“MINTEA ROMÂNULUI CEA DE PE URMĂ”
Schimbarea de regim din România acum mai bine de 20 de ani şi instaurarea democraţiei ne-a pus în situaţia, pe fiecare dintre noi, nu numai să asistăm, cum se întâmpla în trecut, ci şi să participăm activ la ceea ce înseamnă jocul democratic şi procesul electoral.
Libertatea de exprimare, economia bazată pe principiile impuse de o piaţă concurenţială, şomajul, cursul de schimb valutar şi multe alte elemente caracteristice sistemelor democratice au reprezentat tot atâtea noţiuni noi şi provocări cărora românul vrând, nevrând a trebuit să le facă faţă sau, mai bine spus, la care a trebuit să se raporteze în viaţa de zi cu zi.
Deşi mulţi dintre noi am avut aşteptări foarte mari la schimbarea regimului Ceauşescu, democraţia fiind percepută ca un „vis american” cu speranţe de bunăstare şi siguranţă pentru fiecare, lucrurile din păcate nu au stat chiar aşa, ba din contră. Nu sunt puţini cei care regretă regimul trecut. Din păcate, disperarea şi neputinţa şi-au făcut loc în viaţa multor concetăţeni.
În vârtejul în care au intrat unii, al goanei după bani, al înavuţirii peste noapte prin orice mijloace, în puternic contrast cu deteriorarea constantă a nivelului de trai pentru marea majoritate a oamenilor, s-a remarcat în mod deosebit un fenomen negativ care a contribuit major la degradarea socială, economică şi morală a ţării. Acest fenomen negativ a fost şi este reprezentat de lipsa de moralitate, profesionalism şi decenţă a marii părţi a clasei politice care a condus România în ultimii 20 de ani.
Luptele meschine şi interesele de tot soiul ale politicienilor şi ale partidelor din care fac parte, lipsa unei stabilităţi doctrinare a politicianului român, dictată în cele mai multe cazuri de interesele mărunte proprii, precum şi lipsa viziunii şi continuităţii în ceea ce priveşte proiectele ţinând de strategia de ţară şi de interesul naţional (cu mici excepţii care au privit voinţa comună a partidelor politice ca România să facă parte din Uniunea Europeană şi din NATO) au creat mari deservicii ţării şi populaţiei României.
Fără a generaliza, deoarece au fost şi politicieni care şi-au văzut de treaba lor, au luat în serios mandatul care le-a fost încredinţat, trebuie să spunem lucrurilor pe nume şi să recunoaştem că în politica românească am avut şi avem de-a face cu fel de fel de oameni care nu au ce să caute în această “breaslă”.
Nu este mai puţin important faptul că, obişnuiţi fiind pe parcursul timpului cu conduita inadecvată a politicienilor, în conştiinţa oamenilor s-a înrădăcinat ideea că această stare de lucruri nu poate fi schimbată, devenind o “normalitate” nefirească.
Pericolul cel mai mare constă în faptul că ne-am obişnuit cu asemenea stare de lucruri, simţurile ne-au fost pervertite şi nu mai avem reacţii normale, mulţi oameni considerănd situaţia ca fiind una “sortită”, ce nu poate fi schimbată.
Ei bine, nimic nu poate fi mai periculos decât lipsa atitudinii, lipsa de reacţie atunci când lucrurile nu merg într-o direcţie sănătoasă. Pentru această delăsare şi lipsă de implicare a cetăţeanului de rând, caracteristică ultimilor 22 de ani, suntem vinovaţi cu toţii.
Suntem vinovaţi că am permis unor politicieni să ne cumpere bunăvoinţa sau mai direct, VOTUL, de fiecare dată când au avut nevoie, hrănindu-ne cu promisiuni şi iluzii. Suntem vinovaţi că nu avem destulă înţelepciune să spunem NU unor oameni care au dat dovada a ceea ce sunt şi au tupeul să revină de fiecare dată sub o altă înfăţişare şi cu un alt set de promisiuni pentru a cîştiga bunăvoinţa celor de care, atunci când aflaţi în funcţie, nu le-a păsat sau, şi mai rău, pe care i-a dispreţuit.
Simţul civic implică responsabilitate şi raţiune.
Trebuie să învăţăm să discernem între adevăr şi minciună, între autentic şi impostură, între cinste şi necinste şi, mai ales, trebuie să fim responsabili, fiecare în parte, pentru viitorul copiilor noştrii, pentru viitorul acestei ţări.
Dacă nu vom încerca să ne autocenzurăm în primul rând noi, cetăţenii de rând, nu vom avea puterea să le cerem altora să ne raspundă în alt fel decât o fac.
Este inadmisibil să acceptăm să fim cumpăraţi (să primim bunuri mărunte pentru a le da votul în schimb) ştiind din capul locului că acesta este un prim semn de necinste din partea candidatului sau partidului respectiv.
Aşteptările noastre de la cei pe care îi votăm trebuie să fie altele: să-şi respecte promisiunile, să aibă onoare, să trateze cu toată răspunderea sarcinile impuse de funcţia obţinută prin vot, iar nerespectarea acestor obligaţii ar trebui sancţionată prompt de către cetăţeni, tot în procesul electoral.
Este inadmisibil şi lipsit de onoare si de etică să vedem candidaţi care aspiră la demnităţi publice oferind mită în alegeri pentru a câştiga voturi. Voturile obţinute prin astfel de metode nu dau legitimitate candidatului, viitor câştigător în alegeri.
Cetăţenii care se confruntă cu astfel de propuneri sau sunt presaţi în orice mod să-şi exprime votul pentru un anume candidat sau partid pot sesiza poliţia şi parchetul. Trebuie ştiut că mita electorală este infracţiune şi este pedepsită de lege. Orice persoană are posibilitatea de a sesiza instituţiile statului cu privire la încercarea de influenţare a votului său. Acest fapt arată că cetăţeanul simplu are putere, trebuie doar să-şi exercite drepturile sale. Oamenii trebuie să ştie că nimeni şi nimic nu le poate influenţa decizia de vot. Ei sunt suverani în această privinţă.
Poliţia şi parchetul trebuie să se implice activ în depistarea şi aducerea în faţa legii a tuturor celor care încearcă să fraudeze alegerile în orice mod.
Sunt lucruri aparent simple şi la îndemâna tuturor, lucruri pe care dacă le respectăm, cu siguranţă vom schimba România.
Este o regulă a jocului democratic pe care, dacă o respectăm, vom putea avea şansa să fim conduşi de cei pe care îi dorim, cei care ne-au demonstrat că lucrează în interesul nostru, ne respectă şi se luptă pentru bunăstarea nostră, nu numai a lor.
Este de notorietate cum s-au întîmplat lucrurile în ultimii 22 de ani şi este inadmisibil cum putem accepta frauda în alegeri ca pe un lucru normal !
Dacă vom fi responsabili şi înţelepţi vom putea schimba clasa politică românească, vom putea promova oameni responsabili care să dezvolte România, al căror mesaj autentic să poată fi perceput ca atare de populaţie.
Un celebru proverb spunea „ Dă-i Doamne românului mintea cea de pe urmă !”.
Lilian Cătălin Vişoiu
