DISTRUGEREA ECONOMIEI

0
594

Distrugerea economiei DSC04628

DISTRUGEREA ECONOMIEI

(Guvernările: Iliescu – Roman – Isărescu; Iliescu – Stolojan – Isărescu; Constantinescu – Ciorbea – Isărescu; Constantinescu – Radu Vasile – Isărescu; Constantinescu – Isărescu – Isărescu; Constantinescu – Athanasiu – Isărescu; Iliescu – Năstase – Isărescu; Băsescu – Boc – Isărescu). Deşi Nicolae Ceauşescu ne-a lăsat fără datorii, în cei 21 de ani aceste guverne au acumulat datorii externe în contul României de 94 de miliarde de euro.
Distrugerea economiei (ne referim la toate domeniile de activitate: industrie, agricultură, turism, comerţ, cooperaţie, sănătate, educaţie, cercetare etc.) a fost rezultatul politicilor şi strategiilor iniţiate de guvernanţi. 
Toţi cei care au fost şi sunt la putere (în special politicienii) sub pretextul restructurării, modernizării, privatizării, promovării principiilor economiei de piaţă şi în complicitate cu patronatele, sindicatele şi susţinute activ, cu servilism şi agresivitate de organizaţii nonguvernamentale (de câţiva ani nu li se mai aude glasul cu toate că acum, mai mult ca oricând, era nevoie de implicarea lor – n. n.), trusturi de presă (mass-media scrisă şi audio-vizuală) au utilizat cu prefesionalism o diabolică propagandă de dezinformare pe fondul secretizării absolute (?!) a demersurilor lor de distrugere a economiei.
Populaţia acestei ţări s-a aflat într-o confuzie permanentă indusă de „colaboraţionişti” (agenţi de influenţă) şi complicii lor (preşedinţi, prim miniştri, miniştri, parlamentari, prefecţi, preşedinţi de consilii judeţene, primari etc.).
Principalii vinovaţi au fost şi au rămas decidenţii politici, cei care într-o manieră politică sau alta s-au aflat şi se află la Putere, în structurile şi instituţiile acesteia.
Românii au fost induşi în eroare, minţiţi şi jefuiţi sistematic. Deruta acestora a fost cultivată şi menţinută de patronate şi de sindicate, făcându-i să devină pasivi şi inofensivi.
Pe fondul acestei pasivităţi generalizate, a haosului ideatic şi al dezordinii induse, entropia sistemului a crescut periculos de mult.
În prezent, asistăm la aceeaşi piesă de teatru de prost gust, cu acelaşi subiect – distrugerea economiei, dar cu alţi actori politici, ca modalitate de distragere a atenţiei asupra adevăratelor cauze ale dezastrului economic şi social al României.
Opoziţia indiferent de formula în care s-a asociat să lupte împotriva „guvernării portocalii”, este la fel de vinovată de măcelul economic care s-a produs şi continuă şi astăzi în România, ca şi aceştia.
Să ne aducem aminte de anii `90, atunci când premierul, pe atunci FSN-ist, Petre Roman, astăzi un ,,respectabil” liberal, clama cu emfază că industria românească este un morman de fiare vechi. Acesta a fost începutul. Acesta a însemnat momentul-cheie în declanşarea dezastrului economic ce avea să se producă. Acel guvern iresponsabil a tăiat dintr-o dată, la ordin extern, toate conexiunile economice statuate în ani de zile într-o economie super-centralizată. S-au terminat peste noapte legăturile minister – centrală – întreprindere, ca şi cum acestea nu ar fi existat niciodată. Fiecare entitate economică s-a detaşat dintr-o dată de controlul forurilor superioare ierarhic, trezindu-se independentă, iar conducătorii lor numiţi pe criterii ,,revoluţionare” s-au pomenit cu o avere colosală în mână, pe care nu au pregetat să o exploateze în interes personal. Consecinţa deciziilor aberante de atunci s-a văzut imediat, prin faptul că unii dintre proaspeţii ,,manageri” au acumulat averi colosale, în vreme ce unităţile pe care le ,,gestionau” au pornit pe drumul fără întoarcere al falimentului garantat. Aşa s-au creat ,,găurile negre” din economie, pentru că foarte multe dintre aceste unităţi economice, scăpate de sub controlul unor organe competente şi beneficiind de sprijinul ,,revoluţionar” al lui Petre Roman, au făcut împrumuturi consistente la bănci, împrumuturi care nu au mai putut fi returnate din cauza managementului defectuos prestat de oameni puşi pe căpătuială, lipsiţi de responsabilitate şi profesionalism. A urmat marele jaf al privatizărilor început de guvernarea CDR-istă şi continuat de cele sub pulpană PSD-istă, PNL-istă, iar acum portocalie. Ce a însemnat această etapă? Practic, distrugerea economiei româneşti. Multe unităţi economice au fost vândute, după care au urmat închiderea, lichidarea şi dezafectarea. Totul s-a făcut cu acordul indiscutabil al conducerilor politice din acest început de democraţie originală autohtonă, care au făcut orice compromis posibil şi imaginabil, mergând de la culpabilizarea şi desfiinţarea Serviciilor Secrete autohtone, până la vânzarea la tarabă, ca nişte adevăraţi telali, a economiei naţionale. Pe acest fond, cadre specializate ale Serviciilor Secrete străine au penetrat puternic decizia românească, reuşind să promoveze interesele acestora în detrimentul celor româneşti. ,,Daţi-mi controlul asupra unei monede naţionale şi mi-e indiferent cine face legile”, spunea pe la 1800 întemeietorul clanului Rothschild, Amschel Mayer Rotschild. Unul dintre cei doi americani care monitorizează şi dirijează România de la cel mai înalt nivel este Mark Meyer. Evreu american de origine română, acesta este preşedinte al firmei de avocatură de pe Wall Street (New York), Herzfeld & Rubin. Ea a fost implicată în derularea a numeroase privatizări în România. Personajul a fost consilierul lui Ion Iliescu, dar şi al lui Emil Constantinescu. Pe vremea acestuia din urmă, uşa palatului prezidenţial era permanent deschisă lui Tom Lantos şi lui Alfred Moses. A fost remarcat, de asemenea, în compania lui Adrian Năstase, Mircea Geoană, Ilie Sârbu, Dan Nica, Şerban Mihăilescu şi Viorel Hrebenciuc, fiind lobby-ist pe lângă mai toate regimurile de la Bucureşti şi, totodată consilier al preşedintelui moldovean Vladimir Voronin. Este un personaj care a intrat în cercurile Puterii, indiferent de culoarea acestora. Până de curând, pe site-ul firmei era trecută la loc de cinste Dana Barb, sora lui Adrian Năstase, considerată ,,o persoană deosebit de capabilă la nivel de lobby intern”. Acum stăm şi ne mirăm de ce nu sunt bani pentru pensii şi pentru salarii. Acum stăm şi dăm mărunt din buze pentru că a dispărut economia reală, sursa majoră a veniturilor la bugetul de stat, şi odată cu aceasta şi clasa muncitoare care crea produsele necesare consumului intern şi exportului, altă sursă consistentă pentru Buget, care a fost pulverizată într-o proporţie covârşitoare. Toate acestea au fost făcute cu bună ştiinţă, tocmai pentru a elimina acea forţă de reacţie, care se numea clasa muncitoare şi care a avut rolul principal în căderea regimului Ceauşescu. Pentru a nu se mai confrunta cu această forţă formidabilă de opoziţie şi a-şi face liniştiţi de cap, cei care au acaparat decizia politică şi economică au desfiinţat-o odată cu închiderea marilor platforme industriale. Toată lumea tace şi îşi vede de treabă, nimeni nu îndrăzneşte să facă o analiză pertinentă a situaţiei economice, consecinţă a desfiinţării atâtor şi atâtor unităţi economice. De ce nu îndrăzneşte? Pentru că într-adevăr, rezultatul ar fi catastrofal pentru cei care au avut acest rol de distrugere economică a României, iar atunci, cu siguranţă, ei ar trebui traşi la răspundere .*
În felul acesta, an de an, au dispărut de pe harta economică a României sute şi mii de întreprinderi (într-unul din numerele viitoare vom prezenta o parte din aceste întreprinderi care au dispărut de pe harta României; prezentarea lor – lista nefiind completă – va fi făcută pe judeţe). Au dispărut întreprinderi cu profil industrial, agricol, dar şi întreprinderi care făceau parte din mica industrie sau din cooperaţie.
Odată cu dispariţia acestor întreprinderi au fost desfiinţate zeci şi sute de mii de locuri de muncă, oamenii fiind aruncaţi în braţele nemiloase şi umilitoare ale şomajului. Totodată, s-au adus pagube imense, inestimabile bugetului de stat.
Toate aceste politici şi strategii aberante aplicate de „colaboraţionişti”, la ordinul „ocupantului” au fost împotriva interesului naţional, a suveranităţii şi integralităţii teritoriale,** ale apărării, securităţii şi ordinii publice. Această veninoasă, rapace şi incopetentă clasă politică a fost şi a rămas creaţia „ocupantului”. Vinovaţii se cunosc (cetăţeni români de diverse naţionalităţi şi străini).
Există un Dumnezeu, iar vinovaţii şi complicii lor ar trebui să plătească pentru acest “genocid” împotriva poporului român.
Au fost momente în istoria umanităţii când politici nechibzuite au generat samavolnicii, crime, durere, suferinţe, lacrimi …
Pe fondul unor diversiuni şi diverse scandaluri publice, atenţia opiniei publice este deturnată de la principalele probleme care „macină” din temelii liniştea, pacea şi proprietatea acestui popor.
Ne-au fost distruse economia, pacea sufletească şi demnitatea.

Se pot uita şomajul, sărăcia, migrarea peste hotare a forţei de muncă, lipsa banilor pentru pensii şi pentru salarii, neasigurarea fondurilor necesare învăţământului şi sănătăţii, scăderea natalităţii, distrugerea spitalelor, creşterea numărului de sinucideri, creşterea prostituţiei, creşterea consumului de droguri etc.?

Care Ţară poate să uite şi să lase nepedepsite aceste fărădelegi?

G. I. N.

Ţi-a plăcut acest articol? Abonează-te prin mail!

Lasă un răspuns