Omul și pădurea…
Într-o lume în care oamenii nu pot renunţa la ritmul rapid al dezvoltării industriei, nu realizăm cât de mult se accentuează degradarea spaţiului în care trăim.
Foarte mulţi din oamenii care au stat în oraşe puternic industrializate, azi îi găsim la “ţară” ,locul plin de verdeaţă unde pădurea e în “spatele” casei, unde şi vara, seara, e răcoare, acolo unde probabil au copilărit,se întorc simţind, nevoia de eliberare, nevoia de a RESPIRA şi probabil cel mai important aspect dorinţa de a oferii copiilor calitatea vieţii!!!
Între industrie şi pădure există o legătură, care spun eu, e benefică doar pentru noi, trebuie doar să ne imaginăm că pădurea este un burete sau un aspirator care absoarbe “mizeria”, în cazul nostru efectele industrializării, aşadar pădurea influenţează toate elementele mediului înconjurator având tendinţa de a atenua caracteristicile sale extreme şi de a le uniformiza. Acesta este unul din motivele pentru care pădurea este cel mai complex şi complet geosistem terestru, care a realizat un perfect echilibru natural al elementelor componente.
Pădurea îşi exercită influenţa reglatoare asupra fiecărui fenomen şi proces din natură. Aceste influenţe conferă pădurii funcţii cu rol de echilibru , care duc la păstrarea şi ameliorarea calitaţii mediului, la diminuarea unor efecte negative şi, în general, la formarea unui mediu de viață favorabil societăţii omenești. Trebuie să ştim că pădurea are numai efecte pozitive şi beneficii, cum ar fi: îmbunătăţirea calitaţii aerului; calitatea solului; echilibrul hidrologic;asigurarea permanenţei şi stabilităţii biodiversităţii; ajută la combaterea schimbărilor climatice prin diminuarea efectelor secetei şi limitarea deșertificării; protecţia solului, diminuarea procesului de degradare a terenurilor şi ameliorarea progresivă a capacitaţii de producţie a acestora sub efectul direct al culturilor forestiere; asigurarea standardelor de sănătate a populatiei şi protecţia colectivitaţii umane împotriva factorilor dăunatori, naturali şi antropici;
Pădurea, mai are un rol destul de important şi anume ajută la îmbunătăţirea aspectului peisagistic. Orașul şi îndeosebi marile centre urbane transformă radical peisajul natural. Eu cred , şi îmi asum, că oraşul îndepărtează pe om de natură. Oraşul, ca model al civilizaţiilor tehnice, îmbină unele contradicţii: confortul, amploarea activitaţilor lui care atrage atâta forţă de muncă, intensitatea mijloacelor lui de comunicare etc. “Oraşul apare astfel de două ori distrugător: îsi distruge propria realitate , în interior, impurifică şi devorează cadrul natural, în exterior ” spune marele savant francez Ed. Bonnefous.
Este important să conştientizăm că peisajele unei ţări reprezintă o avuţie estetică şi economică, un specific al geografiei patriei de care este legată şi o întreagă istorie. A păstra şi chiar a mări armonia şi frumuseţea acestei bogaţii naţionale este o datorie. Faptul trebuie accentuat cu atât mai mult, cu cât în etapa actuală există tendinţe de a deteriora cu multă uşurinţă peisajele, de cele mai multe ori cu pierderi irecuperabile.
Ce se întâmplă în momentul în care apar despăduririle în masă?…în numărul următor…
Oana Daragiu
