ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNĂ ÎN LIMBA ESPERANTO -Ediţie bibliofilă întocmită în anul 2004 de Octavian GIRIGAN-

0
364

Pavaza Carpatilor

ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNĂ ÎN LIMBA ESPERANTO
-Ediţie bibliofilă întocmită în anul 2004 de Octavian GIRIGAN-

Nu cu mult timp în urmă, spre sfârşitul anului 2014, am intrat în posesia unei cărţi de excepţie, „Antologia de poezie română în limba esperanto”, sau astfel spus, „Rumana poezia tradukoj en esperanto”. Această bijuterie unică în literatura română, întocmită de Octavian GIRIGAN, mi-a oferit-o cu împrumut „poetul elitelor” George CANACHE, cu rugămintea de-a scrie câteva rânduri de apreciere despre această fabuloasă carte.
Am citit-o, însă mi-a fost greu să creionez câteva cuvinte despre autor şi carte, mai ales că o făcuse cu deosebită măiestrie şi în cunoştinţă de cauză Marian VOCHIN, în „Cuvântul înainte” al cărţii. Ca urmare, lăsând la o parte orice orgoliu nejustificat, am renunţat să scriu recenzia cărţii prin prelucrarea textului scris de maestrul Marian VOCHIN şi să-i prezint acestuia integral argumentele cu privire la limba esperanto şi avantajele ei privind extinderea sferei de cunoaştere a realizărilor culturale ale tuturor popoarelor.
Cu acest prilej, profit de ocazie pentru a-i mulţumi poetului George CANACHE pentru încrederea pe care a avut-o când mi-a împrumutat această carte de o dimensiune impresionantă din punct de vedere al valorii conţinutului cât şi ca mărime (are peste 1300 de pagini, pe un format al oglinzii paginii de 25×15,5 cm).
În această carte sunt prezentaţi în ordine alfabetică autorii şi cele mai reprezentative poezii ale lor, după cum urmează*:
Vasile Alecsandri (1818-1895) / Dimitrie Anghel (1872-1914) / Ion Arcaş (1932-2002) / Tudor Arghezi (1880-1967) / George Bacovia (1881-1957) / Ion Barbu (1895-1961) / Mihai Beniuc (1907-1988) / Lucian Blaga (1895-1961) / Ana Blandiana (n. 1942) / Geo Bogza (1908-1993) / Demostene Botez (1893-1973) / Marcel Bresleaşu (1903-1966) / Constanţa Buzea (n. 1941) / George Canache (n. 1952) / Ion Coroianu (1923-1986) / Virgil Carianopol (1908-1984) / Nina Casian (1924-2014) / Mircea Cărtărescu (n. 1956) / Gabriel Cojocaru (n. 1962) / George Coşbuc (1866-1918) / Aron Cotruş (1891-1961) / Mariana Criş (n. 1956) / Constantin Cubleşan (n. 1939) / Traian Demetrescu (1866-1896) / Ovid Densuşianu (1873-1938) / Mircea Bunescu (n. 1950) / Ştefan Augustin Doinaş (1922-2002) / Mihu Dragomir (1919-1964) / Victor Eftimiu (1889-1972) / Mihai Eminescu (1850-1889) / Benjamin Fundoianu (1898-1944) / Ovidiu Girigan (n. 1954) / Octavian Goga (1881-1938) / Iulia Haşdeu (1869-1888) / Emil Isac (1866-1954) / Nicolae Labiş (1935-1956) / Alexandru Lungu (n. 1924) / Alexandru Macedonski (1854-1920) / Toma George Maiorescu (n. 1928)
Adrian Maniu (1891-1967) / Liviu Marian (1883-1924) / Ileana Mălăncioiu (n. 1940) / Veronica Micle (1850-1889) / Mircea Micu (n. 1937) / Ion Minulescu (1881-1944) / Ion Moţu (n. 1956) / Andrei Mureşanu (1816-1863) / Gellu Naum (1915-2001) / Iacob Negruzzi (1842-1932) / Adrian Păunescu (1943-2010) / Alexandru Philippide (1900-1979) / Ion Pillat (1891-1945) / George Popa (1912-1973) / Adrian Popescu (n. 1947) / George Ranetti (1875-1928) / Ion Heliade Rădulescu (1802-1872) / Mihai Săndulescu (1888-1916) / Marin Sorescu (1936-1997) / Eugeniu Speranţia (1888-1972) / Radu Stanca (1920-1962) / Nichita Stănescu (1933-1983) / Petre Stoica (n. 1931) / Petre Strihan (1899-1990) / George Topârceanu (1886-1937) / Corneliu Vadim Tudor (n. 1949) / Victor Tulbure (n. 1925) / Tristan Tzara (1896-1963) / Ion Vinea (1895-1964) / Vasile Voiculescu (1884-1963)
Şi, pentru a înţelege eforturile făcute de Octavian GIRIGAN, voi încheia scurta şi modesta prezentare a cărţii chiar cu începutul ei „Cuvânt înainte” a lui Marian VOCHIN:
De la început esperanto s-a vrut să fie o limbă prin care să se transmită şi să fie cunoscute realizările culturale ale tuturor popoarelor. Graţie limbii esperanto, numeroase capodopere literare aparţinând limbilor „mici” au fost făcute cunoscute în lumea întreagă, însă această posibilitate n-a fost încă exploatată pe deplin. Avantajul cel mai mare constă în faptul că traducerile în esperanto sunt făcute de către persoane ale căror limbă maternă este cea a operei traduse şi care, deci, pot să sesizeze toate nuanţele textului tradus. Limba esperanto este extrem de flexibilă din punct de vedere sintactic şi poate imita trăsăturile specifice ale limbilor originale fără a-şi distorsiona sau compromite propria ei natură, în timp ce limbile naţionale tind să fie inflexibile din punct de vedere sintactic iar faptul că esperanto este foarte bogată în rime o face să fie un mediu foarte potrivit pentru traducerea fidelă a poeziei. Bineînţeles, există şi traduceri proaste în esperanto, aşa cum există în orice altă limbă. Dar suma reuşitelor este impresionantă şi esperantistul român, de exemplu, poate ajunge la o bună cunoaştere a literaturilor finlandeză, croată, bulgară, chineză, poloneză şi maghiară – ca să numim câteva, alese la întâmplare, ceea ce nu este uşor de făcut pe alte căi. Conştienţi de acest lucru, esperantiştii români au tradus din literatura română diverse lucrări pe care le-au publicat în reviste din ţară şi străinătate. Primele traduceri din literatura română au fost Peleşul de Carmen Sylva, apărut în „Rumana Gazeto Esperantiste nr.2/aprilie 1908, tradus de Toma Aburel şi „Hora Unirii” de Vasile Alecsandri, apărută în esperantistul român nr.5/ianuarie-martie 1909, tradusă de dr. Gabriel ROBIN. În anul 1913, în antologia de traduceri din literatura universală „El parnaso de popoloj” redactată de Antoni GRABOWSKI în Varşovia apare şi poezia „Rodica” de Vasile Alecsandri. De atunci şi până astăzi s-au tradus numeroase lucrări din literatura română, unele fiind traduse de esperantişti din alte ţări. Deşi în alte ţări au fost publicate antologii de literatură naţională în esperanto (Angla antologio, Astrala antologio, Cina antologio, Franca antologio, Germana antologio, Hungara antologio, Itala antologio, Makedona antologio, etc.), în România nu a fost posibil acest lucru. Conştient de importanţa realizării unei antologii de literatură română tradusă în esperanto, poetul Octavian GIRIGAN s-a hotărât să pună în practică acest deziderat. De la început el a vrut ca aceasta să fie o lucrare reprezentativă a traducerilor din literatura română. Aceasta presupune o activitate laborioasă de documentare, atât în ţară cât şi în străinătate. Din păcate nu toţi scriitorii români reprezentativi au fost traduşi în esperanto, prin urmare a trebuit el însuşi să facă aceste traduceri. Alcătuind „Antologia literaturii române în limba esperanto” Octavian Girigan vrea să extindă şi să complinească, de se va putea, activitatea traducătorilor de limbă esperanto din literatura româna. Scopul, pe care autorului îi place să îl mărturisească, este acela de a oferi o lucrare cu toţi autorii români traduşi în esperanto, cu fragmente sau o parte din opera lor, cât mai accesibil şi fucţional, dezvoltând interesul tot mai larg pentru literatura română, privită în întregul ei. Momentul apariţiei unei asemenea lucrări, după „Rumana antologio” (scoasă la Zagreb în anul 1990 de „Internacia Kultura Servo” şi care însuma 92 de pagini din autorii români), îl socotim potrivit. Antologia literaturii române tradusă în esperanto este prima şi cea mai mare de acest fel, acum când în România reconsiderarea moştenirii culturale s-a produs printr-o serie întreagă de ediţii din clasici – căci pe aceştia îi au în vedere şi traducătorii mai întâi – cât şi prin studii dintre cele mai competente şi mai complete. Fără îndoială, lucrări de acest gen au fost destul de greu să apară, lucrarea de faţă însumând munca tuturor traducătorilor esperantişti ce au tradus din literatura română aproape 100 de ani. Nu credem că în altă limbă acest record al prezentei antologii va fi depăşit prea curând, deşi în ce ne priveşte, voim să ni se înscrie alături, în chipul cel mai eficace. Autorul antologiei s-a ferit de unele aridităţi factologice – pe care nu le dispreţuieşte, dar le socoteşte neinteresante în lucrare – ca şi aparatul bibliografic complicat, au fost înlăturate, ori, de la caz la caz, comprimate şi simplificate cu subînţelesul că cei interesaţi vor consulta lucrări mai amănunţite. Evident, oricât de mult ar fi căutat Octavian Girigan să se păstreze între graniţele unei obiectivităţi – pe care n-a vrut-o totuşi prea didactică – coloratura personală în expunere se va simţi, nu atât în stil şi în judecăţile de valoare, cât mai ales în ceea ce priveşte spaţiul acordat cutărui scriitor, curent literar sau operă.
Preferinţele n-au fost dictate însă neapărat de temperamentul celui ce a întocmit antologia, ci, mai curând de cerinţele unui cititor de literatură română tradusă în esperanto la care Octavian Girigan se gândeşte şi încearcă să-i comunice aceste traduceri.
Cele spuse mai sus nu vor să preîntâmpine eventualele obiecţii ce s-ar putea aduce lucrării, s-o sustragă, cumva, ochiului cititorului cunoscător de limbă esperanto şi amator de literatură română. Dimpotrivă, cititorii se vor putea pronunţa asupra ei în dublu sens: în acela al justeţei, cât şi în acela al intenţiilor instructive puse în carte. De altminteri, cine cunoaşte bine lucrul îşi va da seama numaidecât că Octavian Girigan a făcut o operă de popularizare numai până la un anumit punct şi nu a abdicat decât în câteva cazuri de la exigenţa obişnuită în asemenea lucrări. Gândul autorului lucrării este că problemele unei Antologii de literatură română tradusă în esperanto pot şi trebuie explicate în strânsă legătură cu traducătorii şi traducerile, fără prea multă paradă de erudiţie, cu o necesară – în acest caz – uşoară subminare a mitului cititorului atunci când acesta ameninţă să devină o prejudecată. Despre câţi cititori de limbă esperanto sunt, autorul nu-şi face probleme: frumuseţea şi uşurinţa cu care aceasta se învaţă cresc în permanenţă atuurile ei şi ea este o fereastră cu literatura română deschisă spre lume. Structura după criteriul alfabetic al scriitorilor (la literatura scrisă) şi al lucrărilor (la literatura populară), antologia prezintă nu numai textele selectate din traducerile apărute, dar şi informaţii privind lucrările traduse (lucrarea, traducătorul, data şi locul apariţiei) care nu apar în antologie. Pentru esperantiştii români, autorul antologiei a pus şi titlul (în paranteză, unde e cazul) traducerilor în româneşte. La fiecare scriitor apar date biografice fundamentale şi o serie de referinţe bibliografice privind activitatea literară a acestuia, semnătura şi o fotografie sau portret-schiţă ale autorului respectiv. Autorii mai puţin cunoscuţi, traduşi în esperanto, la care lipsesc informaţiile despre ei, au fost doar menţionaţi. Însumând peste 1300 de pagini de literatură română tradusă în esperanto, lucrarea se prezintă într-o formă grafică excepţională, care denotă o prezentare plastică caracteristică unui poet pasionat de bibliofilie.
În propriile sale traduceri apar nume noi de scriitori cunoscuţi: Ion Barbu, Ion Vinea, Benjamin Fundoianu, Iulia Haşdeu, Marin Preda, Veronica Micle, Mircea Cărtărescu, Constanţa Buzea, George Popa şi mulţi alţii. În antologie apare şi Octavian Girigan cu traducerile din poezia sa de Mina-Gabriela Dumitru şi Marian Vochin, cu o prezentare de Leonida Lari. Sunt prezente şi lucrări de artă (pictură şi desene) din autori români şi străini cunoscuţi, trecute într-un Tabel al ilustraţiilor la sfârşitul lucrării.
Rumana antologio a fost scoasă într-un numări mic de exemplare în Ediţie Bibliofilă pentru uzul autorului, numerotate de la 1 la 50, cu planşe color, evidenţiate la începutul lucrării, pentru fiecare număr. Octavian Girigan consideră ediţia bibliofilă o ediţie de lucru pentru eventualele sugestii şi corecturi în aşteptarea unei ediţii de masă. Lucrarea mai conţine şi un tabel cu indice de nume, unde este trecut fiecare autor din lucrare. La litera C s-a trecut K, iar la K nu figurează nimic (existând doar un singur nume Kulika, trecut şi acesta la C, cu K). Există şi nume nemodificate în esperanto, acolo unde s-a considerat necesar. La Vasile Alecsandri s-a trecut Aleksandri, iar în unele cazuri la „Alexandru”: Alecsandru şi Aleksandru.
Unele nume s-au trecut şi cu litere neexistând în esperanto (acolo unde a fost cazul). Unde autorul nu a avut date certe nu a pus (a se vedea la Eugen Relgis anul morţii şi Petre Strihan, Maria Popescu şi încă câteva exemple). De-a lungul anilor în România s-au mai făcut încercări de a alcătui o antologie a literaturii române în esperanto, dar acestea nu s-au finalizat din diferite motive. Unul dintre cele mai importante este acela al efortului financiar pentru o asemenea lucrare.
Prin această antologie, răspândită în lume, vom putea să arătăm că literatura română nu este cu nimic mai prejos decât literaturile altor popoare. Cititorii esperantişti din toate ţările pot astfel să cunoască lucrările reprezentative ale scriitorilor români, pe care pot la rândul lor să le traducă în limbile naţionale.
Pentru a alcătui această antologie, care presupune o muncă titanică de documentare în diverse biblioteci din ţară şi străinătate, de selectare a lucrărilor reprezentative traduse, de a traduce în esperanto scriitorii români reprezentativi, poetul Octavian GIRIGAN s-a hotărât să-şi lase deoparte volumele sale de poezii-are vreo cinci în pregătire-publicând până acum: „Cireş în visare, Socotind pe degete caii, Horă de vrăjitoare, O Sighişoară din mine, Poemele Sighişoarei, Ţipăt pe florile vântului şi două frumoase monografii istorice: Feldru, un drept la nemurire şi Locus valahicus Varare * Salve Romuli parva nepos!”.
Din acest motiv, demersul lui Octavian Girigan ni se pare merituos şi lăudabil.

* NOTĂ: În prezentarea făcută de autorul cărţii nu s-au făcut modificări privind data morţii unora dintre scriitorii care nu mai sunt în viaţă, pentru a nu “mutila” autenticul “Listei”. Din nefericire la data la care am scris această recenzie, Octavian GIRIGAN, ca şi alţi scriitori din “Listă” nu mai sunt în viaţă.

Conf.univ.dr. Gabriel I NĂSTASE

Bucureşti
15 ianuarie 2015

Ţi-a plăcut acest articol? Abonează-te prin mail!

Lasă un răspuns