Verdele crud al primăverii
Primăvara este totodată și anotimpul exploziei vegetale, a mult așteptatului verde crud.
plantelor și hemoglobina din sânge sunt două substanțe proteice de importanță vitală, hemoglobina se combină cu gazele respiratorii (O2 și Co2) iar clorofila este pigmentul care absoarbe energia luminoasă pentru a participa la desăvârșirea unui proces grandios numit fotosinteză.O reclamă TV a unei clinici de top din Anglia se încheia cu imaginea câtorva ramuri de fag cu frunze aflate la început de vegetație. Asocierea este semnificativă pentru a promova optimismul legat de speranța de viață a celor aflați în suferință.
La vreme de sărbătoare,bucuria verdelui crud era manifestată în Bucovina prin așezarea în fața porților a unor plăntuțe cu frunze asemănătoare celor de mușcate și flori cu petale galben-aurii, plante numite popular „calcea calului”, ce se găsesc din abundență în locuri cu umiditate crescută.
Concetățenii noștri ce poartă nume de sfinți (Sf. Gheorghe) obișnuiau să impodobească porțile cu ramuri de fag, un obicei ce marca parcă și bucuria sosirii primăverii.
Covorul vegetal de primăvară din pădurea de foioase de lângă sat, pădurea Valea Murelor, este format dintr-o varietate de genuri și specii printre care și „Floarea paștilor” care are ca denumire științifică „Anemone nemorosa„.Termenul „nemorosa” pentru a denumi specia este sugestiv la această plantă firavă cu flori albe și frunze sectate. Anemona va fi nemuritoare atât timp cât pădurea va exista și va crea condiții propice perpetuării.
Deși sunt organisme vii, plantele n-au rațiune, ele se perpetuează conform legilor naturii, însă omul, ființă superioară înzestrată cu funcții psihice, are menirea să asigure apariția verdelui crud în fiecare primăvară.
Verticalitatea firelor de iarbă, a arborilor și arbuștilor, ce constituie o floră specifică fiecărei zone geografice, se impune mai mult ca oricând să fie păstrată, conservată, ocrotită pentru ca beneficiarii O2 să nu se afle într-un declin existențial.
Această preocupare pentru perpetuarea verdelui crud al primăverii este de fapt un semn de civilizație,de conștiință socială.
Evadarea omului în spațiul natural face parte dintr-o civilizație a recreerii ,a deconectării, așa cum se întâmplă deseori în zilele de sărbătoare când concetățenii noștri găsesc întotdeauna un loc de un pitoresc aparte și anume Ruda.
aparte și anume Ruda. Există pe Ruda unele văi adânci care au pe margine arbori falnici ce-și ating coroanele formând parcă un tunel,sunt arbori care au supraviețuit tuturor vicisitudinilor naturii (torente puternice pe văi,trăsnete) și creează parcă un peisaj de basm.
Să fie lăsat basmul să fie citit și de cei ce vor veni în urma noastră.
Profesor Elena Pârtoaca
