IN MEMORIAM
INVENTATORUL JUSTIN CAPRĂ,
UN GENIU AL CREAŢIEI TEHNICE ROMÂNEŞTI

                                                                                                                            Conf.univ.dr. Gabriel I NĂSTASE

   Inventatorul român Justin Capră s-a născut la 22.02.1933, la Măgureni, în judeţul Prahova.
   Ultima perioadă de viaţă, inventatorul Iustin Capră a trăit-o la Filipeştii de Pădure, judeţul Prahova. Starea de sănătate a lui Iustin Capră s-a agravat pe 19 ianuarie 2015, iar la ora 19:10 a aceleiaşi zile, inima lui a încetat să mai bată, după 82 de ani!
   Despre acest ultim moment din viaţa lui Iustin Capră, Alexandru Bălai, managerul spitalului de urgenţă din Ploieşti a relatat presei următoarele: „A ajuns în stare septică, cu patologie digestivă şi dureri abdominale. S-a suspectat un infarct, dar testele efectuate au ieşit pozitive pentru bacilul Clostridium”.
Inventatorul Justin Capră a fost înhumat cu onoruri militare, la cimitirul Ghencea din Bucureşti.
Dumnezeu să-l odihnească în linişte şi pace!

   România a oferit lumii invenţii remarcabile: motorul cu reacţie, stiloul, asfaltul (invenţie realizată de Gogu Constantinescu (1881-1965). Ironia constă în faptul că România continuă să fie ultima ţară din Europa în ceea ce priveşte „infrastructura rutieră”!), forajul la mare adâncime, scaunul catapultat pentru avioanele de vânătoare, ştiinţa sonicităţii, vaccinul antiholeric (metoda lui Ion Cantacuzino se numeşte şi astăzi „Marea experienţă românească”), insulina, motorul cu apă etc.. Multe dintre invenţiile realizate de inventatori români au fost brevetate şi aplicate în afara României!
Trăim într-o ţară frumoasă, cu oameni talentaţi, dar blestemată să fie condusă de indivizi abjecţi, trădători de ţară şi neam, lipsiţi de patriotism, indiferenţi faţă de interesul naţional.
Despre modul în care au fost şi sunt trataţi inventatorii români de către autorităţi şi cum este valorificată inteligenţa românească, Sorin Dinea, preşedintele Asociaţiei Henri Coandă afirma: “Pentru a-şi putea valorifica invenţiile pe plan social, inventatorii au nevoie de bani şi de finanţatori. Oamenii cu idei şi oamenii cu bani trăiesc în lumi diferite. De aceea, pentru a evita un conflict între aceştia, legătura dintre ei e necesar a fi realizată de o entitate intermediară. Această entitate asigură dezvoltarea unei idei, protecţia şi valorificarea sa, astfel încât să câştige atât societatea, cât şi cele trei părţi. La noi însă, nu există o astfel de structură. Adevărul este că în acest moment avem în ţară cel puţin 20 de persoane care deţin idei revoluţionare, adică sunt excepţionale, şi alte câteva sute care ar putea aduce eficientizări majore, fiecare în domeniile lor de aplicare. Numai că din cauza lipsei de încredere şi de interacţiune între inventatori şi posibilii lor finanţatori, aceste idei nu pot fi încă valorificate”.
Până în 1989 Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) era o instituţie publică al cărei rol principal era de protecţie şi valorificare a proprietăţii industriale.
După 1990, OSIM-ul a renunţat la rolul de valorificare a brevetelor de invenţie, de implementare (aplicare) a rezultatelor de cercetare-dezvoltare-inovare (CDI) în economie.
În calitatea mea de consilier în Administraţia prezidenţială a României, director general în Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi vicepreşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii (cu rang de secretar de stat), am propus realizarea şi promovarea unei strategii de dezvoltare a mediului de afaceri inovativ, precum şi înfiinţarea unei “Agenţii pentru Valorificarea Drepturilor de Proprietate Intelectuală” (inclusiv pentru valorificarea brevetelor de invenţii).
Din păcate, niciun ministru al educaţiei şi cercetării şi economiei nu şi-au dorit o astfel de agenţie sau orice altă formă de organizare în coordonarea Primului Ministru sau a unuia dintre miniştrii invocaţi. Ulterior, peste ani, s-a observat de ce. Aveau alte preocupări, altele decât cele care vizau interesul naţional. A fost unul dintre numeroasele momente când reprezentanţii instituţiilor publice au performat slab.
Justin Capră a trăit singur, în modestie şi a creat sub influenţa Divinităţii, a lui Dumnezeu. A fost un bun român şi un bun creştin ortodox. L-a iubit pe Dumnezeu, iar Dumnezeu l-a răsfăţat cu harul de a crea şi a muncii pentru progresul semenilor săi.
“Dumnezeu mi-a dat posibilitatea să mă joc. Jucându-mă, mi-am temperat neliniştea, am reuşit să dorm. Pe la 30 de ani a trebuit să iau chiar nişte calmante. Era anxietate. Chiar dacă era să cadă o frunză, mă speriam. Acum nu prea mă mai interesează părerea oamenilor şi ce se întâmplă în jur. Mi-am dat seama că viaţa este un caz particular al celei veşnice, această viaţă terestră, pe care avem obligaţia să o trăim şi să o cinstim”.
“Ceea ce am realizat eu nu sunt invenţii, sunt nişte lucrări inspirate. Tuturor ne-au căzut mere în cap, dar numai Newton descoperă legea atracţiei universale. Întrebat cum, Newton răspunde: «Am fost inspirat!». Aşa şi eu!”
Justin Capră este autorul a numai puţin de 114 invenţii, printre care: rucsacul zburător (un aparat individual de zbor; microautoturismul “Soleta”, care consumă 0,5 l/100 km şi al unei motorete care funcţiona cu acumulatori (37 Kg, 30 km/h, cu o autonomie de 80 km/h). În total, Iustin Capră a realizat peste 72 de prototipuri de autoturisme cu consum infim, şapte aparate de zbor neconvenţionale pe care le-a testat personal şi 15 motoare neconvenţionale.
Ulterior, “Rucsacul reactiv zburător” a fost preluat şi folosit de americani. În prezent aşa-numitul “rucsac reactiv zburător” asigură posibilitatea astronauţilor de a se deplasa în spaţiu, în afara navetelor spaţiale. Despre această invenţie Justin Capră declara presei: “Eu brevetasem la noi rucsacul zburător, iar patru ani mai târziu, americanii lansau un produs asemănător. Aşa a fost să fie”.
“De pildă, rucsacul zburător a avut la bază nişte idei prozaice: mă gândeam cum să sar gardul fără să vadă şeful. Nu am reuşit, iar când m-am ridicat în aer m-am şi speriat, că nu mă aşteptam. Cam asta a fost ideea. Învingerea forţei gravitaţionale, cu două jeturi, pe bază de combustibil. Nu am simţul proprietăţii, nu mă interesează cine aplică”.
Conform propriilor mărturisiri, Justin Capră a activat şi în comisii de ozenistică: “Ar fi o idioţenie să îşi imagineze cineva că suntem singurii din Univers dintre miliarde de galaxii, dar viaţa nu trebuie să semene cu o alta. Am făcut parte din nişte comisii de ozenistică şi am văzut multe minuni, care nu au nimic de-a face cu fizica newtoniană. Noi suntem nişte fiinţe mici”.
Prietenii inventatorului Justin Capră din Filipeştii de Pădure au amenajat un mic altar în atelierul său. Despre acest gest, Damian ZOTESCU, unul dintre prietenii inventatorului afirma: “A fost o inteligenţă   sclipitoare, dar nesusţinută de statul român, deşi invenţiile lui ar fi putut revoluţiona industria de maşini din întreaga lume”.
Nepotul lui Justin Capră, Valentin TĂNASE s-a gândit ca în memoria inventatorului roman să înfiinţeze un mic muzeu în modesta casă din Filipeştii de Pădure unde, în ultimii zece ani, a locuit Justin Capră: ”Vom face un colţ muzeal. Vrem să strângem tot ce a inventat şi să expunem. Trebuie să indentificăm, mai întâi, unde sunt invenţiile sale. Era un suflet mare şi a dat multe dintre ele, gratis. Acum, le vrem înapoi. Oricum, nimeni nu le poate folosi pe stradă. De ce să le ţină într-un garaj? Sunt neconvenţionale şi nu le pot înmatricula. Justin Capră era cunoscut, nimeni nu-l oprea pe stradă dacă mergea cu aşa ceva”.

The post IN MEMORIAM INVENTATORUL JUSTIN CAPRĂ, UN GENIU AL CREAŢIEI TEHNICE ROMÂNEŞTI appeared first on Pavaza.

    Valorificarea proprietății intelectuale – un posibil vector al ieșirii României din criză

Deși au trecut aproape douăzeci de ani de la revoluție iar schimbarea sistemului, de la cel comunist la cel capitalist și noua piață bazată pe concurență reală ar fi trebuit să determine companiile românești să investească în cercetare și inovare pentru a putea face față noilor provocări, acest lucru nu s-a întâmplat în țara noastră decat în cazuri rare.

Chiar dacă pe parcursul timpului au existat încercări, din partea factorilor guvernamentali, dar și din partea unor persoane fizice sau juridice de a pune la punct un sistem viabil prin care rezultatele cercetarii și inovarii românești să fie valorificate, și mă refer aici la rezultatele obținute de institutele de cercetare, societățile comerciale private sau cele cu capital de stat implicate în activitatea de cercetare și care aveau în portofoliu tehnologii și capital uman de înaltă calificare, sau chiar cercetări ale unor creatori individuali, din păcate lucrurile nu au evoluat așa cum ar fi trebuit.

Factorii care au concurat la nerealizarea dezideratului sunt multiplii, însă mă voi limita la a pune accent doar pe anumite aspecte care ar fi putut sta altfel și ar fi putut produce rezultate semnificative în economia reală.

O lipsă de viziune și de implicare a factorilor decidenți, o finanțare ineficientă și neurmărirea obținerii unor rezultate care să poată fi utilizate și regăsite în industrie, în piată, au facut ca cercetările, descoperirile, tehnologiile românești să ramână, în marea lor majoritate, în stadiu de proiect, chiar dacă, unele, cu bun potențial.

S-a dovedit o lipsă de viziune din partea institutelor de cercetare și a firmelor private în a-și proteja rezultatele muncii de cercetare/inovare, asta în condițiile în care avem o instituție abilitată a statului român, Oficiul de Stat Pentru Invenții și Mărci (OSIM), similară altor instituții din străinătate, care este îndrituită să confere protecție la nivel național, în concordanță cu standardele internaționale în materie. Protejarea obiectelor proprietății industriale conferă avantaje pe o piață dură unde concurența vine cu produse de înaltă tehnologie protejate prin brevete de invenție sau alte titluri de protecție.

Lipsa interesului pentru o astfel de protecție a făcut ca multe aplicații, multe tehnologii românești să fie gândite, muncite, în țară, iar entități din străinătate să le aplice, realizand venituri importante de pe urma lor. De altfel, nu este prima dată în istorie când se întîmplă asta. Mari inventatori români și-au văzut rodul muncii valorificat în altă parte, în interesul altora.

Deși prezentate cu mare fast, strategiile naționale în vederea susținerii cercetării, inovării și protecției proprietății intelectuale, sunt fapte de vitejie cu finalitate, în mare parte, doar pe hârtie.

Ce se pierde din vedere în tot acest lanț este faptul că nu există o structură funcțională care să aibă capacitatea de a transforma rezultatele muncii de cercetare/inovare în produse sau tehnologii noi care să aducă bani în economie.

România nu este capabilă nici la ora actuală să valorifice, prin politici coerente, capitalul uman prețios de care dispune. Sunt oameni care iși fac studiile și pregătirea în țară, iar rodul muncii lor sfârșește prin a fi cules de alții din exterior, care sunt mult mai bine organizați, nu neapărat mai deștepți decat noi, dar pentru care sintagma “interes național” are o cu totul altă valoare. Este evident pentru toată lumea că în ziua de astăzi războiul este unul economic, tehnologiile noi fac diferența aproape în tot ceea ce ne înconjoară, de la bunurile de larg consum, aplicațiile civile și pană la cele din zona militară. Orice om își dă seama de evoluția tehnologică extrem de rapidă când ia contact cu tehnologia, atunci cand, spre exemplu, achiziționează un televizor sau un telefon mobil ori alt produs asemănător.

Performanțele tehnologiei evoluează de la o zi la alta. Toți suntem uimiți cu ce rapiditate și ce ritm al dezvoltării au companiile producătoare. Câți dintre noi iși pun problema oare cum reușesc și ce secret dețin aceste companii străine încat ajung la astfel de performanțe ?

Trebuie știut că întreg procesul, plecând de la munca de cercetare/inovare si preocuparea pentru protecție si ajungand la înglobarea ei în produse de înaltă tehnologie care să poată fi vândute consumatorilor, precum și strategiile de marketing care asigură succesul pe piață, ei bine, toate acestea implică o cunoaștere foarte bună a întregului circuit, o viziune asupra întregului lanț, o organizare perfectă.

De ce Romania nu a fost în stare să se dezvolte în acest sens, ținînd cont de rezultatele cercetării românești recunoscute pe plan mondial, rămâne un mister pentru multă lume. Pentru cunoscătorii domeniului rămâne o mare dezamăgire. Pentru profesioniști persistă o întrebare la care, unii dintre noi, am găsit răspunsul.

Personal, am încercat încă din anul 2002, să realizez în România o “Agenție pentru Valorificarea Drepturilor de Proprietate Intelectuală” gândind și realizând proiectul acesteia, pe care l-am supus atenției Ministerului pentru IMM-uri, Ministerului Cercetării cât și altor instituții publice sau private, în vederea colaborării și găsirii unei variante privind înființarea ei și finanțarea funcționării. Agenția ar fi urmat să se ocupe exclusiv de punerea pe piață a unor produse care aveau la bază tehnologii cu valoare economică mare și care ar fi putut aduce beneficii, pe termen mediu și lung, țării noastre.

În acea perioadă (anul 2002), am făcut demersuri la nivelul unor reprezentanți ai Guvernului României, a altor instituții abilitate, precum și a unor oameni de afaceri români. Din păcate, factorii decidenți au reacționat sub așteptări la propunere, deși am adus argumente solide, arătând cum țări precum Finlanda susțineau proiecte similare cu rezultate extraordinare în economie. Văzând reacția din țară, am depus proiectul la Comisia Europeană însă situația de atunci, Romania nefiind membră UE, nu a favorizat obținerea finanțării necesare desfășurării activității Agenției. Chiar demersurile inițiate prin diplomați care aveau acces la reprezentanți ai Băncii Mondiale, la acel moment, nu s-au concretizat, în sensul obținerii finanțarii proiectului datorită unei imagini extrem de controversate pe care țara noastră o avea.

Ulterior, prin prisma acestor eforturi, am cunoscut personalități din România cu experiență îndelungată în domeniu, recunoscute ca atare, și aș aminti aici pe domnul Conf.univ. dr. Gabriel I. Năstase, care s-au alăturat încercării de a implementa proiectul. Sunt și alte personalitați pe care, din motive ce țin de acceptul domniilor lor, nu o să-i nominalizez acum.

O dezamăgire profundă am avut-o când am realizat că figuri importante situate la vîrful partidelor politice din România, cu ocazia prezentării proiectului, nu au avut nicio reacție de susținere reală, în afara celei pur formale din care să poată trage, eventual, ceva foloase electorale.

Au fost și sunt si alți oameni și entități care au încercat și încearcă să dezvolte acest domeniu în țara noastră. Cu o parte dintre aceștia am și colaborat recent în elaborarea unui program mai mare ce implică și înființarea unei astfel de Agenții. (vezi www.ipid.ro).

Structura Agenției pe care am încercat să o creez în România este prezentată în imaginea de mai sus, având urmatoarele deziderate:

Punerea pe piață a unor invenții care privesc înalta tehnologie, invenții care pot aduce beneficii economice imediate atât titularilor de drept cât și economiei românesti în ansamblu.

Încurajarea creației intelectuale, în special încurajarea inventatorilor, cercetătorilor, institutelor și a celor care creează în general.

Atragerea instituțiilor financiare (bănci, fonduri de investiții, oameni de afaceri, etc.) în susținerea financiară pentru dezvoltarea și implementarea de tehnologii noi românești.

Încurajarea IMM-urilor către zona inovativă (dezvoltarea de IMM-uri inovative) care să valorifice cercetarea și inovarea.

Încurajarea inventatorilor și cercetătorilor pentru dezvoltarea de firme proprii care să exploateze propriile invenții, cercetări.

Dezvoltarea entităților care oferă expertiză pe diferite domenii utile în procesul de valorificare (cabinete de PI, analiză financiară, tehnică, expertize, etc.).

Schimbarea mentalității și încrederea în cercetarea și inovarea românească prin aportul financiar adus în economie.

Angajarea de forță de muncă în noile întreprinderi inovative create.

Consider că nu este timpul trecut pentru ca România să aibă o asemenea Agenție capabilă să aducă beneficii importante în economie. Agenția poate avea acționar fie Statul Român , fie structuri private, ori un acționariat mixt.

Lilian Cătălin Vișoiu

The post Valorificarea proprietății intelectuale – un posibil vector al ieșirii României din criză appeared first on Pavaza.