Conceptul bio
Fie că se referă la alimentație, textile (fibre din bumbac, lână, mătase, in, cânepă, iută, bambus), cosmetice (săpun, produse de îngrijire și produse de machiaj), detergenți (detartranți, dezinfectanți, detergenți bio) sau combustibili (bioetanol), conceptul bio înseamnă în primul rând RESPECT, mai multă grijă, responsabilitate și atenție deosebită pentru mediu, sănatate, pentru noi, pentru viață.
În acest context, termenul bio se referă la orice produs provenit din agricultura ecologică; pentru obținerea sa nu se folosesc produse chimice de sinteză (ierbicide, pesticide, fertilizanți artificiali sau hormoni de creștere), ci produse organice naturale, reciclate iar principiul de bază pentru cultivare este rotația culturilor.
Producție controlată
În ceea ce privește producția de fibre bio, garanția unui tratament ecologic se referă numai la cultivarea materiei prime, nu și la etapele tehnologice de transformare (albire, colorare), însă, în acest sens există reglementari și certificări în vigoare, precum Standardul Oeko-Tex 100 iar la nivel european există institute de verificare acrediatate pentru controlul exigențelor impuse de un astfel de standard, respectiv controlul nocivitații coloranților, interzicerea metalelor grele, formaldehidei sau a altor substanțe toxice pentru toate componentele produsului, de la material, inserții, până la accesorii.
Este interzisă deasemenea utilizarea organismelor modificate genetic. În plus, standardul Oeko-Tex 100 ia în considerare utilizatorul final al produsului, fiind vizați în special copiii, persoanele cu pielea sensibilă, din aceasta categorie făcând parte produsele textile pentru copiii cu vârsta până în 3 ani, jucării de pluș, lenjerie, etc.
Cultura de bumbac reprezintă una dintre cele mai poluante culturi ale planetei, deși acoperă doar 2.5% din suprafețele cultivate. Plantațiile convenționale de bumbac sunt mari consumatoare de pesticide și sunt supuse unor numeroase tratamente chimice intensive și unui sistem de irigații la scară largă, având un impact negativ asupra mediului. S-a impus deci, revenirea la metodele tradiționale de cultivare, care să favorizeze agrosistemul și biodiversitatea. Pentru a menține productivitatea solurilor și pentru controlul bolilor și paraziților, agricultorii care practică acest tip de agricultură durabilă, se bazează, de exemplu, pe alternarea culturilor și intercalarea lor, combinând mai multe specii de plante pe aceeași parcelă, ceea ce permite limitarea proliferarii dăunătorilor; utilizarea îngrășămintelor naturale cum ar fi gunoiul de grajd, compostarea, controlul biologic folosind microorganisme precum Bacillus thuringiensis, Bacillus subtillis (insecticide microbiene), și plivirea mecanică.
Permacultura este o metodă care permite planificarea culturilor, în scopul exploatării la maxim a condițiilor climatice locale și geografice și pentru a maximiza interacțiunile dintre culturi. Agricultura biodinamică ia în considerare ciclurile lunare și mișcările planetei.
Legislație În cadrul Uniunii Europene, primul regulament privind agricultura ecologică a intrat în vigoare în 1992 (Regulamentul (CEE) nr. 2092/91), urmat în august 1999 de normele privind producția, etichetarea și controlul în efectivele de animale (Regulamentul (CE) nr. 1804/1999).
Este general admis că produsele agricole ecologice sunt mai sănătoase și beneficiază de susținere puternică la nivel european.
Amalia Ștefaniu