Majestatea Sa Regele Mihai I al României a încetat din viață

România a pierdut un mare conducător de neam, un model însuflețitor de patriotism, demnitate, curaj și nobilă simplitate.

Astfel poate fi caracterizat, în câteva cuvinte, ultimul rege al României.

A iubit România, iar devotamentul și dragostea sa față de țară și popor, bunătatea și înțelepciunea l-au impus în conștiința românilor ca personalitate demnă de urmat. Un bărbat de stat chibzuit, un lider carismatic, care impresiona în orice imprejurare.

Credința și iubirea, conduita sa morală de excepție i-au atras simpatia și dragostea românilor. A luptat până la capăt pentru binele și interesele țării.

Un apărător al democrației și al libertății, Regele Mihai a fost întotdeauna alături de țara și poporul său în momentele de răscruce. A fost și va rămâne un simbol al României, al unității și integrității țării.

Va rămâne întotdeuna în sufletul și în inimile noastre.

Dumnezeu să îl odihnească!

Lilian Cătălin Vișoiu

FOTO: http://www.familiaregala.ro

The post Majestatea Sa Regele Mihai I al României a încetat din viață appeared first on Pavaza.

În data de 24 martie 2017, în localitatea prahoveană Măgureni, a fost dezvelit bustul celebrului inventator Justin Capră. Alături de oficialități, la eveniment au participat cetățeni ai comunei.

Dedicat științei și creației, marele iscoditor, a cărui recunoaștere a depășit de mult granițele țării, veghează acum de undeva din ceruri. Nu puțini sunt cei care l-au cunoscut pe maestrul Capră, dincolo de pasiunea sa pentru creație.

Cu înțelepciunea și modestia unui cunoscător care a înțeles menirea sa pe acest pământ, te fermeca întotdeauna prin abordările filozofice, religioase și prin profunzimea gândirii sale.

Era un om împăcat cu viața, care a dorit să lase umanității ceea ce a primit de la Dumnezeu: scânteia genialității sale. Dincolo de lucrurile care i-au adus faimă, dincolo de invențiile sale, era un gânditor și un mare patriot.

O vorbă bună, o povață și întotdeuna o mână întinsă, erau calitățile pe care le remarcai de la primul contact. Nu vroia nimic material pentru el și credea cu putere în genialitatea și forța poporului român. Te impresiona prin simplitate și modestie, dar și prin ușurința cu care te putea face să înțeleagi adevărurile ascunse în vorbele filozofilor.

În panoplia personalităților care au marcat istoria universală, cu siguranță va sta și Virgilius Justin Capră.

Lilian Cătălin Vișoiu

The post Bustul marelui inventator Justin Capră, dezvelit la Măgureni appeared first on Pavaza.

Foto: ro.wikipedia.org

Ştefan C. HEPITES

(n. 5/17 februarie 1851 – Brăila – d. 15 septembrie 1922, Brăila) a fost fizician şi meteorolog, membru titular (1902) şi  vicepreşedinte (1910-1913 şi 1919-1921) al Academiei Române.

Discurs de recepţie: Mijloacele de investigaţiune ale meteorologiei (30 martie 1903).

Ştefan C. HEPITEŞ a absolvit cursurile secundare la Ploieşti şi Bucureşti şi, ulterior, pe cele ale Colegiului „Matei Basarab” din Bucureşti (1861-1865). A urmat şi a absolvit Şcoala Militară de ofiţeri din Bucureşti, ca şef de promoţie, devenind sublocotenent de artilerie. Şi-a continuat studiile la Şcoala Specială de Artilerie şi Geniu şi la Facultatea de Ştiinţe matematice şi fizice. Participarea sa cu gradul de locotenent la Războiul de Independenţă (1877-1878) va fi moment de meditaţie pentru el în ceea ce priveşte alegerea carierei.

Pasionat de domeniul ştiinţe va opta pentru cariera ştiinţifică renunţând definitiv la cea militară. Alegerea avea să fie benefică pentru România prin contribuţiile pe care le va aduce ulterior Ştefan HEPITEŞ la îmbogăţirea ştiinţei.

Activitatea sa se va concentra în domeniul meteorologiei şi ingineriei. A fost profesor de fizică la Şcoala de Artilerie, unde va publica (1882) primul curs de fizică generală în limba română şi profesor la Şcoala de Silvicultură.

Predestinat să pună bazele meteorologiei ca ştiinţă, în 1878 a înfiinţat la Brăila, oraşul său natal, prima staţie meteorologică din România, unde oră de oră s-au făcut observaţii atente asupra fenomenelor meteorologice. Conştient că este nevoie de un sistem de reţele meteorologice la nivelul ţării, pentru extinderea observaţiilor, va mai înfiinţa în 18… alte 12 staţii similare, de-a lungul Dunării. Apreciat pentru eforturile sale, în 18884 i s-a încredinţat sarcina creării primei staţii meteorologice (de ordinul I) la Bucureşti, la Şcoala de Agricultură din Herăstrău. Ulterior, în 1883, staţia va fi mutată la Filaret. Consecvent realizării reţelei de staţii meteorologice, ca şi sistem integrat, a trecut la înfiinţarea de staţii meteorologice  similare în ţară. Observaţiile zilnice pe care le-a făcut l-au determinat să treacă la prevederea timpului şi la întocmirea primelor hărţi meteorologice zilnice. În urma observaţiilor de pe teren a început şi elaborarea unor lucrări de profil: Chartele synoptice pentru prevederea timpului (1884; Instrucţiuni despre compunerea telegramelor meteorologice (1885); Observaţii meteorologice făcute în Bucureşti (1885); La prévision du temps (1892); La pluie au Roumanie (1893); Studii de meteorologie agricolă (1900); Seceta din România (1906).

Aceste lucrări vor alcătui un amplu studiu de climatologie, concretizat în 23 de volume de Materiale pentru climatologia României (1894-1905)

Diseminarea rezultatelor cercetărilor sale în domeniul meteorologiei s-a realizat prin intermediul „Analelor Institutului Meteorologic al României”. Astfel între anii 1885 şi 1903 va publica 19 volume, iar cea mai mare parte a conţinutului acestora vor fi prezentate la diverse reuniuni ştiinţifice internaţionale.

Unele dintre lucrările sale (Régime pluviométrique de Roumanie: Carte du régime pluviométrique de Roumanie 1/1 000 000; Albun climatologique de Roumanie) vor fi apreciate de către comunitatea ştiinţifică internaţională şi vor fi premiate cu medalia de argint la Expoziţia internaţională de la Paris.

Preocupările sale vor aborda şi alte domenii de pionierat ale ştiinţei prin înfiinţarea primei staţii seismologice la Bucureşti (1892), precum şi întocmirea împreună cu I. Şt. Murat, a primei hărţi magnetice a României. În 1893 a prezentat prima listă a cutremurelor de pământ, iar ulterior, a început să publice anual cataloagele seismice, urmate de studii anuale (Cutremurele de pământ în România în anul 1898; Materiale pentru seismologia României) cărora li s-au adăugat registrul cutremurelor de pământ, publicat în „Analele Institutului Meteorologic”, titlul schimbat în 1902, în „Arhiva seismologică a României”.

Fabuloasa sa activitate ştiinţifică va cuprinde şi alte preocupări care vizau determinarea şi transmiterea orei exacte în România, ca şi unele probleme de astronomie (Asupra cometelor şi despre cometa Halley. O primă încercare asupra lucrărilor astronomice din România la finele sec. XIX; Schiţa istoriei asupra lucrărilor astronomice în România).

Gândirea sa din punct de vedere al abordării şi analizei globale a fenomenelor tehnico-ştiinţifice l-au determinat pe Ştefan C. HEPITEŞ să creeze pe lângă Institutul Meteorologic din Bucureşti o structură organizatorică destinată în special aplicării corecte a sistemului metric, denumită „Direcţia serviciului, centrul de măsuri şi greutăţi”.

În calitatea de director al acestei „Direcţii” a organizat un „serviciu metric”, iar în 1894 a adus în România cel dintâi prototip al metrului, confecţionat la Lévres. Meritele sale au fost apreciate în ţară şi în străinătate prin acordarea de titluri şi demnităţi ştiinţifice (membru al societăţii de Geografie din România, al Comitetului Internaţional de Măsuri şi Greutăţi din Franţa şi al Comitetului Internaţional de Meteorologie).

Ştefan C. HEPITEŞ s-a stins din viaţă la vârsta de 72 de ani, la 15 septembrie 1922, lăsând în urma sa realizări de excepţie care le-au permis ulterior, şi altor cercetători români să le dezvolte.

Savantul român Ştefan C. HEPITEŞ a iniţiat domenii ale ştiinţei şi tehnicii realizând şi infrastructura acestora. Meritele sale deosebite au fost recunoscute şi apreciate în ţară şi în străinătate, iar generaţiile oamenilor de ştiinţă români şi străini îi vor purta veşnică recunoştinţă

Conf.univ.dr. Gabriel I. NĂSTASE

The post SAVANTUL ROMÂN ŞTEFAN C. HEPITEŞ, FONDATORUL METEOROLOGIEI DIN ROMÂNIA appeared first on Pavaza.

Scurtă biografie a inventatorului dr.ing. Ion Şt. BASGAN

Predestinat să ofere ştiinţei şi tehnicii româneşti o serie de realizări de răsunet în domeniul perfecţionării forajului, Ion Şt. Basgan a fost, este şi va rămâne unul dintre cei mai străluciţi inventatori români. Inspirat de ideile noi ale sonicităţii, Ion Şt. Basgan a fost autorul a peste 50 de lucrări tehnico-ştiinţifice apărute în publicaţii de specialitate din diferite ţări.

          Discipol şi colaborator al părintelui sonicităţii, Gogu Constantinescu, inginerul petrolist Ion Şt. Basgan s-a remarcat în planul creaţiei tehnico-ştiinţifice prin numeroase realizări de excepţie, în domeniul industriei petroliere, care, ulterior, au devenit priorităţi pe plan mondial.

          Printre realizările sale deosebite, privind perfecţionarea tehnicii forajului, putem aminti: ● Metoda pentru îmbunătăţirea randamentului şi perfecţionarea forajului rotativ, prin rotaţie percutantă şi prin amortizare a presiunilor hidromecanice (Brevet român nr. 22.789/1934) şi ● Un nou sistem de foraj, care ia în considerare presiunea hidrostatică şi transmiterea energiei sonice la distanţă prin utilizarea prăjinilor grele proporţionale şi forajul sonic (Brevet S.U.A. nr. 2.103.137/1937).

          Invenţiile sale, mai sus menţionate, au fost apreciate atât de părintele sonicităţii, George (Gogu) Constantinescu, cât şi de alţi specialişti din ţară şi din străinătate.

          Ion Şt. Basgan  a văzut lumina zilei la începutul acestui secol (24 iunie 1902), pe meleaguri vrâncene (Focşani). Ion Şt. Basgan provenea dintr-o familie a cărei existenţă pe aceste ţinuturi pitoreşti era de peste trei sute de ani, iar despre mama sa se cunoaşte că ar fi descendenta unei familii vechi de păstori ardeleni. De-a lungul existenţei acestei onorabile familii, se poate aprecia că genialitatea a fost o stare de spirit, un simbol al existenţei şi perenităţii neamului românesc. Dotat cu autentice capacităţi intelectuale, dublate de o puternică forţă şi dorinţă de studiu,  Ion Şt. Basgan a absolvit şcoala primară nr. 2 din Focşani şi a parcurs anii liceului „ Internat” din Iaşi, ca bursier şi premiant. Înclinaţia   sa spre studiu i-a permis să obţină reale performanţe la învăţătură. A absolvit liceul la 5 iulie 1920, obţinând o bursă „Steaua Română” pentru a urma cursurile Şcolii Superioare de Mine şi Metalurgie (Montanistische Hochschule 5, Leoben – Austria) în perioada  1920 – 1925 şi, ulterior, în 1933, obţine titlul de doctor în ştiinţe tehnice. Ion Şt. Basgan devine celebru datorită metodei de foraj cu sapele Rotary, cea mai răspândită în toate ţările unde se exploata petrolul.

          Având la bază principiul sonicităţii, noul sistem de foraj va revoluţiona industria petrolieră americană. În felul acesta, economia americană îşi va rotunji substanţial profitul, prin economii anuale de 1,8 miliarde dolari. Din păcate, Ion Şt. Basgan, (decedat  în 15 decembrie 1980) şi urmaşii săi nu au fost beneficiari ai dreptului de autor. Mai mult Academia Română (care i-a acordat, în anul 1935, premiul dr. Cornel Nicoară), Institutul de Petrol şi Gaze şi Universitatea Politehnică din Bucureşti au omis, cu diverse prilejuri, să-l comemoreze pe marele om de ştiinţă Ion Şt. Basgan, care a trăit şi a muncit pentru ştiinţa românească şi nu numai. Dovedind din plin că geniul este o caracteristică dominantă a neamului românesc şi nu un banal joc al întâmplării.

          Multe din realizările inventatorului Ion Şt. Basgan au constituit tema unor ample dezbateri în numeroase publicaţii periodice şi tratate, fiind totodată surse de inspiraţie pentru alţi specialişti în perfecţionarea tehnicii forajului. În prefaţa uneia dintre lucrările inventatorului Ion Şt. Basgan publicate în fosta U.R.S.S. şi S.U.A., remarcând în acelaşi timp următoarele: „obligând sapa să vibreze în cursul forajului rotativ şi dând prin aceasta o sarcină dinamică alternativă asupra tălpii, se poate obţine o mărire însemnată a avansării sapei. Acest lucru a fost dovedit de experienţele A.Z.N.I.I., care au arătat că sapa, care de fapt a terminat avansarea sa, începe din nou să lucreze sub acţiunea vibraţiei longitudinale”. Cele afirmate mai sus au avut şansa să fie verificate în practică, în România, în anul 1938, la sonda nr. 471 de pe perimetrul 89 Ghirdoveni. În urma verificărilor  privind aplicarea procedeului Basgan, s-au obţinut rezultate pozitive, care au confirmat viteza forajului, reducerea costului acestuia, precum şi îmbunătăţirea calităţii lui, prin obţinerea unei găuri perfect verticale.

          În esenţă, procedeul Basgan se bazează pe două principii: forajul sonic şi tehnica utilizării prăjinilor grele proporţionale. În felul acesta, forajul rotativ simultan percutant – forajul sonic permite sapei să efectueze asupra tălpii lovituri de percuţie, în timp ce sapa continuă să se rotească. Loviturile de percuţie sunt rezultatul efectului sonic, fapt care conduce la un anumit nivel de vibraţii al sapei. Metoda de foraj sonic, aplicată şi în alte ţări, se bazează pe vibraţiile produse de pompele de noroi în garnitura de foraj şi transmiterea energiei la distanţă prin garnituri de foraj, fără aparat de vibraţie de fund.

          Pentru a evita săparea găurilor deviate şi a ruperii prăjinilor, Ion Şt. Basgan evidenţiază însemnătatea utilizării prăjinilor grele proporţionale în garniturile de foraj, a căror greutate este egală cu greutatea lăsată de sapă. Prin procedeul amintit se obţine o săpare verticală, al cărui randament economic reprezintă 30 – 50% în raport cu metodele aplicate anterior.

          În lucrările ştiinţifice ale savanţilor americani Murray Hawkins şi Norman Lamont de la Universitatea din Luisiana (California S.U.A.), precum şi în cursurile universitare americane, franceze, germane şi ruseşti (prof. Moore, prof. Wolf, prof. Evescenko, prof. S. I. Siscenko ş.a.) s-au evidenţiat originea românească a ideii profesorului dr. ing. Ion Şt. Basgan, precum şi contribuţia ei la dezvoltarea ştiinţei româneşti.

          După ample cercetări, studii şi calcule, Ion Şt. Basgan  a demonstrat că în cazul metodei sale, punctul de aplicaţie al forţei lui Arhimede se află în capătul de jos al garniturii şi nu în centrul de greutate al garniturii de foraj introduse în noroiul de săpare.

          În felul acesta, Ion Şt. Basgan, cu invenţiile sale (brevetate în România şi S.U.A.), de mare importanţă prin efectele economice ale aplicării lor în practică: forajul cu prăjini grele proporţionale şi forajul sonic, se înscrie în panoplia marilor inventatori români. Astfel, ştiinţa şi tehnica românească contribuie, datorită inginerului Ion Şt. Basgan, cu una dintre cele mai valoroase invenţii la patrimoniul tehnico-ştiinţific universal.

          Prin tot ceea ce a creat, Ion Şt. Basgan, a fost şi va rămâne un inventator de geniu al poporului român, un „nemuritor” ale cărui creaţii aparţin deja întregii umanităţi. În plus, dimensiunea sa profesională poate fi completată cu aceea a unui fin observator al vieţii politice, cu toate că nu a preferat niciodată să intre în profunzimea acestui joc, chiar dacă solicitările mai marilor zilei nu au lipsit. Existenţa sa a fost predestinată în mod deosebit pentru creativitatea tehnico-ştiinţifică şi mai puţin pentru incertitudinea politicii, cu toate că a avut contribuţii remarcabile, demonstrând iubirea faţă de ţară şi de interesele naţionale.

Corespondenţa inventatorului dr. ing. Ion Şt. Basgan cu savantul Henri Coandă

                                                                                          Nr. 124/1972 Bucureşti 20. XI. 1971

 Tovarăşului Ministru Consilier, Henri Coandă  – Consiliul de Stat   L o c o

Tovarăşe Ministru,

          Subsemnatul am deschis în SUA, cu aprobarea CC al PCR şi concursul unor mari avocaţi din SUA şi a unor cercuri financiare mondiale, procese pentru mari revendicări materiale rezultate din aplicarea descoperirilor şi invenţiilor mele brevetate în SUA.

          Această acţiune de revendicări a fost posibilă numai datorită aportului efectiv adus în ştiinţa, tehnica şi economia mondială, recunoscut şi verificat atît în şantierele din lumea întreagă cît şi prin lucrări ştiinţifice şi tehnice internaţionale.

          Centrul de Documentare al Industriei Chimice şi Petroliere din Bucureşti a întocmit recent o cercetare documentară dovedind că lucrările savanţilor americani şi europeni confirmă şi prin cercetări de laborator, dar cu aceleaşi documentaţii matematice rezultatele mele brevetate în SUA şi în România cu cca. 20 ani anterior şi publicate în Buletinul academiei Române încă din 1938.

          Ca inventator, de renume mondial, cunoaşteţi din propria experienţă lupta grea pe care trebuie să o ducă un inventator, mai ales atunci cînd prin noi descoperiri fundamentale atinge personalităţi şi principii cu care omenirea a mers mai bine de 2000 de ani, fiind obligat să poarte controverse ştiinţifice pe plan mondial şi în special pe plan intern.

          Datorită faptului că industria a aplicat a doua zi după brevetare şi comunicare în Congresul Mondial de Petrol din Paris 1937 invenţiile mele cu rezultat, astăzi controversa ştiinţifică a fost de asemenea cîştigată. Acest raport românesc adus ştiinţei, tehnicii şi economiei mondiale a fost recunoscut şi de mari personalităţi mondiale, americane, care s-au adresat în scris Tov. Preşedinte N. Ceauşescu şi acest aport revendicat prin publicitatea corespunzătoare pentru ştiinţa şi tehnica română.

          Încurajat de încrederea ce am găsit întotdeauna la dvs., atît la Paris cît şi în ţară mă adresez cu rugămintea de-a iniţia şi sprijini cîteva măsuri ce trebuie luate de îndată în ţară în sprijinul acestei acţiuni.

1. Publicitate largă a acestor aporturi, care a fost oprită oficial în ultimii ani din cauza controversei internă şi sprijinirea totodată a candidaturii mele la Academia RSR, acceptată principial de tov. Preşedinte Miron Nicolescu, care mi-a solicitat memoriu şi scurta biografie anexată.
2. Publicarea de urgenţă în limba română şi engleză, eventual cu o prefaţă scrisă de dvs. a lucrărilor pregătite în acest scop, începînd cu cercetarea documentară de 40 de pagini întocmită astăzi în limba română şi engleză de centru de Documentare mai sus amintit.
3. Executarea proiectului şi experimentarea în ţară a procedeelor şi instalaţiei de foraj sonic, apt a atinge 15 km. adîncime, adică dublînd raza de activitate în scoarţa pămîntului, după brevetul meu de invenţie 3.507.341 SUA din 21 aprilie 1970 în cadrul şi sub egida Institutului de Creaţie Henri Coandă.

CNST a dispus cu nr. 8335 din 11 mai 1970 ca Ministerul Petrolului să întocmească tema de proiectare şi IPCUP proiectul instalaţiei, dar pînă astăzi nu s-a executat.

4. Sprijinirea măsurilor ce am propus prin Ministerul de Finanţe, pentru a fi aprobate de Tov. Preşedinte N. Ceauşescu şi CC al PCR, măsuri analizate şi de Ministerul de Justiţie şi de Ministerul de Externe. În special este necesar a se aproba urgent textul convenit de ambasadorul C. Bogdan din SUA cu avocatul Cox, cuscrul preşedintelui Nixon, pentru sprijinirea morală ce trebuie să-mi acorde patria mea cauzei mele din SUA.

Cu mulţumiri şi în speranţa că veţi sprijini această acţiune, primiţi vă rog asigurarea deosebitei mele consideraţiuni.

                                                                                      Dr. ing. Ion Şt. Basgan

Corespondenţa inventatorului dr. ing. Ion Şt. Basgan cu academicianul Miron NICOLESCU

                                                                                                                Bucureşti 23 oct. 1971

                                      ACADEMIA RSR – În atenţia Tov. Preşedinte Acad. Miron Nicolescu

Tovarăşe Preşedinte,

Urmare a convorbirii avute cu dvs. în ziua de 16 oct. 1971, la cererea dvs. şi în sprijinul acţiunei de importante revendicări din SUA (cu acordul Tov. Preşedinte N. Ceauşescu, Comitetul Central al PCR şi guvernul român şi concursul binevoitor al Conducerii SUA) vă depun anexat o scurtă biografie, memoriu de activitate şi cîteva documentări în sprijinul candidaturii mele ca membru al Academiei RSR.

Scurta biografie anexată scoate în evidenţă perioadele de activitate desvoltate timp de 46 de ani în slujba ştiinţei, tehnicei şi economiei patriei, iar memoriu de activitate prezintă urătoarele capitole desvoltate:

Cap. I. Diplome şi titluri

Cap. II. Activitate didactică

Cap. III. Activitate tehnică în întreprinderi

Cap. IV. Activitate tehnico-ştiinţifică

Cap. V. Activitate obştească

1. Brevete de invenţiune
2. Inovaţii
3. Studii şi publicaţii
4. Conferinţe ţinute
5. Lucrări premiate de Academia Română
6. Comunicări prezentate şi publicate la Academia Română
7. Comunicări prezentate la Academia de ştiinţe
8. Comunicări prezentate la congresele din străinătate
9. Comunicări şi rapoarte prezentate la congrese şi consfătuiri din ţară
10. Monografii
11. Proiecte importante în cadrul IPAH

Cap. VII. Autori români şi străini despre lucrările dr. Basgan

Cap. VIII. Activitate şi contacte în străinătate

Certificate şi copii anexate

Menţionez că am publicat peste 60 lucrări ştiinţifice, tehnice şi economice în ţară şi străinătate, iar activitatea mea este legată de Academia RSR, atît prin comunicări ştiinţifice, tratate cît şi conferinţe.

În anul 1936 am obţinut Premiul Nicoară al Academiei Române pentru lucrări de politică economică, prin care am cerut naţionalizarea industriei petrolifere şi industrializare ţării, preconizînd politica realizată astăzi.

Certificatul nr. 4105 din 18 oct. 1945 al Academiei, reprodus la pag. 69 din memoriu anexat confirmă lucrările publicate în Academie şi premiul obţinut.

În şedinţa de lucru a Academiei din 5 oct. 1961, ţinută cu ocazia vizitei savantului George Constantinescu am deschis şedinţa cu conferinţa „Discuţii pe marginea sonicităţii”, la care a răspuns George Constantinescu, iar între anii 1957 – 1961 am ţinut conferinţe la cursurile de ştiinţă şi tehnică ale Academiei RSR despre Sonicitate  şi aplicaţiile ei.

Descoperirile mele privitor la zona comprimată şi neutră din garnitura de foraj introdusă în lichid, precum şi transmiterea energiei sonice de la suprafaţă prin garnitura de foraj la sapă, au făcut obiectul unor vehemente controverse ştiinţifice pe plan intern şi mondial, iar aplicaţiile practice, care fac obiectul invenţiilor şi metodelor moderne recunoscute prin tratate, presă, radio-televiziune şi scrisori adresate de mari personalităţi din SUA către Tov. N. Ceauşescu.

Luînd în considerare aportul ştiinţific şi economic adus statului SUA şi umanităţii, prin descoperirile şi invenţiile Basgan, Conducerea SUA mi-a restituit la 13 oct. 1965 prin Divesting Order SA 838, toate drepturile izvorîte din aplicarea invenţiilor mele, confiscate în timpul războiului şi plătibile nu numai în baza legilor dar şi a echităţii.

Cu ocazia deschiderii acţiunilor juridice la 23 sept. 1971, Conducerea SUA  a comunicat prin şeful contenciosului meu, avocatul Cox, cuscrul preşedintelui Nixon, acordul de-a extinde drepturile mele limitate legal din cauza întîrzierii, prin elaborarea unei legi speciale în SUA şi prin încheierea unei convenţii între SUA şi România asupra acestei probleme. Această comunicare s-a făcut prin ambasadorul român sin SUA şi documentele se găsesc la Comitetul Central al PCR, Ministerul de Externe, Ministerul de Justiţie şi Ministerul de Finanţe.

Aceste descoperiri şi aplicaţii au găsit răsunet şi în URSS unde s-au aplicat şi s-au publicat încă din anul 1935 sub numele subsemnatului, cu o prefaţă de prof. Siscenco şi titlul Metodele moderne de foraj.

Savantul George Constantinescu a ţinut în faţa inginerilor din Anglia în 1959 o conferinţă „Soni”, tratînd despre aplicaţia teoriei sale în invenţiile Basgan, conferinţă publicată şi premiată cu medalia de aur.

Între anii 1966 – 1971 am fost invitat în Italia, Franţa, RF. Germania, Portugalia, Spania, Elveţia şi SUA unde prin conferinţe şi contacte am constatat aprecierile unanime asupra acestor descoperiri şi aplicaţii care au adus economii mari în industrie. Astfel se explică şi propunerea cercurilor suedeze de-a fi candidat la Premiul Nobel, în care calitate am acordat în faţa organelor Ministerului de Externe un interviu ce a fost radiodifuzat la Roma. Sprijinirea acestei candidaturi în ţară ar putea aduce pentru prima oară României prestigiul şi onoarea unui Premiu Nobel.

Tratate speciale ca Focul Viu 1963 şi Pasiunea Ştiinţei 1968 ale autorilor Dinu Moroianu şi I.M. Ştefan, presa, radio şi televiziunea au prezentat în cîteva rînduri aceste lucrări evidenţiind importanţa lor.

Întreaga mea activitate a fost consacrată ştiinţei, tehnicei şi economiei. Ceea ce m-a determinat să iau măsuri concrete pentru realizarea în ţară a Fundaţiei Basgan prin angajamentul nr. 3562 de autentificare din 21 august 1971. Această Fundaţie va avea scopuri ştiinţifice, se va ocupa de continuarea cercetărilor ce au făcut obiectul operei mele şi va colabora în strînsă legătură cu Academia RSR, avînd la dispoziţie fondurile ce voi încasa din SUA.

Anexez cîteva documentări:

1. Scurta biografie
2. Memoriu de activitate
3. Divesting Order SA 838 din 13 oct 1965 a Departamentului de Stat SUA
4. Scrisoarea avocat Cox către Tov. Preşedinte N. Ceauşescu
5. Scrisoarea Cooper către Tov. Preşedinte N. Ceauşescu
6. referat avocat dr. Hauser din Elveţia asupra stadiului şi şanselor de cîştig a proceselor din SUA
7. Brevet de invenţie Basgan 3.507.341 SUA din 21 apr. 1971 care dublează raza de pătrundere în oceane şi scoarţa pămîntului pînă la 10 – 15 km. adîncime conţinînd şi recunoaşterea autorităţilor SUA a fundamentării ştiinţifice bazate pe efectul Basgan şi transmiterea sonică
8. adresa CNCS nr. 8335 din 11 nov. 1970 pentru proiectarea prototipului instalaţia de foraj sonică ca urmare a cercetării făcute asupra acestui brevet de invenţie
9. Zum Mittelpunkt der Erde publicată în R.F. Germania 1969
10. Revista Petrol şi Gaze nr. 7/1968 cu articolul privind modul de interpretare a aplicării principiului lui Arhimede pag. 409 – 413
11. La Rivista Italiana del ‘ Petrolio apr. 1967 pag. 135 – 137
12. Le Petrole Lubri Europe 20 oct. 1967 Paris
13. la Roumanie d’ aujourd’hui nr. 4 apr. 1968 pag. 25 – 27
14. revista World Oil Sua mai 1967 pag. 31 – 32
15. Viaţa economică nr. 51 din 22 dec. 1967 Efectul Basgan
16. Rolul Statului în Industrializare revista AGIR 1936
17. Extras din revista Maşini şi Echipamente  Camera de Comerţ nr. 1/1967 Contribuţii româneşti la desvoltarea teoriei şi practicei forajului modern

Primiţi vă rog Tov. Preşedinte asigurarea deosebitei mele consideraţiuni,

                                                                                              Dr. ing. Ion Şt. Basgan

Conf.univ.dr. Gabriel I. NĂSTASE

Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”

Membru Corespondent al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România (AOŞR)

Ing. Dragoş Ionuţ G. NĂSTASE

The post INVENTATORUL ROMÂN, DR. ING. ION ŞT. BASGAN ŞI AVATARURILE SALE PRIVIND RECUPERAREA DREPTURILOR DE PROPRIETATE INDUSTRIALĂ appeared first on Pavaza.

Miercuri, 18 Mai 2016, orele 16.00, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM), organizează la sediul său din str. Ion Ghica nr.5, sector 3, Bucureşti,  în Sala de lectură a Bibliotecii OSIM, seminarul cu tema:

“Henri Coandă, 130 de ani de la naştere”

Evenimentul se va bucura de prezenţa unor specialişti români,
personalităţi marcante ale vieţii ştiinţifice.

Program

1. Cuvânt de deschidere
Director General OSIM, dr. jur. ing. Bucura Ionescu

2. Henri Coandă ca inventator; Aerodina lenticulară Coandă ca soluţie tehnică
Lector: dr. ing. Marius Arghirescu, examinator OSIM

3. Construcţii multicelulare
Lector: cons. ist. Dan Antoniu

4. Câteva aspecte mai noi privitoare la “începuturile” lui Coandă
Lector: dr. ing.Vasile Buiu

5. Patrimoniu cultural şi ştiinţific Coandă din România
Lector: dr. ing. Sorin Dinea

6. Casa memorială Coandă, o dorinţă îndeplinită
Lector: dr. ing. Sorin Dinea

Mai multe informaţii pe http://www.osim.ro/bibl/colocvii2016.htm

Foto: OSIM.ro

Lilian Cătălin Vişoiu

The post Henri Coandă-130 de ani de la naştere appeared first on Pavaza.

IN MEMORIAM
                                                            UN NUME PENTRU ETERNITATE
                                                               PROF.UNIV.DR. PAUL BRAN
                                                                         (1940-2006)

                                                                                                             Conf.univ.dr. Gabriel I. NĂSTASE

REMEMBER

Anul acesta se împlinesc 10 ani de la trecerea în nefiinţă în „ academia sufletelor lui Dumnezeu”, a prof.univ.dr. Paul Bran.
Prof.univ.dr. Paul Bran, a fost nu numai un autentic reprezentant al generaţiei sale de economişti, ci şi un dascăl de excepţie – formator de conştiinţe, şi un eminent profesor universitar- formator de cunoştinţe.
În calitatea pe care a avut-o de rector al ASE timp de două mandate, a demonstrat că învăţământul economic românesc se poate racorda la exigenţele modernizării în raport cu învăţământul economic european, practicând un management educaţional stratregic performant.
A fost deopotrivă admirat şi invidiat, dar de toţi respectat. Iubirea adevărată care i-a dat puterea să lupte cu greul vremurilor pe care le-a traversat, a cunoscut-o din partea celor dragi lui: soţia şi copiii.
A fost şi rămâne în conştiinţa celor care l-au cunoscut, un soţ şi un părinte de excepţie, un dascăl şi un profesor iubitor de oameni şi de profesie. A fost un Om şi a rămas un model, un exemplu pentru generaţiile tinere care vor absolvi ASE-ul şi nu numai.
A fost … dar a rămas … !

L-am cunoscut pe profesorul univ.dr. Paul BRAN înainte de 1990. Nu numai în calitatea pe care o avea de cadru didactic universitar, ci şi ca urmare a discuţiilor extrem de interesante pe care le-am purtat cu privire la organizarea şi modernizarea proceselor de producţie. Anii au trecut! Ne-am revăzut şi în alte împrejurări. Cea mai relevantă a fost atunci când eram consilier la Preşedinţia României. Ştiam amândoi că fusese propus, alături de alte două nume (unul dintre ele fiind cel al lui Nicolae Văcăroiu), să fie Prim Ministru. Nu a fost să fie! Destinul Profesorului univ.dr. Paul BRAN era altul!
În mintea şi sufletul meu, Paul BRAN a rămas una dintre cele mai plăcute amintiri. Am fost şi am rămas un admirator al omului şi profesorului univ.dr. Paul BRAN. L-am simpatizat, susţinut şi apreciat pentru felul lui sincer de a fi, de a se comporta cu fiecare persoană care-i solicita sprijinul.

• REPERE BIOGRAFICE

Paul BRAN s-a născut la data de 3 septembrie 1940 în comuna Topolog din judeţul Tulcea. A urmat cursurile Liceului teoretic „Mircea cel Bătrân” din Constanţa (1951-1959) şi, ulterior, pe cele ale Facultăţii de Finanţe-Credit a Academiei de Studii Economice din Bucureşti, în perioada 1960-1965. Urmare a rezultatelor deosebite obţinute din perioada studenţiei a fost cooptat în corpul profesoral al Academiei de Studii Economice, la Catedra de Finanţe.
În perioada 1965-2006 a ocupat, prin concurs, toate treptele carierei universitare*.
În anul 1975 a obţinut titlul de Doctor în Economie, specialitatea Finanţe, pe baza unei teze de doctorat intitulată: „Decizia financiară în unitatea economică”.
În acelaşi an a efectuat un stagiu de documentare şi perfecţionare în Elveţia, în cadrul Institutului de Înalte Studii Economice Internaţionale din Geneva, pe probleme privind relaţiile financiare şi monetare internaţionale.
În anul 1994 a efectuat un stagiu de documentare în SUA, pe probleme ale organizării, finanţării şi susţinerii liberei iniţiative şi a întreprinderilor mici şi mijocii.
Pofesorul Paul BRAN a publicat numeroase lucrări de specialitate.
Academia Română a recunoscut valoarea ştiinţifică a operei profesorului Paul BRAN, premiind lucrarea Economia valorii.
Pe parcursul activităţii didactice a condus seminarii şi a ţinut prelegeri la mai multe discipline.
Activitatea de coordonare a cercetării ştiinţifice a studenţilor s-a concretizat în elaborarea a numeroase lucrări de diplome.
În perioada 1990-1991 a condus Departamentul de Proiectare a Reformei Economice din cadrul Guvernului României.
În anul 1991 a înfiinţat Academia de Studii Economice din Republica Moldova unde a fost Rector de la înfiinţare până în anul 1994. În aceeaşi perioadă (1991-1994) a îndeplinit funcţia de Consilier economic al Guvernului Republicii Moldova.
Între anii 1996 şi 2004 a deţinut funcţia de Rector al Academiei de Studii Economice din Bucureşti, remarcându-se ca un veritabil promotor al modernizării acestei instituţii prestigioase şi creşterii eficienţei pregătirii studenţilor în funcţie de exigenţele actuale ale pieţii muncii.
De asemenea, în calitatea sa de vicepreşedinte şi, ulterior, de preşedinte (ales la Congresul al IV-lea al AGER, 25 mai 2001) al Asociaţiei Generale a Economiştilor din România, a participat activ la viaţa comunităţii economiştilor, identificând întotdeauna cele mai eficiente soluţii pentru rezolvarea problemelor cu care se confrunta Asociaţia.
În anul 2001, profesorului univ.dr. Paul BRAN i s-a decernat Diploma de Excelenţă şi Medalia de Argint a Băncii Naţionale a României. A fost pentru prima oară când s-a acordat o astfel de distincţie unui economist român pentru contribuţia deosebită la dezvoltarea ştiinţei economice şi la formarea economiştilor dinRomânia.

• REGRETE

Această prezentare sumară a dimensiunii profesionale a personalităţii profesorului univ.dr. Paul BRAN nu exclude latura sentimentală, apropierea şi căldura sufletească, care şi-a manifestat-o faţă de familia sa.
În rarele sale momente de linişte pe care şi le-a petrecut în mijlocul familiei, Paul BRAN a ştiut să fie soţ, tată şi bunic.
Cu siguranţă că şi-ar fi dorit ca aceste momente să se dilate până la eternitate, iar pentru fiecare clipă care se scurge ireversibil să simtă profund prezenţa atât de dragă a soţiei, copiilor şi nepoţilor lui.
Dar nu a fost să fie aşa cum şi-ar fi dorit, pentru că destinul lui era deja proiectat din ceruri pe Pământ de către bunul Dumnezeu.
Şi-a sacrificat oaza de linişte a familiei, în schimbul unei vieţi agitate, a unei lupte nemiloase şi perverse pe care ţi-o oferă câmpul de luptă a zonei publice.
Toate bătăliile purtate le-a câştigat. A reuşit să fie un luptător redutabil. A avut puţini prieteni adevăraţi. În schimb a fost înconjurat de mulţi duşmani perfizi, roşi de invidie şi incapabili de a face ceva durabil pentru semenii lor.
Profesorul univ.dr. Paul BRAN era conştient de ceea ce se întâmplă în jurul lui. Avea un suflet bun şi îi păsa de oameni şi în mod deosebit de studenţi, cărora, cu harul lui de dascăl, le modela sufletul şi mintea nu numai pentru a fi buni economişti, ci şi oameni adevăraţi, români iubitori de ţară, de popor şi de tradiţiile acestuia.
A „aprins” lumină pe unde a trecut, iradiind bunătate, pasiune şi responsabilitate, lăsând în urma lui plăcute şi statornice amintiri.
În cea mai mare parte a activităţii sale a fost un solitar.
Punctul său de sprijin a fost familia. Reuşita lui în plan profesional s-a datorat şi familiei sale, unde atmosfera de linişte, echilibru şi dragoste au fost asigurate cu devotament şi pasiune de soţia sa, profesor univ.dr. Florina BRAN.
În viaţa celor doi soţi au fost şi momente triste, necruţătoare, nemiloase care
i-au pus la grea încercare. Unul dintre aceste momente a fost şi pierderea unuia dintre fii lor (Iulian Ovidiu), în condiţii care şi acum lasă loc speculaţiilor, care te infioară şi te revoltă în acelaşi timp!
Această tragică întâmplare din viaţa familiei BRAN a reprezentat preţul curajului, patriotismului şi verticalităţii profesorului univ.dr. Paul BRAN, a îndrăznelii lui de a aduce lumina şi căldura în sufletul şi mintea fraţilor noştri de peste Prut, după îndemnul Domnului nostru Isus Hristos: „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”?
Greu de răspuns!
Cei doi soţi Paul şi Florina au primit de la Dumnezeu puterea de a trece peste această tragedie şi de a merge mai departe întăriţi şi hotărâţi pentru a-şi îndeplini misiunea divină pe acest PĂMÂNT!
Moartea l-a răpus într-un moment de slăbiciune datorat şi ingratitudinii, comportamentului duplicitar al unora pe care i-a crezut prieteni şi pe care adeseori i-a ajutat dezinteresat.
Ceea ce trebuie să ştim este că oameni ca Paul BRAN nu mor niciodată. Faptele lor sunt cele care rămân în conştiinţa generaţiilor care vin şi pleacă, aşa cum o fac uneori cu furie sau cu sublimă delicateţe valurile mării sau oceanelor atunci când izbesc ţărmul.
Anii au trecut! În inima şi sufletul celor doi soţi s-a aşezat iertarea, dar nu şi uitarea acelor momente grele.
Pe fondul acestei profunde, tăcute şi perfide supărări, inima generoasă a profesorului univ.dr. Paul BRAN a cedat!
Moartea l-a lovit necruţător şi subit la mijlocul pasajului (pasarelei) pe care l-a construit cu pasiune, care leagă Rectoratul (astăzi clădirea Ion N. Angelescu) de Comerţ (clădirea Mihai Eminescu), pe care cândva profesorul univ.dr. Silviu NEGUŞ avea să-l denumească, atât de inspirat, pasul BRAN.
Viaţa acestui om de suflet şi carte, s-a frânt într-un loc straniu, la mijlocul unui coridor din beton şi sticlă, suspendat între Pământ şi Cer, unind nu două corpuri de clădire, ci două universuri paralele: cel al vieţii şi al morţii.

A părăsit această lume, lăsându-şi trupul ostenit, fără suflare, la intrarea în „Poarta stelară”, în drum spre Rai, unde îl aşteptau spiritele celor pe care i-a iubit şi care l-au iubit deopotrivă.

Bucureşti 19.02.2016

*Mari personalităţi ale Academiei de Studii Economice, Rectorul Paul Bran (1996-2004)

The post IN MEMORIAM – PROF.UNIV.DR. PAUL BRAN appeared first on Pavaza.

IN MEMORIAM

                                                           TRIBUNUL ŞI MOARTEA
                                – o abordare fantastică a morţii lui Corneliu Vadim Tudor –

                                 Moto:  “În România nu există creştinism fără patriotism”

     Corneliu Vadim Tudor s-a stins fulgerător după un lanţ de coincidenţe stranii. A fost un mare patriot român şi un bun creştin. A lăsat în urma lui o creaţie literară uriaşă şi multe regrete.
Dumnezeu să-l odihnească!

     În noaptea de duminică (Pomenirea minunii Sf. Arhanghel Mihail în Colose. Duminica a 14-a după Rusalii) spre luni (Înainte-prăznuirea Naşterii Maicii Domnului), 6 spre 7 răpciune (numele popular al lunii septembrie) TRIBUNUL a scris ultima lui poezie cu un titlu care îţi dă fiori de îngrijorare – „Ultima cafea”. Din momentul acela şi până la cumpăna între duminică (sf. Mc. Corneliu Sutaşu – ziua onomastică a TRIBUNULUI) spre luni (Înălţarea Sfintei Cruci), 13 spre 14 răpciune, TRIBUNUL avea să-şi trăiască ultimele 7 zile*.
Parapsihologii, astrologii, numerologii, cu siguranţă vor încerca să descifreze această înlănţuire stranie de evenimente care s-au derulat de la momentul în care TRIBUNUL, cu voia lui DUMNEZEU, a înfruntat MOARTEA.
TRIBUNUL şi-a simţit implacabilul sfârşit şi a vrut să-i arate MORŢII că lui nu-i este frică de EA, dimpotrivă a umilit-o făcând-o captivă în propria lui casă, punându-i şoricioaică în cafea, amorţindu-i simţurile şi voinţa de a lovi mortal. În felul acesta TRIBUNUL şi-a mai amânat sfârşitul existenţei sale cu încă 7 zile pe acest pământ.
A fost ultima lui luptă, nu cu ocupanţii străini ajutaţi de trădătorii din interiorul ţării care au distrus România şi au sărăcit şi umilit acest popor, ci cu MOARTEA.
Scăpată din captivitate, MOARTEA a realizat cu amărăciune ceea ce i s-a întâmplat, trecând prin diferite stări contradictorii: de la umilinţă la admiraţie pentru cel care a
înfruntat-o. MOARTEA nu are moarte, pentru Ea nu există timp, spaţiu, iubire sau ură. MOARTEA nu se grăbeşte, numai noi muritorii acestui Pământ ne grăbim să o chemăm şi tot noi putem să-i întârziem sosirea nefastă în VIAŢA noastră.
Pentru că noi suntem nişte biete vieţuitoare cugetătoare şi trecătoare pe acest Pământ, purtătoare a propriului nostru timp şi spaţiu. Suntem fiinţele lui DUMNEZEU care avem în noi deopotrivă VIAŢA şi MOARTEA.
Pentru veşnicia MORŢII, 7 zile cât a fost captivă în casa TRIBUNULUI nu au însemnat nimic. În schimb, pentru TRIBUN, steaua lui pe cer a mai strălucit un timp, cu mult folos pentru România, pentru popor – marea lui familie şi pentru cei dragi lui.
Scăpată din captivitate, MOARTEA l-a lovit mortal cu coasa cea grea. Sufletul TRIBUNULUI s-a ridicat la cer în ziua de 14 răpciune, a Înălţării Sfintei Cruci.
MOARTEA l-a lovit pur şi simplu pe TRIBUN, doar EL o chemase pe EA să bea împreună o cafea.
MOARTEA nu l-a iubit şi nici nu l-a urât pe TRIBUN. L-a admirat!
MOARTEA a plecat din casa TRIBUNULUI târându-şi mantia ciudată, suspinând şi oftând, nu după bani, aşa cum suspina şi ofta TRIBUNUL apăsat de griji, care mai mult erau ale altora decât ale lui. TRIBUNUL a renunţat la averile pământeşti şi a intrat în rândul creştinilor săraci şi smeriţi.
TRIBUNUL a preferat averea spiritului, pe care a cultivat-o şi promovat-o până în ultima clipă a vieţii lui, inclusiv în cele 7 zile, speciale prin faptul că DUMNEZEU i-a dat forţa şi inspiraţia să le câştige pentru VIAŢĂ, înfruntând MOARTEA. Timp de 7 zile TRIBUNUL a fost mai iute ca MOARTEA.
MOARTEA ar fi vrut să se întoarcă, dar nu a făcut-o de ruşine, pentru că pe obraz îi curgea pentru prima dată în veşnicia ei, o LACRIMĂ!

* Şapte este unul dintre numerele considerate magice de-a lungul istoriei omenirii şi care continuă să fascineze şi astăzi. Cifra 7, considerată „Numărul lui Dumnezeu”, este de regăsit în domenii dintre cele mai diverse de-a lungul istoriei omenirii.

Bucureşti
Noaptea de luni spre marţi
21 spre 22 (răpciune) septembrie 2015

Conf.univ.dr. Gabriel I NASTASE
Bucuresti
24.09.2015

The post IN MEMORIAM TRIBUNUL ŞI MOARTEA appeared first on Pavaza.

     Liderul PRM Corneliu Vadim Tudor a încetat din viaţă luni seara, în data de 14 septembrie 2015. Acesta era internat în Centrul Clinic de Urgență de Boli Cardiovasculare al Armatei.
Scriitor, politician și publicist român, Corneliu Vadim Tudor a deținut funcțiile de senator și europarlamentar. A fondat Partidul România Mare.

Pavăza Carpaţilor transmite condoleanţe familiei. Dumnezeu sa-l odihnească !

Foto: www. desteptarea.ro

The post Liderul PRM Corneliu Vadim Tudor a încetat din viaţă appeared first on Pavaza.

IN MEMORIAM
INVENTATORUL JUSTIN CAPRĂ,
UN GENIU AL CREAŢIEI TEHNICE ROMÂNEŞTI

                                                                                                                            Conf.univ.dr. Gabriel I NĂSTASE

   Inventatorul român Justin Capră s-a născut la 22.02.1933, la Măgureni, în judeţul Prahova.
   Ultima perioadă de viaţă, inventatorul Iustin Capră a trăit-o la Filipeştii de Pădure, judeţul Prahova. Starea de sănătate a lui Iustin Capră s-a agravat pe 19 ianuarie 2015, iar la ora 19:10 a aceleiaşi zile, inima lui a încetat să mai bată, după 82 de ani!
   Despre acest ultim moment din viaţa lui Iustin Capră, Alexandru Bălai, managerul spitalului de urgenţă din Ploieşti a relatat presei următoarele: „A ajuns în stare septică, cu patologie digestivă şi dureri abdominale. S-a suspectat un infarct, dar testele efectuate au ieşit pozitive pentru bacilul Clostridium”.
Inventatorul Justin Capră a fost înhumat cu onoruri militare, la cimitirul Ghencea din Bucureşti.
Dumnezeu să-l odihnească în linişte şi pace!

   România a oferit lumii invenţii remarcabile: motorul cu reacţie, stiloul, asfaltul (invenţie realizată de Gogu Constantinescu (1881-1965). Ironia constă în faptul că România continuă să fie ultima ţară din Europa în ceea ce priveşte „infrastructura rutieră”!), forajul la mare adâncime, scaunul catapultat pentru avioanele de vânătoare, ştiinţa sonicităţii, vaccinul antiholeric (metoda lui Ion Cantacuzino se numeşte şi astăzi „Marea experienţă românească”), insulina, motorul cu apă etc.. Multe dintre invenţiile realizate de inventatori români au fost brevetate şi aplicate în afara României!
Trăim într-o ţară frumoasă, cu oameni talentaţi, dar blestemată să fie condusă de indivizi abjecţi, trădători de ţară şi neam, lipsiţi de patriotism, indiferenţi faţă de interesul naţional.
Despre modul în care au fost şi sunt trataţi inventatorii români de către autorităţi şi cum este valorificată inteligenţa românească, Sorin Dinea, preşedintele Asociaţiei Henri Coandă afirma: “Pentru a-şi putea valorifica invenţiile pe plan social, inventatorii au nevoie de bani şi de finanţatori. Oamenii cu idei şi oamenii cu bani trăiesc în lumi diferite. De aceea, pentru a evita un conflict între aceştia, legătura dintre ei e necesar a fi realizată de o entitate intermediară. Această entitate asigură dezvoltarea unei idei, protecţia şi valorificarea sa, astfel încât să câştige atât societatea, cât şi cele trei părţi. La noi însă, nu există o astfel de structură. Adevărul este că în acest moment avem în ţară cel puţin 20 de persoane care deţin idei revoluţionare, adică sunt excepţionale, şi alte câteva sute care ar putea aduce eficientizări majore, fiecare în domeniile lor de aplicare. Numai că din cauza lipsei de încredere şi de interacţiune între inventatori şi posibilii lor finanţatori, aceste idei nu pot fi încă valorificate”.
Până în 1989 Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) era o instituţie publică al cărei rol principal era de protecţie şi valorificare a proprietăţii industriale.
După 1990, OSIM-ul a renunţat la rolul de valorificare a brevetelor de invenţie, de implementare (aplicare) a rezultatelor de cercetare-dezvoltare-inovare (CDI) în economie.
În calitatea mea de consilier în Administraţia prezidenţială a României, director general în Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi vicepreşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii (cu rang de secretar de stat), am propus realizarea şi promovarea unei strategii de dezvoltare a mediului de afaceri inovativ, precum şi înfiinţarea unei “Agenţii pentru Valorificarea Drepturilor de Proprietate Intelectuală” (inclusiv pentru valorificarea brevetelor de invenţii).
Din păcate, niciun ministru al educaţiei şi cercetării şi economiei nu şi-au dorit o astfel de agenţie sau orice altă formă de organizare în coordonarea Primului Ministru sau a unuia dintre miniştrii invocaţi. Ulterior, peste ani, s-a observat de ce. Aveau alte preocupări, altele decât cele care vizau interesul naţional. A fost unul dintre numeroasele momente când reprezentanţii instituţiilor publice au performat slab.
Justin Capră a trăit singur, în modestie şi a creat sub influenţa Divinităţii, a lui Dumnezeu. A fost un bun român şi un bun creştin ortodox. L-a iubit pe Dumnezeu, iar Dumnezeu l-a răsfăţat cu harul de a crea şi a muncii pentru progresul semenilor săi.
“Dumnezeu mi-a dat posibilitatea să mă joc. Jucându-mă, mi-am temperat neliniştea, am reuşit să dorm. Pe la 30 de ani a trebuit să iau chiar nişte calmante. Era anxietate. Chiar dacă era să cadă o frunză, mă speriam. Acum nu prea mă mai interesează părerea oamenilor şi ce se întâmplă în jur. Mi-am dat seama că viaţa este un caz particular al celei veşnice, această viaţă terestră, pe care avem obligaţia să o trăim şi să o cinstim”.
“Ceea ce am realizat eu nu sunt invenţii, sunt nişte lucrări inspirate. Tuturor ne-au căzut mere în cap, dar numai Newton descoperă legea atracţiei universale. Întrebat cum, Newton răspunde: «Am fost inspirat!». Aşa şi eu!”
Justin Capră este autorul a numai puţin de 114 invenţii, printre care: rucsacul zburător (un aparat individual de zbor; microautoturismul “Soleta”, care consumă 0,5 l/100 km şi al unei motorete care funcţiona cu acumulatori (37 Kg, 30 km/h, cu o autonomie de 80 km/h). În total, Iustin Capră a realizat peste 72 de prototipuri de autoturisme cu consum infim, şapte aparate de zbor neconvenţionale pe care le-a testat personal şi 15 motoare neconvenţionale.
Ulterior, “Rucsacul reactiv zburător” a fost preluat şi folosit de americani. În prezent aşa-numitul “rucsac reactiv zburător” asigură posibilitatea astronauţilor de a se deplasa în spaţiu, în afara navetelor spaţiale. Despre această invenţie Justin Capră declara presei: “Eu brevetasem la noi rucsacul zburător, iar patru ani mai târziu, americanii lansau un produs asemănător. Aşa a fost să fie”.
“De pildă, rucsacul zburător a avut la bază nişte idei prozaice: mă gândeam cum să sar gardul fără să vadă şeful. Nu am reuşit, iar când m-am ridicat în aer m-am şi speriat, că nu mă aşteptam. Cam asta a fost ideea. Învingerea forţei gravitaţionale, cu două jeturi, pe bază de combustibil. Nu am simţul proprietăţii, nu mă interesează cine aplică”.
Conform propriilor mărturisiri, Justin Capră a activat şi în comisii de ozenistică: “Ar fi o idioţenie să îşi imagineze cineva că suntem singurii din Univers dintre miliarde de galaxii, dar viaţa nu trebuie să semene cu o alta. Am făcut parte din nişte comisii de ozenistică şi am văzut multe minuni, care nu au nimic de-a face cu fizica newtoniană. Noi suntem nişte fiinţe mici”.
Prietenii inventatorului Justin Capră din Filipeştii de Pădure au amenajat un mic altar în atelierul său. Despre acest gest, Damian ZOTESCU, unul dintre prietenii inventatorului afirma: “A fost o inteligenţă   sclipitoare, dar nesusţinută de statul român, deşi invenţiile lui ar fi putut revoluţiona industria de maşini din întreaga lume”.
Nepotul lui Justin Capră, Valentin TĂNASE s-a gândit ca în memoria inventatorului roman să înfiinţeze un mic muzeu în modesta casă din Filipeştii de Pădure unde, în ultimii zece ani, a locuit Justin Capră: ”Vom face un colţ muzeal. Vrem să strângem tot ce a inventat şi să expunem. Trebuie să indentificăm, mai întâi, unde sunt invenţiile sale. Era un suflet mare şi a dat multe dintre ele, gratis. Acum, le vrem înapoi. Oricum, nimeni nu le poate folosi pe stradă. De ce să le ţină într-un garaj? Sunt neconvenţionale şi nu le pot înmatricula. Justin Capră era cunoscut, nimeni nu-l oprea pe stradă dacă mergea cu aşa ceva”.

The post IN MEMORIAM INVENTATORUL JUSTIN CAPRĂ, UN GENIU AL CREAŢIEI TEHNICE ROMÂNEŞTI appeared first on Pavaza.

Inventatorul Justin Capră a încetat din viaţă, luni seară. Justin Capră avea 82 de ani şi a murit la Spitalul Judeţean din Ploieşti.

Virgilius Justin Capră s-a născut pe 22 februarie 1933 la Măgureni – Prahova. Era inginer și unul dintre cei mai cunoscuți inventatori români.

Înainte de toate Justin Capră a fost un bun român, care prin tot ceea ce a întreprins în viaţă a dat dovadă de patriotism şi iubire de oameni. Cei care au avut şansa să-l cunoască au conştientizat cât de mult îşi iubea acest om ţara, cât respect avea pentru înaintaşi, pentru români.

Realizările sale în domeniul inventicii, al inovaţiei şi tehnologiei sunt de notorietate mondială, prin eforturile sale contribuind la promovarea României în lume. Invenţiile şi inovaţiile sale au dus la progresul omenirii, acestea regăsindu-se în cele mai înalte domenii ale cercetării şi tehnologiei mondiale. Totodată, domnia sa era implicat activ  în proiecte care vizau valorificarea invenţiilor româneşti.

Justin Capră stă dovadă, alături de alte figuri proeminente ale României, geniului creator al acestui popor.

Pavăza Carpaţilor îşi exprimă regretul pentru trecerea în nefiinţă a marelui inventator, inginer Justin Capră.  

Dumnezeu să-l odihnească!

Lilian Cătălin Vişoiu

The post Justin Capră, o legendă a inventicii româneşti, a murit ! appeared first on Pavaza.