In memoriam – Marian Rotaru

0
625

General Marian Rotaru - Pavaza Carpatilor

In memoriam – Marian Rotaru (14 august 1937-13 aprilie 2012)

Generalul de brigadă doctor inginer MARIAN ROTARU s-a născut la 14 august 1937, în Bucureşti.
După ce a urmat cursurile şcolii gimnaziale şi cele liceale în Bucureşti, în anul 1956 devine student al Academiei Tehnice Militare, Facultatea Militară Tehnică, Secţia geodezie.
În anul 1962, după absolvirea Academiei Tehnice Militare, a fost repartizat la Unitatea de Geodezie şi Topografie de la Buzău, unde a coordonat şi executat măsurători şi prelucrarea acestora pentru realizarea reţelei geodezice naţionale de ordinele I-IV.
În anul 1965 a fost mutat în cadrul Direcţiei Topografice Militare, unde a coordonat o multitudine de activităţi de cercetare ştiinţifică şi de creaţie tehnică, toate realizările sale fiind încununate de acordarea titlului de doctor în geodezie de către Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti.
În anul 1984 a fost numit în funcţia de şef al Direcţiei Topografice Militare, calitate în care a desfăşurat o susţinută activitate tehnico-ştiinţifică, la nivel naţional şi internaţional. Astfel, ca o unanimă apreciere a eforturilor depuse în 1987 i se acordă o diplomă de recunoaştere a contribuţiei sale în cadrul celei de-a V-a Conferinţe ONU privind Standardizarea Denumirilor Geografice.
În anul 1990 a fost avansat la gradul de general de brigadă.
Prin deschiderea pe care a promovat-o către colaborarea cu instituţiile de profil din ţări din Europa, America de Nord şi Asia, a fost posibilă încheierea de acorduri de schimb şi colaborare în domeniul topogeodeziei militare, benefice modernizării instituţiei pe care a condus-o şi Armatei României, acorduri care sunt valabile şi astăzi.
Având o deosebită activitate de concepţie asupra domeniului denumirilor geografice, apreciată atât la nivel naţional, cât şi internaţional, în anul 1991 a fost recunoscut şi confirmat ca expert ONU pentru denumiri geografice în cadrul Diviziunii lingvistice romano-hellenice (prin mandat Guvernamental, a depus solicitarea României de a deveni ţară francofonă).
A elaborat, singur sau în colectiv, lucrări de referinţă în domeniul tehnic de specialitate românesc, dintre care amintim doar:
„Studii asupra problemelor teoretice şi practice ale triangulaţiei şi nivelmentului”.
„Lucrări de gravimetrie geodezică”.
„Standardizarea denumirilor geografice”.
„Lucrări de geodezie tridimensională”.
Este demn de subliniat meritul său de a fi adunat, pentru prima dată într-o operă centralizată, evoluţia şi datele de referinţă ale trecutului geodeziei militare româneşti. Astfel, cărţile „Mărturii geodezice. Tradiţii şi actualitate” şi „Personalităţi ale geodeziei militare româneşti”, au fost primele încercări, în ţara noastră, de elaborare a unei istorii a geodeziei în ansamblul ei şi, în cadrul acesteia, a istoriei geodezice româneşti.
În cumulul de creaţie ştiinţifică al generalului de brigadă doctor inginer Marian Rotaru se regăsesc două tratate, 15 cărţi, trei manuale şi un impresionant număr de lucrări de sinteză, lucrări de cercetare ştiinţifică şi articole, publicate în ţară şi în străinătate.
Tratatul „Teoria figurii Pământului”, care a primit premiul „Gheorghe Murgoci” al Academiei Române în anul 1977, a avut şi are şi in prezent un impact ştiinţific extrem de favorabil la nivel naţional şi internaţional (tradus în limba engleză de prestigioasa editură Elsevier, în 1982), dovadă fiind numeroasele aprecieri primite de la personalităţile lumii ştiinţifice geodezice contemporane.
În acest sens, o singură apreciere, a profesorului doctor inginer H. Wolf de la Universitatea din Bonn, care precizează că „aţi realizat o operă care, prin actualitatea sa, îndeosebi şi prin temeinicia redării, a fost de-a dreptul exemplară”, exprimă nivelul ştiinţific redutabil al acestei lucrări de mare anvergură.
A fost atestat, în anul 1994, de Comisia Superioară de Atestare a Ministerului Învăţământului şi Ştiinţei (astăzi Ministerul Educaţiei şi Cercetării), conducător ştiinţific la doctorat în specialitatea „Geodezie-Cartografie”.
Tot în 1994, a fost inclus într-una din ediţiile enciclopediei „Who’s who in Engineering”, elaborată de Sociietatea Asociaţiilor Inginerilor Americani (American Association of Engineering Societes), la Washington, fiind, până în prezent, singurul specialist geodez român care apare în această lucrare.
Ca o confirmare a meritelor sale ştiinţifice, în august 1995, a fost ales membru activ al Academiei de Ştiinţe din New York (The New York Academy of Sciences).
După ce a iniţiat şi susţinut Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare, odată cu promulgarea acesteia şi înfiinţarea Oficiului Naţional de Geodezie şi Cartografie (astăzi Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară), la 31 octombrie 1996, fiind şef al Direcţiei Topografice Militare, prin decizia prim-ministrului Guvernului României a fost numit şi în funcţia de preşedinte al Oficiului Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie, cu rang de secretar de stat, funcţie pe care o va îndeplini până în anul 1998, între timp în anul 1997 fiind trecut în rezerva Armatei României.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Conf.univ.dr. Gabriel I. NĂSTASE

Ţi-a plăcut acest articol? Abonează-te prin mail!

Lasă un răspuns