România își alege reprezentanții pentru ”Olimpiada” creației pentru copii

Competiția de reprezentare a României la Internaţional Worldwide Children Festival, cel mai important festival dedicat creativității pentru copii la nivel global, organizată pentru țara noastră de Asociaţia pentru Educaţie şi Ştiinţă “Kleine Schule”, Primăria Sinaia, Prețuiește Viața by Andreea Marin, Școala Finlandeză Sibiu și Finnish Teacher Training, va avea loc în perioada 11 aprilie – 14 aprilie 2019, la Sinaia. Competiția este dedicată copiilor între 6 și 19 ani și are ca temă anul acesta “Şcoala – ce aş păstra şi ce aș schimba!”. Înscrierea și participarea acestora sunt complet gratuite, concursul acordând în total 16 premii în bani și produse.

„Scopul festivalului este acela de a prezenta întregii lumi copiii creativi și talentați ai României. Ne dorim ca astfel să descoperim, să încurajăm și să reunim într-o competiție de anvergură copii din toate colțurile țării care excelează în Muzică, Arte, Științe și Teatru”, a spus Simona Mitrea, reprezentanta ”Kleine Schule”. „Ne-am propus să ajungem la cât mai mulți copii talentați și ne dorim ca ei să găsească în cadrul festivalului un mediu cald și relaxat în care să interacționeze cu alți copii cu calități artistice și să se simtă puși în valoare și apreciați în plinătatea talentului lor”, a mai adăugat Simona.

Înscrierea la Festival se face în perioada 15 februarie – 20 martie 2019, ora 00.00, ora României, prin trimiterea aplicației specific pentru fiecare secțiune din competiție, conform regulilor menționate pe site-ul organizatorilor (https://kleine-schule.ro/festival-international-2/). În procesul de selecţie vor fi aleşi 30 de participanţi/secţiune, fiecare participant se poate înscrie o singură dată în concurs, cu o singură lucrare, la o singură secțiune/categorie. Jurizarea se va face la finalul lunii martie, când vor fi anunțați și câștigătorii.

Valoarea totală a celor 16 premii (4 pe fiecare secțiune) este de 4.000 EUR, cumulat în bani și produse. Câştigătorii locurilor I și II vor primi invitaţii de participare de la International Child Art Foundation (ICAF), inițiatorii acestui festival, la World’s Children Festival, ediția internațională a competiției, care va avea loc în Washington, S.U.A. în anul următor.

Organizatorii evenimentului sunt:

ASOCIAŢIA PENTRU EDUCAŢIE ŞI ŞTIINŢĂ “KLEINE SCHULE” este o asociație non-profit cu misiunea de a descoperi şi de a dezvolta potenţialul copiilor cu abilităţi înalte. Programul oferă copiilor, părinților și cadrelor didactice posibilitatea de a găsi resursele necesare pentru a veni în întâmpinarea provocărilor şi de a asigura un mediu de învăţare propice pentru copiii români care pot deveni motorul schimbării la nivel national.

PRIMĂRIA SINAIA – PARTENER OFICIAL

PREȚUIEȘTE VIAȚA BY ANDREEA MARIN s-a născut ca un concept care are forța de a aduna oamenii umăr lângă umăr pentru a construi împreună, are puterea de a atrage atenția maselor în scopul educației și al solidarizării pentru idei benefice pentru evoluția lumii în care trăim; “Prețuiește Viața” are șansa de a deveni o permanentață în viața romanilor, nu un șir de excepții – fapte bune făcute doar în momente de criză.

ȘCOALA FINLANDEZĂ SIBIU este preocupată să adopte o abordare inovatoare și orientată spre viitor, care să reflecte tendințele actuale fără a sacrifica valorile tradiționale.

Noi încurajăm educarea și formarea, prin crearea unor contexte de învățare adaptate nevoilor elevilor, conectate la lumea mereu în schimbare.

FINNISH TEACHER TRAINING este un centru de formare cu un portofoliu de programe modular și flexibil, construit atât pe competențe generale de dezvoltare personală și a carierei, cât și tehnice, metodologice, specifice corpului didactic. Totul adaptat sistemului local.

Comunicat de presă                                              25 martie 2019

Sursă: https://www.facebook.com/GiftedbyKleineSchule/

           www.kleine-schule.ro

Foto: sursă

The post România își alege reprezentanții pentru ”Olimpiada” creației pentru copii appeared first on Pavaza.

Excelența din domeniul cercetării științifice românești prezentă la Palatul Parlamentului. Cele mai noi rezultate ale ceretării românești au fost prezentate în perioada 26-27 octombrie 2017 la Salonul Cercetării Românești „Conceput în România” 2017. Evenimentul a fost organizat de Ministerul Cercetării și Inovării în partneriat cu Camera Deputațiilor si s-a desfășurat la Palatul Parlamentului. Au fost prezente numeroase intituții reprezentative pentru cercetarea științifică din România, cu participarea de excepție a inventatorilor români care au reprezentat țara noastră și la Saloanele  Internaționale de Invenții de la Genava și Barcelona din 2017, unde au obținut medalii de aur și argint, precum si Marele Premiu al Salonului INNOVA Barcelona. Scopul principal al evenimentul a fost creșterea vizibilității și aprecierea celor mai importante rezultate ale activității de cercetare-dezvoltare-inovare din țara noastră, atât din institutele naționale de cercetare – dezvoltare, dar și din unități private.

Amalia Ștefaniu

The post Excelența din domeniul cercetării științifice românești prezentă la Palatul Parlamentului appeared first on Pavaza.

Amalia Ştefaniu

Comunicat de presa

The post LANSAREA PROIECTULUI POC-A1-A1.2.3–G-2015 “NOI TEHNOLOGII ȘI PRODUSE PENTRU SĂNĂTATE” appeared first on Pavaza.

       În perioada 18 – 21.08.2016, la Alexandria are loc cea de-a XXVI-a ediţie a Târgului Naţional pentru Agricultură şi Industrie Alimentară – AGRALIMEX 2016, organizat de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Teleorman, cu sprijinul Primăriei Municipiului Alexandria.

       Printre participanți se numără : AGRI SEB SRL, AJG Trucks & Trailers SRL, AUTOCORA GRUP SRL, BCR, BRD Groupe Societe Generale, Camera De Comerţ, Industrie Si Agricultură Teleorman, Caranda Baterii SRL, CEC BANK SA, Consiliul Judeţean Teleorman, Camera Agricolă Judeţeană, FGCR – IFN SA, HARI PET SRL, Institutul Naţional De Cercetare – Dezvoltare Pentru Biologie Si Nutriţie Animală, IURIAGHI SRL, Primăria Municipiului Alexandria, PROINVEST SRL, Raiffeisen Bank SA, WYLZE LOGISTIK SRL.

       Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Chimico-Farmaceutică – ICCF București, împreună cu Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Teleorman, a pus la dispozitia vizitatorilor un Infocentru cu rezultatele realizate în cadrul proiectului ManProEnv – Dezvoltarea unui sistem de management pentru protecția mediului prin valorificarea superioară a dejecțiilor animaliere în zona transfrontalieră Teleorman- Veliko Tarnovo.

Amalia Ştefaniu

Comunicat de presă

The post Târgul Naţional pentru Agricultură şi Industrie Alimentară – AGRALIMEX 2016 appeared first on Pavaza.

                           declară Gabriel I. NĂSTASE, director general în Ministerul Educaţiei şi Cercetării

În perioada 2001-2003 în calitatea pe care am avut-o de director general al Direcţiei de Dezvoltare Instituţională în cadrul Departamentului Cercetare al Ministerului Educaţiei şi Cercetării (MEdC), m-am implicat într-un program al „Fundaţiei Naţionale pentru Sprijinirea Tinerilor Supradotaţi” Henry Coandă, fondator şi coordonator, prof.univ. Iulian CREŢU, care viza angajarea unor tineri de excepţie, absolvenţi ai unor prestigioase facultăţi din România şi din străinătate în reţeaua unităţilor de cercetare-dezvoltare-inovare (C-D-I) din subordinea şi coordonarea MEdC. Rezultatele acestei acţiuni au fost prezentate în revista editată de Fundaţia Naţională Henry Coandă – GENIUS (fondator prof.univ.dr. Iulian CREŢU, nr. 6, decembrie 2001 – ianuarie 2002, p. 4-5).

Acţiunea „Aveţi grijă de viitorul acestei ţări” a vizat cultivarea elitei tinerilor şi promovarea acestora în activităţi de CDI care să contribuie la progresul economiei româneşti.

În continuare voi prezenta articolul care a apărut la acea dată în revista GENIUS şi care a prezentat demersurile reuşite pe care le-au iniţiat Direcţia de Dezvoltare Instituţională din cadrul Departamentului Cercetare al MEdC şi Fundaţia Naţională „Henry Coandă”.

Emigraţia reprezintă un fenomen social, economic şi politic care nu poate fi neglijat, fiind prezent în orice societate umană, indiferent de sistemul social, politic şi economic pe care-l defineşte.

Acest fenomen, la un moment dat, privează numeroase popoare de posibilitatea afirmării depline a forţei lor creatoare, datorită pierderilor economice pe care le realizează şi care le conduc inevitabil la apariţia decalajelor în dezvoltarea economico-socială.

Potrivit Institutului de Cercetare Ştiinţifică în domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale, fenomenul emigraţiei pentru România este extrem de dăunător în sensul că în perioada 1989-1994, prin emigrarea oficială a 232 mii de persoane, România a înregistrat o pierdere estimată la 1000 miliarde de lei, adică aproximativ 5% din PIB-ul anului 1993[1]. Suma reprezintă pierderile de investiţii efectuate în capitalul uman prin formele de învăţământ pe care le-au urmat aceste persoane, pierderile bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale, datorită neplăţii impozitelor şi contribuţiilor. Nu s-au luat în calcul pierderile provocate de potenţialul inovaţional  productiv al acestor persoane în funcţie de nivelul de calificare şi pregătire profesională. În felul acesta, lichidarea sau cel mult frânarea la cote suportabile a stării de subdezvoltarea a României, în special, este greu de oprit.

Realitatea dură a fenomenului emigraţiei este extrem de complexă şi ea comportă o mulţime de aspecte menite să evite „explozia” distructivă a „bombei” emigraţiei. Las la o parte aspectul etnic al problemei, în care anumite grupuri de populaţie sunt supuse presiunii de asimilare forţată. Fapt pentru care, după cum se observă în prezent, a condus la numeroase conflicte în lume şi în special în Europa[2].

Procesul de creştere economică are la bază inclusiv factorul de emigraţie. În funcţie de calitatea persoanelor emigrate, se poate vorbi de o pierdere mai mare sau mai mică a statului în raport cu posibilităţile profesionale ale emigrantului.

În această situaţie avem de regulă mai multe tipuri profesionale de emigranţi. Emigrantul de înaltă pregătire profesională, creator şi utilizator de tehnologii şi emigrantul utilizator de tehnologii. În aprecierile făcute, nu am luat în considerare emigrantul fără calificare profesională, întrucât el nu este o „piesă” importantă în problematica pe care am abordat-o.

Eliminarea decalajelor şi apropierea relativă a nivelelor de dezvoltare economică a statelor revin politicii externe şi internaţionale pe care o aplică statul respectiv faţă de resursele umane şi faţă de preocuparea de a-şi dezvolta un sistem de cercetare dezvoltare capabil să producă tehnologii viabile pentru a contribui efectiv la realizarea de venit naţional, deci, de PROGRES.

În plus, colaborarea dintre state, indiferent de nivelul lor de dezvoltare, trebuie să asigure acel flux informaţional capabil să promoveze un transfer de tehnologie menit să modernizeze structurile economice ale ţărilor implicate în aceste forme de colaborare.

Emigraţia acestor categorii de oameni, denumită în literatura de specialitate şi „brain-drain”, este o realitate. Practica în domeniul încurajării emigraţiei specialiştilor se face, de regulă, de către marile firme şi monopoluri din ţările dezvoltate din punct de vedere economic. Preluarea acestor specialişti în care investiţia de informaţie aparţine statului care l-a format, este bussines pentru firma care-l foloseşte fără a mai investi în pregătirea respectivului emigrant, iar pierderile sunt trecute în contul ţării de unde a emigrat specialistul.

Se poate spune că decalajele tehnico-ştiinţifice sunt şi efect şi cauză în decalajele economice. Lipsa unei politici privind dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii conduce la accentuarea decalajelor faţă de ţările industrializate, iar specialiştii deja formaţi preferă o implicare profesională de anvergură şi în condiţii materiale bune în ţara care-i poate oferi aceste avantaje.

În sensul celor prezentate, în calitate de Director General al Direcţiei de Dezvoltare Instituţională în cadrul Departamentului de Cercetare al MEdC am iniţiat împreună cu Fundaţia Naţională „Henry Coandă” pentru Sprijinirea Tinerilor Supradotaţi o acţiune de integrare în activitatea de cercetare-dezvoltare a 84 de tineri, membri ai fundaţiei amintite, care au împlinit vârsta de 25 de ani şi sunt absolvenţi ai unor institute de învăţământ superior (artă, ştiinţă, medicină, filologie, jurnalism), cursuri de specialitate (masterate şi doctorate) în ţară sau în străinătate. Ca urmare a acestor acţiuni, până în prezent, au fost angajaţi 42% dintre tineri.

În perspectivă, pentru a stimula activitatea de cercetare a tinerilor, Direcţia de Dezvoltare Instituţională din cadrul MEdC, a iniţiat 3 legi: Legea Cercetării Ştiinţifice şi Dezvoltării Tehnologice, Legea privind Statutul Personalului din Cercetare-Dezvoltare şi Legea Consiliului Naţional de Atestare a Cercetării. Aceste legi, printre alte măsuri propuse, vor crea condiţii de creştere salarială în domeniul cercetării ştiinţifice şi facilităţi fiscale pentru institutele care cooptează tineri.

Totodată se va încerca majorarea de la 0,5% la 1% din buget a sumelor alocate Fondului de conducere a programului de cercetare. Ca urmare, banii vor putea fi astfel folosiţi pentru retribuirea tinerilor angajaţi şi pentru majorarea valorii proiectelor la care participă institutele respective.

Pentru a pune în operă ideile şi proiectele generoase ale fundaţiei, este necesară colaborarea cu personalităţi, oameni politici, de ştiinţă, artişti care să acţioneze dezinteresat, în spiritul moralei, al dragostei de oameni şi de ţară.

În acest sens s-au strâns ca un scut în jurul tinerilor supradotaţi, oameni de suflet, înalte conştiinţe, care au constituit în cadrul Fundaţiei Henry Coandă, „Clubul visătorilor”.

Aceste personalităţi „visează” un viitor al României bazat pe un tineret care se instruieşte la cele mai înalte cote pentru a prelua bogata moştenire în creatori şi creaţii, pentru care noi, românii, din modestie am făcut prea puţin pentru a fi cunoscuţi în lume.

Idealurile nu se realizează cu mercenari, ci numai cu visători pragmatici.

[1] În anul 2016 dimensiunea pierderilor este „cosmică”. Este firesc să ne întrebăm: Cine răspunde?

[2] Fenomenul migraţiei şi consecinţele ei apocaliptice continuă

Conf.univ.dr. Gabriel I. NĂSTASE

The post “ACŢIONĂM PENTRU A STOPA EMIGRAREA TINERETULUI CU ÎNALTĂ CALIFICARE” appeared first on Pavaza.

Cercetarea românescă sărbătorită la Versailles

În perioada 28 Iunie – 12 Iulie 2014 se desfașoară la Versailles, Franța, cea mai importantă competiţie internațioanală de arhitectură şi tehnologii integrate –  Solar Decathlon Europe 2014 (http://www.solardecathlon2014.fr).Echipa Romaniei (Team Bucharest) s-a  calificat printre cele 20 de finaliste din 15 țări, care participă la această competiție de anvergură mondială. Echipele vor prezenta câte un prototip de locuință care funcționează exclusiv cu energie solară.

Echipa țării noastre este formată din 30 de studenți ai celor mai importante universități din București:  UTCB, UAUIM, UPB, UNARTE, SNSPA etc.

În iunie 2014 prototipul a fost testat după următoarele criterii și aspecte: Arhitectură, Inovație, Inginerie și Construcții, Eficiență Energetică, Bilanț Energetic, Condiții de confort, Funcționalitatea casei, Sustenabilitate, Confort, Comunicare și Industrializare.

În cadrul acestui eveniment internațional, pe data de 9 iulie 2014, Ambasada României de la Paris, în colaborare cuMinisterul Educației Naţionale din România, organizează ZIUA ROMÂNIEI, eveniment expozițional ce se va desfășura în cadrul Complexului Expozițional « Orașul Soarelui » de la Versailles,Pavilionul H1. Expoziția este dedicată Realizărilor de Vârf ale Cercetării Românești. 

Programul Zilei României : 9 iulie 2014  cuprinde :

11:00  Deschiderea oficială a zilei României, dedicată proiectului EFdeN

Participanți : conducerea MEN,  Ambasadorul României în Franța, invitați francezi și români, alături de întreaga echipa EFdeN.

Locație : AGORA

Vizitarea prototipului RO în concurs și a parcului expozițional, alături de organizatorii francezi (timp estimativ 1 h 15)

13:00 Inaugurarea oficială a expoziției cu tema Realizările de vârf ale Cercetării Științifice Românești, sub coordonarea Ministerului Educației Naţionale- Cercetare

Locație : Pavilion H1

Participanți: conducerea MEN, Ambasadorul României în Franța, expozanți,  invitați francezi

17:00  Proiecție de filme de scurt metraj, Romanian Short Waves Cannes, sub coordonarea Institutului Cultural Roman

Locație: AGORA

Printre instituțiile românești participante la expoziție se numără:

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară Horia Hulubei (IFIN-HH), Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Geologie și Geoecologie Marină – GeoEcoMar, Institutul Național de Cercetare –Dezvoltare pentru Științe Biologice – INSB, 

Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice și Separări Izotopice

INC-DTCI-ICSI, Rm.Valcea, INCD – Microtehnologie  (IMT București), Institutul Naţional de

Cercetare – Dezvoltare pentru Fizică Tehnică – IFT Iaşi,Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Textile și Pielărie – București, Institutul Național de Cercetare pentru Electrochimie și Materie Condensată, Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare Chimico -Farmaceutică –ICCF București, INCDT COMOTI. 

                                                                         Foto: www.solardecathlon.dk

Amalia Ştefaniu

The post Cercetarea românescă sărbătorită la Versailles appeared first on Pavaza.

Foto: http://ec.europa.eu/

FINANŢAREA CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE ROMÂNEŞTI – O FORMĂ FĂRĂ FOND

1. Situaţia actualǎ a cercetării ştiinţifice româneşti

În prezent, în România există trei sisteme prioritarede cercetare-dezvoltare-inovare (C-D-I): · academic (Academia Română şi academiile de ramură); · institutele publice (aflate în subordinea / coordonarea ministerelor); · universitar.

În actualul sistem naţional de CDI există şi alte structuri de cercetare-dezvoltare-inovare: · societăţi comerciale cu capital de stat, provenite din foste institute de ramură;
·societăţi comerciale cu capital privat; · fundaţii şi asociaţii private.

Sistemul de CDI existent în România nu este în măsură să asigure promovarea dezvoltării industriale, datorită unor vulnerabilităţi ale acestuia, printre care cele mai importante sunt:

– cheltuieli cu CDI extrem de mici, în comparaţie cu ţările industrializate;

– absenţa totală sau aproape totală a CDI în sectorul întreprinderilor, care, în fond, este principalul vector al inovării;

– fragmentarea CDI din sectorul public şi insuficienta orientare a acesteia spre nevoile sectorului industrial;

– slăbiciunea institutelor de CDI finanţate din fonduri publice;

– prioritate excesivă acordată, de unele din aceste institute, cercetării fundamentale, în detrimentul cercetării aplicative, fragmentarea cercetării ştiinţifice, cu efect în structurarea unor mijloace nespecifice de finanţare a universităţilor şi sectoarelor academice;

– atitudinea şi mentalitatea cercetătorilor din aceste institute, care sunt preocupaţi mai mult de perspectivele de carieră, decât de nevoile industriei naţionale;

– lipsa stimulentelor adecvate în favoarea CDI;

– gestionarea defectuoasă a fondurilor de cercetare;

– valorificarea superficială a rezultatelor CDI;

– dotarea precară a activităţii CDI;

– lipsa unei analize periodice a corelaţiei reale între necesităţile societăţii româneşti şi programele prioritare ca direcţie de cercetare în cadrul PNCDI, astfel încât să se asigure o creştere a ponderii proiectelor prioritare, ce se vor adjudeca prin licitaţie publică şi în special al celor de interes comunitar (ex. apa potabilă, apa uzată, gestionarea deşeurilor, poluarea aerului şi solului, energia, sănătatea);

– descurajarea activităţilor de inventică prin aplicarea unor taxe exagerate în raport cu venitul inventatorilor;

– criterii de evaluare la licitaţia de proiecte de excelenţă în neconcordanţă cu scopul propus şi cu opţiunile asociaţiilor profesionale de ramură.

Pe de altă parte, în România mai există, încă, o bază tehnico-materială de CDI, creată anterior revoluţiei anticomuniste, care se degradează continuu, dar şi o industrie incipientă a inovării. Cu toate acestea, procesul inovativ a fost mult frânat, prin dispariţia treptată a protagoniştilor umani şi instituţionali, precum şi prin micşorarea investiţiilor şi cheltuielilor din CDI.

În perioada de după cel de-al II lea război mondial, chiar dacă ţara noastră a intrat în zona divizată a Europei comuniste, România a continuat procesul de industrializare, care a determinat o puternică susţinere a învăţământului de toate gradele. Economia naţională cerea tot mai multă forţă de muncă calificată şi s-a dezvoltat reţeaua urbană şi rurală de şcoli, de licee, şcoli tehnice şi universităţi. În această perioadă evoluţia învăţământului românesc a fost însoţită de creşterea investiţiilor şi alocărilor bugetare pentru domeniul educaţiei, deoarece era necesară creşterea numă­rului elevilor şi al absolvenţilor cu studii medii şi superioare.

Astfel, revoluţia din anul 1989 găsea România ca fiind un stat industrial – agrar de dezvoltare medie.  Procesul brutal de dezindustrializare, ce a urmat, a condus la afectarea tuturor sferelor de activitate – socială, economică, politică, ştiinţifică, educaţională, culturală etc.

Decapitalizarea întreprinderilor româneşti, dezindustrializarea şi dezorganizarea agriculturii au transformat România, din producător net, în consumator net.

Chiar, dacă unele întreprinderi erau depăşite tehnologic, majoritatea au fost distruse din dezinteres, deoarece România nu a avut o politică industrială şi nu a avut nici interesul de a susţine învăţământul românesc, distrugând şi ce s-a clădit în anii anteriori.

            Unele investiţii străine în industrie, care au determinat un câştig în planul tehnologic şi în cel al inovării, nu au condus la structurarea unei economii competitive.

            Acum, România este lovită de o criză economică, care este amplificată de toate aceste greşeli  din trecutul recent (1990 -2013).

            Noi nu putem apela la argumentele unor economişti care susţin că alternanţa industrializare / dezindustrializare este un proces normal care se petrece în state cu economii dezvoltate, sub efectul globalizării.

În anul 2000, PIB-ul României era de 60 miliarde euro, iar exporturile erau de 12 miliarde euro. În anul 2006, investiţiile străine mai erau încă în „ofensivă”. 

În anul 2008, după o expansiune puternică a investiţiilor străine, PIB-ul urcase la 138 miliarde euro, dar în anul 2011 acesta a scăzut la 125 miliarde euro, iar bugetul educaţiei şi cercetării a reprezentat doar 3 % din PIB.

În cazul României, putem vorbi de un multiplu de crize interdependente – de natură socioeconomică, cu efectul degradării continue a educaţiei, ştiinţei, culturii, industriei şi agriculturii.

Chiar, mai mult, unii investitorii străini au început să închidă fabrici din România, sub efectul crizei internaţionale. În prezent asistăm la o “a doua dezindustrializare”, după cum se exprimă unii economisti.

Dacă la prima dezindustrializare a ţării am pus pe “butuci” educaţia şi cercetarea, ce se va mai întâmpla după cea de a doua dezindustrializare?

Dacă, odată cu dezvoltarea economică a ţării, înainte de anul 1990, s-au alocat multe fonduri construirii de locuinţe, de unităţi de învăţământ, spitale, reţele de canalizare, de distribuţie a apei potabile etc, toate contribuind treptat la urbanizarea multor localităţi, fenomenul dezindustrializării s-a răsfrânt şi asupra componentei de habitat, iar astăzi multe dintre clădirile de altădată sunt dezafectate. La tot pasul vezi ruinele fostelor platforme industriale.

Dezindustrializarea a condus şi la creşterea abandonului şcolar, dar şi a criminalităţii şi infracţionalităţii.

Majoritatea statelor Uniunii Europene parcurg un proces de dezindustrializare, însă în aceste state dezvoltate economic, industria a ajuns la maturitate. Pentru aceste state,  dezindustrializarea, ca rafinament tehnologic, este necesară pentru renunţarea la industrii aflate în declin şi delocalizarea unor activităţi productive în ţări emergente, precum România.

În cazul ţării noastre, trebuie să ne gândim serios la stimularea unui proces de reindustrializare, prin finanţarea corectă a cercetării ştiinţifice, din motive de refacere a ţării.

Cine să o facă? Din păcate, toţi miniştrii din perioada 1990-2014, care au condus şi conduc domeniul educaţiei şi cercetării, s-au dovedit incompetenţi şi/sau de rea credinţă.

2. Programe de finanţare a cercetării ştiinţifice

Din cadrul Planului National de CDI 2007 – 2013 România derulează Programele:
 

Programul ”Resurse Umane’‘

SCOP: Resurse umane, pentru cresterea numarului de cercetatori, imbunatatirea performantelor acestora, atragerea in Romania a cercetatorilor din afara granitelor tarii si cresterea atractivitatii carierei in cercetare.

Programul ”IDEI”

SCOP: Obtinerea unor rezultate stiintifice si tehnologice de varf, compatibile cu cele de nivel european reflectate prin cresterea vizibilitatii si recunoasterea internationala a cercetarii romanesti.

Programul ”Parteneriate”

SCOP: Crearea conditiilor pentru o mai buna colaborare între diferitele entitati de cercetare-dezvoltare si inovare, agenti economici si/sau unitati ale administratiei publice in vederea solutionarii problemelor identificate. 

Programul ”Inovare”

SCOP: Cresterea capacitatii de inovare, dezvoltare tehnologica si asimilare in productie a rezultatelor cercetarii, in vederea imbunatatirii competitivitatii economiei nationale si a cresterii calitatii vietii. 

Programul “Capacitati”

SCOP: Dezvoltarea capacitatilor nationale de cercetare si integrarea sistemului CDI din Romania in mediul stiintific international.

3. Deficienţe majore în evaluarea, finanţarea şi implementarea proiectelor de cercetare ştiinţifică

Publicarea recentă a rezultatelor competiţiei de proiecte Parteneriate 2013 (http://uefiscdi.gov.ro/articole/3757/Rezultate-preliminare-PCCA-2013.html), ne-a pus în situaţia de a analiza în ce măsură s-au acutizat vechile deficienţe în evaluarea, finanţarea şi implementarea proiectelor de cercetare ştiinţifică.

Procesul de evaluare a proiectelor:

Principala problemă a proiectelor propuse spre evaluare este aceea că oferă o agendă intelectuală care nu are legătură cu nevoile economiei naţionale.

În plus, erorile tehnice şi afirmaţiile incorecte au fost frecvent sesizate în cadrul evaluărilor unor cereri de finanţare din competiţiile recente, punând sub semnul întrebării calitatea evaluatorilor, unele dintre acestea fiind de natură a discredita pe plan internaţional competenţa autorităţilor române cu atribuţii în domeniul cercetării şi, în general, sectorul cercetării din România.

Lipsa de transparenţă în procesul de selectare a evaluatorilor

Lipsa unei baze de date cu experţi evaluatori la nivel naţional este de natură a genera suspiciuni legate de procesul de evaluare şi corectitudinea selecţiei evaluatorilor. Prin comparaţie, numele experţilor evaluatori care asistă Comisia Europeană sau alte agenţii care gestionează fonduri destinate cercetării în implementarea programului Horizon 2020 Framework Programme trebuie sa fie publicate, împreună cu aria de expertiză, cel puţin o dată pe an pe site-ul acestor agenţii de finanţare.

Criteriile de selecţie aplicabile la nivel comunitar presupun un nivel înalt de expertiză, o paletă considerabilă şi corespunzătoare de competenţe, echilibru între mediul academic şi institutele de cercetare, egalitatea de tratament, o distribuţie geografică echitabilă, rotaţia experţilor etc. De asemenea, conform recomandărilor Global Research Council (organizaţie ştiinţifică recunoscută pe plan internaţional) „evaluatorii ar trebui selectaţi pe baza unor criterii clare“.

Din păcate, se poate constata o aplicare necorespunzătoare, la nivel naţional, a criteriilor amintite.

De asemenea, nu există certitudinea că experţii evaluatori respectă reguli de conduită clare, incluzând, între altele, respectarea confidenţialităţii în raport cu alţi evaluatori sau cu directorii de proiecte, evaluarea echitabilă a proiectelor, evitarea conflictelor de interese,  evaluări de proiecte cu coordonator sau parteneri din aceeaşi instituţie.

Astfel, din informaţiile pe care le avem, înţelegem că în procesul de evaluare au existat situaţii în care, după ce directorii de proiect au primit evaluarea individuală (fişa finală), au fost informaţi că unul dintre evaluatori se află în conflict de interese. Asemenea situaţii ridică semne de întrebare serioase cu privire îndeplinirea de către evaluatori a obligaţiei de raportare a existenţei conflictului de interese, precum şi cu privire la funcţionarea corespunzătoare a sistemului electronic existent, care ar fi trebuit să identifice şi semnaleze asemenea situaţii.

Este neclar dacă au fost luate măsuri pentru a preîntâmpina repetarea unor situaţii precum cele amintite şi pentru sancţionarea evaluatorilor respectivi.

Grila de evaluare şi evaluările adiacente

Din informaţiile pe care le deţinem, înţelegem că factorii de evaluare utilizaţi de experţii evaluatori în evaluarea proiectelor depuse în cadrul programului „Parteneriate“ au fost aplicaţi diferenţiat. Spre exemplu, au fost situaţii în care, deşi nu exista în modelul de CV ataşat cererii de finanţare recomandarea de a prezenta factori de impact precum indicele Hirsh, anumiţi experţi evaluatori au depunctat o propunere pe baza indicelui Hirsh a directorului de proiect, ceea ce denotă o instruire necorespunzătoare a acestora privind procesul de evaluare.

De asemenea, în metodologia de evaluare nu este specificat modul în care sunt selectaţi raportorii care formează panelurile de evaluare şi nici calificările acestora.

Având in vedere faptul ca evaluarea proiectelor este efectuata de experţi diferiţi, cu scări de apreciere diferite, este necesară acordarea unei atenţii sporite comparării corecte a evaluărilor individuale. Mai mult, din informaţiile pe care le avem, reiese că în mai multe proiecte evaluate deja exista diferenţe de 30-40 puncte, sau chiar mai mult între evaluările individuale.

Nerespectarea termenelor stabilite prin calendarul competiţiei

Se constată, din păcate, faptul că termenele stabilite iniţial prin calendarul competiţiei nu au fost respectate. Această constatare se întemeiază pe următoarele:

• întârzierea cu aproape un an de la momentul finalizării procesului de evaluare şi până la desemnarea proiectelor alese în vederea finanţării în cadrul programelor „Resurse Umane“ şi „Idei“. Dinamica deosebită a domeniului biomedical, de exemplu, face ca propuneri promiţătoare la un anumit moment să „piardă startul“ la nivelul competiţiei internaţionale din cauza acestor întârzieri nepermis de mari;

• modificarea succesivă a termenului limită de depunere a proiectelor, fapt care denotă deficienţe grave de organizare şi potenţiale surse de incorectitudine. Spre exemplu, termenul limită în cazul unei competiţii stabilit pentru data de 24.05.2013 a fost modificat, prin note succesive ale Autorităţii Naţionale de Cercetare Ştiinţifică, pentru datele de 07.06.2013 (modificare operată la data de 17.15.2013), 17.06.2013 (modificare operată la data de 05.06.2013) şi respectiv, 21.06.2013 (modificare operată la data de 14.06.2013). Nerespectarea termenului limită de depunere a proiectelor creează disfuncţionalităţi şi nesiguranţă pentru grupurile de cercetare, precum şi inechităţi vizavi de propunerile finalizate şi depuse anterior modificării termenelor de depunere.

Astfel, se creează un avantaj competitiv nejustificat în beneficiul propunerilor înaintate ulterior modificării termenelor limită de depunere.

Finanţarea proiectelor

Neregulile semnalate mai sus au ca efect încălcarea principiilor predictibilităţii şi continuităţii finanţării, precum şi subfinanţarea sectorului cercetării ştiinţifice.

În plus, s-a constatat reducerea abuzivă a sumelor alocate pe proiecte, după semnarea contractelor de finanţare.

4. Este necesară o nouă politică publică a finanţării publice a proiectelor de cercetare ştiinţifică

Pentru a susţine o relansare reală a dezvoltării ţării, trebuie să definim domeniile în care România poate şi vrea să fie competitivă, prin valorificarea resurselor sale interne.

În aceste domenii, trebuie să finanţăm numai proiecte mari, inovative şi integrate, în aceste proiecte implicând educaţia şi cercetarea românească, pentru a elimina actualul sistem, care fărâmiţează finanţarea pe teme mărunte, nerelevante din punct de vedere economic.

 Implicând universităţile şi institutele de cercetare în aceste „mari proiecte”, se dezvoltă legătura acestora cu economia reală, în beneficiul dezvoltării şi al creării de noi locuri de muncă, destinate unei resurse umane înalt calificată şi inovativă.

Aceste „proiecte” pot contribui la dezvoltarea producţiei interne şi la creşterea exportului.

Conf.univ.dr. Gabriel I. NĂSTASE

The post FINANŢAREA CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE ROMÂNEŞTI – O FORMĂ FĂRĂ FOND appeared first on Pavaza.

Cercetarea militară, siguranţa naţională şi geniile României

Recentele acţiuni ale Rusiei în Crimea şi Ucraina au readus în atenţia opiniei publice problematica securităţii naţionale şi globale. Deşi acţiunea din Crimea părea de neconceput pentru secolul 21, s-a dovedit că securitatea naţională a unui stat depinde de sistemul de alianţe militare la care acesta are apartenenţă şi nu în ultimul rând de capacitatea militară proprie de care dispune. Nu este de neglijat sistemul politico-economic şi climatul de stabilitate al statului respectiv, încrederea populaţiei într-un mecanism de justiţie corect şi eficient, capabil să răspundă eficient provocărilor, siguranţa socială a cetăţenilor.

În ceea ce priveşte cercetarea şi noile tehnologii din domeniul militar, un stat puternic şi responsabil nu trebuie să  abandoneze sau să diminueze investiţiile în acest domeniu. Apartenenţa unei ţări, a unei armate la un sistem integrat de apărare colectiv de genul NATO, la care şi România este membru, nu trebuie să neglijeze dezvoltarea militară proprie, acele tehnologii noi care pot contracara un adversar într-un conflict armat purtat prin mijloace convenţionale sau prin metode alternative care pot slabi capacitatea unui stat de a-şi asigura suveranitatea.

Cercetarea militară proprie a unui stat, tehnologiile generate de această activitate pot  constitui forţa capabilă să surprindă un adversar în cazul unui conflict. În acest sens, pe lângă instituţiile implicate statutar în activitatea de cercetare-dezvoltare s-ar impune o mai bună colaborare şi un interes mai mare al acestora cu entităţile din afara sistemului, companii private care au activitate de cercetare în domenii conexe cercetării din industria militară şi nu în ultimul rând acordarea unei mai mari atenţii cercetărilor particulare desfăşurate de persoane fizice, specialişti sau entuziaşti pasionaţi de ştiinţă şi tehnologie.

S-a dovedit pe parcursul timpului că ideile unor oameni au adus progresul, au schimbat soarta războaielor, anumite rezultate ştiinţifice nefiind neapărat dependente de “laboratorul de cercetări” cum greşit apreciază unii “specialişti”.

România trebuie să-şi valorifice acest potenţial, geniul creator recunoscut în toată lumea pe parcursul timpului.

Unde ar fi fost astăzi România dacă ar fi existat viziune iar factorii de decizie s-ar fi implicat activ în sprijinirea şi valorificarea unor invenţii româneşti care au revoluţionat domenii ale ştiinţei şi economiei mondiale:  Nicolae Paulescu, Henri Coandă, Traian Vuia, Ana Aslan, Ion Şt. Basgan, , Ştefan Odobleja, Nicolae Vasilescu-Karpen, Anastase Dragomir, Petrache Poenaru, Ioan Cantacuzino,  George (Gogu Constantinescu), Justin Capră, Eugen Pavel şi mulţi alţi compatrioţi ?

Lilian Cătălin Vişoiu

The post Cercetarea militară, siguranţa naţională şi geniile României appeared first on Pavaza.

În cadrul unei conferinţe organizate la Casa Uniunii Europene din Bucureşti, în data de 30 noiembrie 2011, reprezentantul Comisiei Europene, domnul Johannes Klumpers, din cadrul Directoratului General pentru Cercetare şi Dezvoltare, a anuţat lansarea programului ORIZONT 2020.
Acesta îşi propune a fi un program unitar, care să reunească toate finanţările Uniunii Europene adresate cercetării şi inovarii, care în prezent sunt gestionate prin Programul Cadru pentru Cercetare şi Dezvoltare Tehnologică (FP7), Programul Cadru pentru Competitivitate şi Ionovare (CIP) şi Institutul European de Inovare şi Tehnologie (EIT).
Programul se va derula pe perioada 2014 -2020 şi va susţine excelenţa în cercetare, pornind de la cercetarea fundamentală până la punera pe piaţă a unui produs inovativ, în conformitate cu obiectivele strategice ale Uniunii Europene privind mediul, schimbările climaterice globale, energia, transporturile. Rezultatele propuse spre finanţare includ colaborări multidisciplinare, inclusiv ştiinţe sociale şi umaniste, iar soluţiile propuse necesită testare, demonstrare, ridicare la scară şi implementare.
Finanţarea va acoperi domenii largi de cercetare precum: sănătate, siguranţă alimentară, agricultură durabilă, cercetare maritimă, bioeconomie, biotehnologii, nanotehnologii, materiale, energie verde, transport ecologic integrat, cercetarea în domeniul schimbărilor climaterice, eficienţei resurselor şi a materiilor prime.
Indiferent de domeniu, va exista un singur set de reguli şi instrucţiuni, adaptat tuturor tipurilor de cercetare şi ciclurilor de inovare, acoperind toate programele de cercetare şi organismele de finanţare, deci ORIZONT 2020 se doreşte a fi un program robust, coerent şi flexibil, cu participare internaţională.
Evaluarea soluţiilor propuse spre finanţare are la bază 3 criterii: excelenţa, impactul şi implementarea.

Mai multe informaţii sunt disponibile pe site-ul www.ec.europa.eu/research/horizon2020

Amalia Ştefaniu

The post Noi oportunităţi şi perspective europene pentru cercetare, inovare, dezvoltare appeared first on Pavaza.

Foto infomondo.ro – google.com

Legislaţia în domeniul REACH (Inregistrarea, Evaluarea şi Autorizarea Substanţelor Chimice)

Strategia REACH (Registration, Evaluation and Authorisation of Chemicals) a fost propusă în anul 2003 în cadrul Uniunii Europene, de către Suedia. REACH reprezintă un proiect foarte complex care şi-a propus să înlocuiască aproximativ 40 reglementări europene existente în domeniu. După 2 ani de dezbateri, proiectul REACH a fost adoptat de către Parlamentul European în noiembrie 2005, care a formulat circa 390 de amendamente. Acordul politic asupra proiectului REACH în cadrul căruia au fost preluate 160 din cele aproximativ 390 de amendamente formulate de Parlamentul European a fost obţinut în cadrul Consiliului Competitivitate din 13 decembrie 2005. Adoptarea finală a Regulamentului REACH s-a realizat la data de 18 decembrie 2006, la Strasbourg.
Această legislaţie referitoare la substanţele chimice ca atare, în preparate sau în produse, a intrat în vigoare în UE începand cu data de 1 iunie 2007. Autoritatea în domeniu la nivel european este ECHA (Agentia Europeană pentru Substanţe Chimice de la Helsinki).
In România, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului (ANPM) este desemnată ca autoritate competentă pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr.1907/2006 (REACH) şi altor acte normative din domeniul substanţelor chimice.
Prin implementarea regulamentului REACH se urmăreste eficientizarea pieţei interne pentru substanţele chimice, printr-o abordare unitară la nivelul UE a sistemului de evaluare a riscurilor şi înregistrarea substanţelor chimice.
Legislaţia este complexă şi afectează toti producatorii, importatorii şi utilizatorii din industria chimică.
Unul din aspectele esenţiale ale legislaţiei se referă la evaluarea pericolelor şi riscurilor pe care substanţele chimice le pot avea asupra sănătăţii oamenilor şi mediului.
Regulamentul menţionat permite utilizarea unor metode alternative de testare pentru generarea informaţiilor, în scopul diminuarii şi eliminării treptate a testelor pe animale.
Direcţia Substanţe Periculoase din cadrul Ministerului Mediului si Dezvoltării Durabile are în vedere susţinerea eforturilor Romaniei de pregătire pentru identificarea căilor şi instrumentelor de utilizare a metodelor alternative, în special ale celor bazate pe corelarea structurii chimice cu proprietăţile şi activitatea biologică (modelele QSAR) în activitatea de reglementare a substanţelor chimice.
Companiile trebuie să ofere date referitoare la siguranţa substanţelor chimice cu volum mare pe care le importă sau produc în Europa şi există un mecanism de substituire a substanţelor chimice persistente sau bioacumulative dacă există alternative mai puţin periculoase. De asemenea, legislaţia permite publicului sa ceară informaţii despre prezenţa unui număr limitat de compuşi chimici periculoşi în produse.
Prevederi referitoare la REACH se regăsesc în legislaţia europeană în materie, respectiv în cea naţională.

Link-uri utile:
http://www.anpm.ro
http://echa.europa.eu
http://eurlex.europa.eu/ro/index.htm
http://ecb.jrc.ec.europa.eu/home.php
http://www.osiris-reach.eu

Amalia Ştefaniu

The post Legislaţia în domeniul REACH appeared first on Pavaza.