CRIZA ECONOMICĂ – UN RĂZBOI SUBTIL?
În prezent asistăm la modul în care haosul s-a instalat şi a început să erodeze instituţiile statului român, prin promovarea imposturii şi a corupţiei în detrimentul competitivităţii.
Tendinţa este de a destructura ierarhia valorică prin „dinamitarea” criteriilor care o definesc şi de a „reconstrui” un alt stat după chipul şi asemănarea „arhitectului” său.
Ceea ce se întâmplă în România şi în alte ţări din Europa şi din lume este mesajul clar al dezordinii mondiale la care asistăm neputincioşi. Este un alt tip de război, o altă etapă a celui care s-a numit cândva „războiul rece”.
Este războiul declanşat încă din 1990 de cei care l-au câştigat pe cel „rece”. Acum, învinşii acelui război devenit istorie, trebuie să accepte condiţiile învingătorului, care sunt din ce în ce mai necruţătoare.
Acest război a măturat totul pe parcursul evoluţiei lui şi este din ce în ce mai perceput şi conştientizat de populaţiile Planetei. Să nu uităm cum au început şi cum s-au terminat cele două războaie ale secolului XX al mileniului care s-a „scurs” din clepsidra civilizaţiei umane şi cum a „evoluat pacea” şi care au fost urmările ei.
Acum dezordinea mondială pregăteşte o altă ordine. Nu trebuie să mai foloseşti potenţialul distructiv al armelor, care au secat ţările lumii de uriaşe resurse, pentru a ucide milioane de oameni. Este suficient ca, în numele globalizării, să introduci alte cutume decât cele cu care au fost obişnuiţi să trăiască oamenii. Este mult mai eficient să le schimbi sensul vieţii moştenit de secole şi/sau mii de ani, să-i scoţi din matca lor şi să-i distrugi.
Trebuie doar să le spulberi reperele existenţiale bazate pe religie, obiceiuri, tradiţii, educaţie, instrucţie etc. şi ai creat deja instabilitate, nesiguranţă, dezarmonie şi neînţelegeri între oameni. Este începutul sfârşitului.
Ceea ce azi noi numim, cu eleganţă academică şi argumentare ştiinţifică, situaţie de criză, de fapt este un război dus cu cele mai inovative mijloace care promovează pe de-o parte circul degradării umane în exces, dar cu mai puţină pâine, iar pe de altă parte durerea, frica, nesiguranţa.
Principalul vector, armă redutabilă a acestui război, este mass-media care promovează în exces lumi diferite: ale sărăciei şi ale opulenţei. Încet dar sigur se aşează, cu viclenie, o lume confuză, populată cu scursori ale societăţii (profitori, oportunişti, curve, derbedei etc.) în detrimentul valorilor autentice, nevoite să emigreze în ţările care au nevoie de ei.
Sistemele de valori sunt restructurate, intelectualii sunt ironizaţi, aruncaţi în derizoriu, umiliţi, pedepsiţi. Totul este un spectacol grotesc la care populaţia asistă inconştientă, hlizindu-se tâmp.
Şi totuşi statisticile ne mai dezmeticesc pe unii dintre noi. De exemplu: din 1990 şi până în prezent doar în accidentele rutiere au murit aproximativ 60000 de oameni!
G.I.N.