogen “într-o formă foarte activă“, aceasta fiind prima menţionare a transferului intermolecular de ion de hidrură;
• George (Gogu) Constantinescu a creat teoria sonicităţii aplicând-o în numeroase invenţii: motorul sonic, pompa sonică, ciocanul sonic şi altele;
• Horia Hulubei, specialist de talie mondială în fizică atomică şi nucleară. El s-a distins prin importante descoperiri ştiinţifice. Astfel, a obţinut primul în lume spectre de raze X în gaze. În acest scop, el şi-a construit un spectrometru special, de concepţie proprie. Savantul român are contribuţii importante şi în fizica neutronilor, în studiul elementelor transuraniene, în studiul reacţiilor nucleare, mai ales în ce priveşte interacţiile nucleare la energii joase, medii şi înalte. A studiat, de asemenea, dezintegrarea mezonilor;
• Şerban Ţiţeica este considerat fondatorul şcolii române de fizică teoretică. A făcut cercetări în domeniul termodinamicii, a fizicii statistice, mecanicii cuantice, fizicii atomice şi în fizica particulelor elementare;
• Mihai Gavrilă, specialist în fizică cuantică, a adus contribuţii fundamentale la studiul teoretic al interacţiei sistemelor atomice cu radiaţia electromagnetică. Este considerat un continuator al şcolii româneşti de fizică cuantică fondată de Şerban Ţiţeica;
• Alexandru Proca a adus contribuţii substanţiale la dezvoltarea fizicii teoretice. Astfel, elaborează numeroase lucrări în acest domeniu vizând studiul particulelor elementare, mecanica cuantică, radioactivitatea, fizica relativistă. A descoperit ecuaţiile Proca, care l-au ajutat să demonstreze teoretic existenţa mezonilor;
• Ştefan Procopiu este descoperitor al magnetonului Bohr-Procopiu (alături de Bohr) şi al efectului Procopiu de depolarizare a luminii;
• Theodor V. Ionescu, fizician şi inventator, a avut contribuţii în fizica plasmei, fizica ionosferei, cuplaje de ioni cu electroni în plasme dense, maseri, amplificare cu magnetroni, efectul Zeeman, efecte legate de fuziunea nucleară, mecanisme cuantice ale emisiei în plasme fierbinţi, folosite în domeniul imagisticii 3 D pentru cinematografie şi televiziune;
• Ionel Solomon este recunoscut pe plan mondial de fizicieni pentru contribuţiile sale în domeniile de rezonanţă magnetică nucleară (RMN), fizica solidului, semiconductori, şi sisteme foltovoltaice pentru transformarea energiei solare în energie electrică. El a dedus ecuaţiile de spin nuclear care-i poartă numele şi a dezvoltat teoria interacţiilor dipolare magnetice nucleare în solide.

În domeniul matematicii s-au remarcat: Gheorghe Ţiţeica, Spiru Haret, Grigore Moisil, Miron Niculescu, Nicolae Popescu, Ştefan Odobleja (considerat fondatorul ciberneticii)… Dar exemplele pot continua şi cu alte personalităţi.

România a fost şi rămâne un izvor nesecat de creativitate, de personalităţi care au schimbat destinul României, dar şi al omenirii.

Toţi aceşti remarcabili creatori români sunt nu numai valori naţionale dar şi valori universale, cetăţeni ai planetei albastre, inventatori şi creatori români în elita inteligenţei mondiale.

* Membru corespondent al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România (AOŞR)

  Membru titular al Comitetului Român pentru Istoria şi Filozofia Ştiinţei şi Tehnicii (CRIFST) al Academiei Române

The post CREATORI ROMÂNI ÎN ELITA INTELIGENŢEI MONDIALE appeared first on Pavaza.

IN MEMORIAM
INVENTATORUL JUSTIN CAPRĂ,
UN GENIU AL CREAŢIEI TEHNICE ROMÂNEŞTI

                                                                                                                            Conf.univ.dr. Gabriel I NĂSTASE

   Inventatorul român Justin Capră s-a născut la 22.02.1933, la Măgureni, în judeţul Prahova.
   Ultima perioadă de viaţă, inventatorul Iustin Capră a trăit-o la Filipeştii de Pădure, judeţul Prahova. Starea de sănătate a lui Iustin Capră s-a agravat pe 19 ianuarie 2015, iar la ora 19:10 a aceleiaşi zile, inima lui a încetat să mai bată, după 82 de ani!
   Despre acest ultim moment din viaţa lui Iustin Capră, Alexandru Bălai, managerul spitalului de urgenţă din Ploieşti a relatat presei următoarele: „A ajuns în stare septică, cu patologie digestivă şi dureri abdominale. S-a suspectat un infarct, dar testele efectuate au ieşit pozitive pentru bacilul Clostridium”.
Inventatorul Justin Capră a fost înhumat cu onoruri militare, la cimitirul Ghencea din Bucureşti.
Dumnezeu să-l odihnească în linişte şi pace!

   România a oferit lumii invenţii remarcabile: motorul cu reacţie, stiloul, asfaltul (invenţie realizată de Gogu Constantinescu (1881-1965). Ironia constă în faptul că România continuă să fie ultima ţară din Europa în ceea ce priveşte „infrastructura rutieră”!), forajul la mare adâncime, scaunul catapultat pentru avioanele de vânătoare, ştiinţa sonicităţii, vaccinul antiholeric (metoda lui Ion Cantacuzino se numeşte şi astăzi „Marea experienţă românească”), insulina, motorul cu apă etc.. Multe dintre invenţiile realizate de inventatori români au fost brevetate şi aplicate în afara României!
Trăim într-o ţară frumoasă, cu oameni talentaţi, dar blestemată să fie condusă de indivizi abjecţi, trădători de ţară şi neam, lipsiţi de patriotism, indiferenţi faţă de interesul naţional.
Despre modul în care au fost şi sunt trataţi inventatorii români de către autorităţi şi cum este valorificată inteligenţa românească, Sorin Dinea, preşedintele Asociaţiei Henri Coandă afirma: “Pentru a-şi putea valorifica invenţiile pe plan social, inventatorii au nevoie de bani şi de finanţatori. Oamenii cu idei şi oamenii cu bani trăiesc în lumi diferite. De aceea, pentru a evita un conflict între aceştia, legătura dintre ei e necesar a fi realizată de o entitate intermediară. Această entitate asigură dezvoltarea unei idei, protecţia şi valorificarea sa, astfel încât să câştige atât societatea, cât şi cele trei părţi. La noi însă, nu există o astfel de structură. Adevărul este că în acest moment avem în ţară cel puţin 20 de persoane care deţin idei revoluţionare, adică sunt excepţionale, şi alte câteva sute care ar putea aduce eficientizări majore, fiecare în domeniile lor de aplicare. Numai că din cauza lipsei de încredere şi de interacţiune între inventatori şi posibilii lor finanţatori, aceste idei nu pot fi încă valorificate”.
Până în 1989 Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) era o instituţie publică al cărei rol principal era de protecţie şi valorificare a proprietăţii industriale.
După 1990, OSIM-ul a renunţat la rolul de valorificare a brevetelor de invenţie, de implementare (aplicare) a rezultatelor de cercetare-dezvoltare-inovare (CDI) în economie.
În calitatea mea de consilier în Administraţia prezidenţială a României, director general în Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi vicepreşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii (cu rang de secretar de stat), am propus realizarea şi promovarea unei strategii de dezvoltare a mediului de afaceri inovativ, precum şi înfiinţarea unei “Agenţii pentru Valorificarea Drepturilor de Proprietate Intelectuală” (inclusiv pentru valorificarea brevetelor de invenţii).
Din păcate, niciun ministru al educaţiei şi cercetării şi economiei nu şi-au dorit o astfel de agenţie sau orice altă formă de organizare în coordonarea Primului Ministru sau a unuia dintre miniştrii invocaţi. Ulterior, peste ani, s-a observat de ce. Aveau alte preocupări, altele decât cele care vizau interesul naţional. A fost unul dintre numeroasele momente când reprezentanţii instituţiilor publice au performat slab.
Justin Capră a trăit singur, în modestie şi a creat sub influenţa Divinităţii, a lui Dumnezeu. A fost un bun român şi un bun creştin ortodox. L-a iubit pe Dumnezeu, iar Dumnezeu l-a răsfăţat cu harul de a crea şi a muncii pentru progresul semenilor săi.
“Dumnezeu mi-a dat posibilitatea să mă joc. Jucându-mă, mi-am temperat neliniştea, am reuşit să dorm. Pe la 30 de ani a trebuit să iau chiar nişte calmante. Era anxietate. Chiar dacă era să cadă o frunză, mă speriam. Acum nu prea mă mai interesează părerea oamenilor şi ce se întâmplă în jur. Mi-am dat seama că viaţa este un caz particular al celei veşnice, această viaţă terestră, pe care avem obligaţia să o trăim şi să o cinstim”.
“Ceea ce am realizat eu nu sunt invenţii, sunt nişte lucrări inspirate. Tuturor ne-au căzut mere în cap, dar numai Newton descoperă legea atracţiei universale. Întrebat cum, Newton răspunde: «Am fost inspirat!». Aşa şi eu!”
Justin Capră este autorul a numai puţin de 114 invenţii, printre care: rucsacul zburător (un aparat individual de zbor; microautoturismul “Soleta”, care consumă 0,5 l/100 km şi al unei motorete care funcţiona cu acumulatori (37 Kg, 30 km/h, cu o autonomie de 80 km/h). În total, Iustin Capră a realizat peste 72 de prototipuri de autoturisme cu consum infim, şapte aparate de zbor neconvenţionale pe care le-a testat personal şi 15 motoare neconvenţionale.
Ulterior, “Rucsacul reactiv zburător” a fost preluat şi folosit de americani. În prezent aşa-numitul “rucsac reactiv zburător” asigură posibilitatea astronauţilor de a se deplasa în spaţiu, în afara navetelor spaţiale. Despre această invenţie Justin Capră declara presei: “Eu brevetasem la noi rucsacul zburător, iar patru ani mai târziu, americanii lansau un produs asemănător. Aşa a fost să fie”.
“De pildă, rucsacul zburător a avut la bază nişte idei prozaice: mă gândeam cum să sar gardul fără să vadă şeful. Nu am reuşit, iar când m-am ridicat în aer m-am şi speriat, că nu mă aşteptam. Cam asta a fost ideea. Învingerea forţei gravitaţionale, cu două jeturi, pe bază de combustibil. Nu am simţul proprietăţii, nu mă interesează cine aplică”.
Conform propriilor mărturisiri, Justin Capră a activat şi în comisii de ozenistică: “Ar fi o idioţenie să îşi imagineze cineva că suntem singurii din Univers dintre miliarde de galaxii, dar viaţa nu trebuie să semene cu o alta. Am făcut parte din nişte comisii de ozenistică şi am văzut multe minuni, care nu au nimic de-a face cu fizica newtoniană. Noi suntem nişte fiinţe mici”.
Prietenii inventatorului Justin Capră din Filipeştii de Pădure au amenajat un mic altar în atelierul său. Despre acest gest, Damian ZOTESCU, unul dintre prietenii inventatorului afirma: “A fost o inteligenţă   sclipitoare, dar nesusţinută de statul român, deşi invenţiile lui ar fi putut revoluţiona industria de maşini din întreaga lume”.
Nepotul lui Justin Capră, Valentin TĂNASE s-a gândit ca în memoria inventatorului roman să înfiinţeze un mic muzeu în modesta casă din Filipeştii de Pădure unde, în ultimii zece ani, a locuit Justin Capră: ”Vom face un colţ muzeal. Vrem să strângem tot ce a inventat şi să expunem. Trebuie să indentificăm, mai întâi, unde sunt invenţiile sale. Era un suflet mare şi a dat multe dintre ele, gratis. Acum, le vrem înapoi. Oricum, nimeni nu le poate folosi pe stradă. De ce să le ţină într-un garaj? Sunt neconvenţionale şi nu le pot înmatricula. Justin Capră era cunoscut, nimeni nu-l oprea pe stradă dacă mergea cu aşa ceva”.

The post IN MEMORIAM INVENTATORUL JUSTIN CAPRĂ, UN GENIU AL CREAŢIEI TEHNICE ROMÂNEŞTI appeared first on Pavaza.

Simbol naţional denigrat – Mihai Eminescu

Goana după senzaţional, rating, utilizatori, creşterea vânzărilor, vizibilitate, etc., sunt elemente care au transformat profund societatea  românească în ultimii ani. De multe ori, presa, mass-media în general, au promovat cu sau fără intenţie „valori”  şi au creat “tendinţe” care îşi arată roadele în cele mai nefericite moduri.

Extravaganţa unora şi nebunia după reclamă prin orice mijloace, banii, au făcut ca valori şi simboluri naţionale, să fie asociate în diferite moduri cu interesul particular, călcând în picioare onoarea şi demnitatea, statutul unor figuri proeminente ale României.

Decredibilizarea, aruncarea în derizoriu şi distrugerea fundamentului cultural, istoric care animă un popor sunt atribute tot mai întâlnite în ultima vreme.

Unii, teribilişti de fel, spânzurau, cu ceva timp în urmă, păpuşi cu chipul marelui Avram Iancu, lovind în simboluri naţionale, în sentimentele unei naţiuni. Alţii (compania Veneris), mai nou, asociază imaginea marelui poet Mihai Eminescu cu produse pentru depistarea bolilor sexuale, justificând un interes în prevenţia acestora. Acest interes ar putea fi înţeles, însă nu poate fi acceptată asocierea între produsele promovate de această companie şi figura emblematică a ilustrului Mihai Eminescu.

Compania Veneris, cea la care facem referire, argumentează gestul prin aceea că poetul ar fi suferit de sifilis. Justificarea este puerilă şi lipsită de relevanţă.

Această publicitate (denigrare) a produs scandal public, comentariile la adresa ei pe reţelele sociale fiind unanim  dezaprobatoare. Ba mai mult, foarte mulţi oameni şi-au pus problema dacă acest fapt nu reprezintă o infracţiune, având în vedere atingerea adusă unor valori sociale ocrotite de lege.

Campania publicitară care s-a folosit în mod denigrator de imaginea unui simbol naţional, mare patriot, vizionar  şi geniu universal – marele poet Mihai Eminescu – trebuie să atragă atenţia tuturor instituţiilor statului, care ar trebui să sancţioneze asemenea derapaje.

Nu ar trebui să fie permis ca interesul naţional să fie lezat de interesul material, mărunt al unor indivizi.

Chiar dacă, în prezent, compania a retras imaginea poetului asociată produselor respective, răul a fost făcut.

Societatea românească nu ar trebui să îngăduie asemenea comportamente.

Lilian Cătălin Vişoiu

                                                                                              Foto: lecturiada.blogspot.com

The post Simbol naţional denigrat – Mihai Eminescu appeared first on Pavaza.

„EMINESCU, SECURITATEA ŞI SIGURANŢA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI”

Conf.univ.dr.Gabriel I. NĂSTASE

• Membru corespondent al Academiei  Oamenilor de Ştiinţă din România (AOŞR)
• Membru titular al Comitetului Român pentru Istoria şi Filozofia Ştiinţei şi Tehnicii (CRIFST) al Academiei Române

În acest an la editura EIKON, Cluj-Napoca a apărut cartea „Eminescu, securitatea şi siguranţa naţională a României”.

          Autorul acestei cărţi, George Ene este un bun cunoscător a „valorii sociale a informaţiei” din creaţia lui Mihai Eminescu.

          Dimensiunea enciclopedică a preocupărilor lui Mihai Eminescu este uluitoare. De la an la an, cu fiecare apariţie despre Mihai Eminescu şi opera sa, constatăm că scrierile „Luceafărului” sunt ancorate în viaţa politică, socială şi culturală a ţării, militând pentru procesul de modernizare şi unificare a României. Din poziţiile pe care le-a avut, de jurnalist, doctrinar politic, membru al unor societăţi cultural-naţionale, Mihai Eminescu s-a implicat în „viaţa cetăţii până la capăt”.

          Cartea scrisă de George Ene este rezultatul eforturilor de cercetare ale operei „Luceafărului” pe care autorul le-a făcut în domenii pe care mulţi dintre „devoratorii” scrierilor lui Mihai Eminescu, nu le cunosc.

          În cartea scrisă de George Ene sunt prezentate subiecte extrem de sensibile pe care Mihai Eminescu le-a abordat într-o perioadă tulbure a istoriei acestei ţări, trăite de „Luceafăr”.

          Contribuţiile lui Mihai Eminescu în domeniile naţionale vizează următoarele: · „aspecte de insecuritate internă în perioada constituirii şi afirmării statului naţional român”; · „valorile fundamentale ale statului român şi promovarea intereselor sale în relaţiile externe”; · „serviciile secrete”.

          Cartea este bine documentată, fapt pentru care aceasta poate fi apreciată ca fiind o lucrare de nivel academic. Dimensiunea efortului de informare şi documentare a autorului, evidenţiază cititorului şi alte aspecte ale preocupărilor lui Mihai Eminescu, respectiv acelea de gazetar, care prin scrierile sale ţine sub o atentă şi critică observaţie întreaga realitate românească, în care elementele privind securitatea şi siguranţa naţională sunt prioritare în buna funcţionare a mediilor politic, militar, economic, social, cultural ş.a. În principal, poetul şi gazetarul Mihai Eminescu evidenţiază: · „instabilitatea politică, neconcordanţa unor reglementări adoptate în procesul de restructurare şi modernizare a României”; · „prăbuşirea economiei naţionale”; · „dezechilibrarea bugetului prin creşterea datoriei publice, cu efecte profund destabilizatoare în plan social”; · „accentuarea corupţiei”; · „discreditarea cu rea credinţă a unor valori naţionale”; · „creşterea fără precedent a criminalităţii”.

          Cartea scrisă cu talent şi profunzime de George Ene este o invitaţie tentantă pentru lectură şi meditaţie despre o perioadă extrem de frământată a istoriei poporului român.

          Cu alte cuvinte nimic nou sub soare şi pentru România anilor 1990-2014.

The post „EMINESCU, SECURITATEA ŞI SIGURANŢA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI” appeared first on Pavaza.

Brâncuşi la Paris

Cea mai mare parte a operelor marelui scluptor au fost create în atelierele sale din Paris, unde acesta a trăit din 1904 pană în 1957.
Cu un an înainte de moartea sa, în 1956, artistul a donat statului francez toată creaţia sa de pe teritoriul Franţei, cuprinzând ateliere, schiţe, unelte, mobilier, biblioteca, etc. cu agajamentul ferm al Muzeului Naţional de Artă Modernă din Paris de a reconstitui toata opera sa, aşa cum va apărea în ziua morţii sale – în aceea perioadă, Brancuşi fiind contestat în România, de către guvernului comunist.
Astfel că astăzi, chiar în faţa centrului Pompidou de la Paris, putem admira 4 ateliere de creaţie ale marelui artist, cuprinzând sclupturile sale în marmură, bronz, lemn sau piatră, obiecte de mobilier şi unelte, graţie arhitectului Renzo Piano care a arătat o preocupare deosebită în a menţine în cele mai mici detalii configuraţia spaţiului iniţial, unitatea, atmosfera intimă şi interiorizată a acestuia. Până şi iluminatul este astfel conceput încat să imite cat mai fidel lumina atelierului original.
Se remarcă ansambluri de opere, denumite de marele artist „grupuri mobile”, aşezate cu mare grijă şi în spiritului unităţii şi integrităţi anamblului, Brancuşi fiind deosebit de preocupat de relaţia dintre operele sale şi de dispunerea acestora în spaţiu. Operele sale tind spre vazduh, spre cosmos, spre cunoaşterea de dincolo, spre perfecţiune (Coloana fără sfârşit, Păsări măiestre) sau capată rotunjimi de o fineţe care diluează contururile şi reflectă lumina într-o mişcare perpetuă. Astfel, Leda, transformandu-se în lebadă, pivotează în jurul unui disc reflectorizant şi conduce la o succesiune de reflecţii luminoase, care schimbă permanent forma şi aspectul sculpturii, amplificând metamorfoza sa.

Pentru a obţine astfel de forme, Brancuşi şi-a modificat uneltele astfel încât să urmeze cele mai fine inflexiuni ale gesturilor sale, atunci când taie materialul în forma sa brută; un sistem de scripeţi şi frânghii menţinea echipamentele electrice deasupra lucrărilor în curs, fără să apese prea mult pe acestea. Unelte care nu sunt neaparat uneltele specifice unui scluptor au fost modificate după uzul artistului.

Atelierul fost inaugurat la 28 ianuarie 1997, aparţine de Centrul Naţional de Artă şi Cultură- Georges Pompidou, Paris şi este deschis publicului în fiecare zi, în afară de marţi şi 1 mai, de la 14.00 – 18.00, intrare liberă.

Sursa: http://www.centrepompidou.fr

Foto: Amalia Ştefaniu

The post Brâncuşi la Paris appeared first on Pavaza.