REGIONALIZAREA ROMÂNIEI, pro şi contra
O nouă temă aruncată în eter de către preşedenţie, mai precis de către domnul preşedinte Traian
Băsescu a venit să ne bulverseze minţile şi să ne dea preocupări pe care nici nu le intuiam cu ceva timp în urmă.
O fi bine ce ne propune preşedintele? Este oportună o reorganizare administrativă pentru România în situaţia actuală? Am putea avea de câştigat de pe urma acestei reorganizări administrative? Ce beneficii şi ce costuri pentru populaţie implică acest proces? Ne scoate reorganizarea criza din casă ?! Este vorba de capital politic sau avem de-a face cu o propunere de structură organizatorică menită a absorbi mai eficient fondurile europene pentru dezvoltarea ţării?…şi multe alte întrebări la care ar trebui să avem răspunsuri pertinente, fundamentate.
Cetăţenilor nu li s-au oferit suficiente informaţii pentru a putea compara forma actuală de organizare, pe judeţe, cu care de bine de rău suntem obişnuiţi, cu forma propusă de preşedintele ţării, adică 8 regiuni şi, eventual, 2 judeţe. Nu există studii serioase întocmite de instituţii abilitate din care să reiasă oportunitatea aceastei schimbări la momentul actual şi ce beneficii ar aduce României pe termen scurt şi mediu, ţinând cont că traversăm o perioadă de criză destul de grea.
Poate că fiecare dintre noi ne-am gândit măcar un moment ce implicaţii ar putea avea acest proces pentru cetăţeni. De la schimbarea unui simplu act de identitate, a unui certificat de înmatriculare al unui autoturism şi câte asemenea documente uzuale care vor trebui în mod evident refăcute şi până la punerea în mişcare a unei administraţii locale sau regionale care şi aşa este ineficientă şi înţepenită în birocraţie. Ce ar însemna schimbarea tuturor actelor, registrelor, denumirilor, etc. când şi la ora actuală multe documente sunt aiurite prin administraţiile statului iar cetăţeanul de rând o ia razna când merge să obţină te miri ce document de la primărie, prefectură, etc.. Consider că nu este bine ales momentul unei asemenea schimbări şi oricum ar trebui să existe cercetări şi studii aprofundate referitoare la ceea ce va să însemne iniţierea unui asemenea proces amplu de schimbare la nivelul unei societăţi. Cred că ţări cu o organizare adminsitrativă mult mai bună decât a noastră s-ar teme de un asemenea proces şi, oricum, ar cântări serios înainte de a demara o astfel de acţiune. Cu siguranţă cetăţeniii ar trebui să-şi exprime opţiunea în privinţa acestei schimbări propuse de preşedintele ţării, printr-un referendum, iar pentru acesta populaţia trebuie să fie informată. O campanie de informare a oamenilor pe baza unor studii făcute de specialişti se impune întro chestiune atât de importantă. Această schimbare nu trebuie să rămână numai la latitudinea politicienilor. Propunerea preşedintelui ar putea să fie favorabilă ţării şi chiar să constituie un factor de progres pentru România, însă proiectul propus nu poate fi lansat nicidecum în grabă sau fără o fundamentare solidă care să ne evidenţieze toate necunoscutele acestui amplu proces.
Nu exclud faptul că reorganizarea ţării în sensul unei concentrări administrative ar putea valorifica mai eficient eforturile de atragere a fondurilor de la Uniunea Europeană. Nu pot însă să nu constat că există deja o împărţire a ţării în 8 regiuni sub tutela Agenţiei pentru Dezvoltare Regională (ADR), menită tocmai să faciliteze absorbţia fondurilor europene.
Poate că acest proiect face parte din politica preşedintelui de modernizare a statului, însă, aşa cum am mai spus-o şi cu altă ocazie, omul sfinţeşte locul şi, ca atare, pentru a desăvârşi ceva este nevoie de o stare de spirit, de unitate, care să asigure reuşita procesului. Pentru acestea este nevoie de oameni, iar oamenii trebuie convinşi cu argumente solide că tot acest efort este spre binele lor, spre binele ţării.
Lilian Cătălin Vişoiu