De ce avem nevoie de un alt imn? Cine îl va cânta?
„Ai talent la muzică…şi mare nevoie de bani? Fă un imn pentru comuna Măgureni! Considerând, probabil că imnul “Deşteaptă-te române!” nu mai este potrivit sau suficient, la propunerea primarului Gheorghe Iarca, Consiliul Local din Măgureni a aprobat alocarea a 2.000 lei de la bugetul local pentru realizarea unui imn al comunei. Cu banii respectivi va fi plătit compozitorul. Şi pentru că premiul nu-i de neglijat, la concursul pentru crearea imnului s-au înscris şi localnici, dar şi vreo doi câmpineni. Melodia care va deveni “Imnul comunei Măgureni” va fi stabilită pe 10 martie, de către o comisie formată din reprezentanţi ai administraţiei locale. Să nu credeţi că-i un caz singular. În Prahova mai există o localitate care are propriul imn.
Este vorba despre oraşul Vălenii de Munte.” (fragment de pe www.radio ok.ro)
Acum că am aflat din presă despre ce vrăji a mai făcut administraţia locală, la noi apare întrebarea: Cine va cânta imnul Măgureniului? Când peste 70% din populaţia comunei nu ştie să cânte nici imnul de stat, sunt slabe şanse să-l ţină minte pe acesta „al comunei”.
Iniţiativa este interesantă şi, prin faptul că este atât de absurdă, a adus publicitate comunei în presa naţională. Un lucru de apreciat. Unu la zero pentru primar şi Consiliul Local, care au avut iniţiativa. Numai că, după cum s-a observat, în România, te bagă lumea în seamă doar dacă poate să râdă de tine. Fapt care s-a şi întâmplat, comuna noastră fiind luată „la mişto” prin ziare pe ideea „că nu-i mai ajunge imnul naţional”. Trist este că aceste momente de celebritate, în care se vorbeşte despre concursul cu crearea imnului, nu vor fi atinse, din păcate, de imnul cu pricina, după ce acesta va fi desemnat. De ce? Pentru că va fi un cântec „băgat pe gât”, ca să o spunem direct. O să fie ales de către nişte „juraţi cu ureche muzicală”, din cîte am înţeles, din articolele din presa centrală, şi va fi desemnat ca reprezentativ pentru o comună de cca. 7000 de locuitori, aşa pur şi simplu, fără să aibă vreo legătură cu rădăcinile noastre sau cu tradiţiile locului.
De ce? Că aşa i-a venit primarului! Iar Consiliul, care există doar să aprobe orice bălărie, a zis că e o idee bună, la fel ca multe altele.
Apoi, după cum ne-am obişnuit, o să apară în înşiruirea de lucruri pe care le-a făcut mult iubitul nostru primar.
Mai ceva ca în Scânteia vremilor trecute. Iar imnul nostru, că până aici i-a fost vremea, va muri uitat de lume pe vreun CD, într-un sertar de la primărie, pentru că pur şi simplu nu il va cânta nimeni.
Aşadar, o să avem cîntec! Sper din tot sufletul să nu câştige concursul vreun copil minune şi să ne facă să ne ruşinăm şi mai rău când se vorbeşte despre „imnul comunei”.
Adevărul este că noi la Măgureni avem de toate, imn ne mai lipsea!
Şi pe bună dreptate se întreabă la Bucureşti lumea: “Ce dracu le-a trecut, mă, la ăia prin cap, nu le ajunge imnul României?”.
Ce să mai zicem de turişti? Eu nu aş miza pe faptul că, fiindcă noi avem imn, o să işi piardă minţile şi vor da năvală spre comuna noastră. Atâta timp cât în deal strălucesc escavatoarele care sunt pregătite să scormone un deal pentru pietriş, când codrul se fură şi zi şi noapte, de nu mai vezi pădurea din cauza lipsei copacilor, iar varniţele pufăie nestingherite pe dealuri şi peste gârlă, te întrebi, pe drept, dacă nu cumva pe turiştii la care visăm îi cam doare în cot de imnul nostru.
Gabriel Trăistaru
www.magurenipenet.blogspot.com