Să batem câmpii şi foarte multe recorduri, cu primarul din Măgureni!

0
443

Să batem câmpii şi foarte multe recorduri, cu primarul din Măgureni!

Gheorghe Iarca vrea să transforme comuna Măgureni din temelii. De obicei, un primar obtuz ar fi văruit pomii şi ar fi dat câteva petreceri cu muzică populară şi ansambluri folclorice, la căminul cultural din sat. Iarca are însă alte planuri, unele mult mai ambiţioase, dacă pot să le zic aşa. Vrea să aducă Măgureniul la stadiul de comună internaţională, care să fie luată cu asalt de germani plicticoşi, de englezoaice şi chiar de grupuri de suedeze. Vrea ca japonezii să facă scurtă la mână, din cauza milioanelor de poze pe care le vor face aici.

Domnul primar e mic de statură
şi are ochii uşor ieşiţi din orbite, dar cine nu i-ar avea, cu un asemenea proiect în faţă? M-a invitat şi în birou şi a rugat o secretară să-mi aducă nişte apă plată, cu lămâie. „În curând, Măgureniul va deveni cel mai frumos orăşel turistic din ţară, cu un număr record de vizitatori”, mi-a spus, obligându-mă, practic, să beau prima gură de apă şi să amân leşinul pentru mai târziu. Domnul Iarca a găsit câteva firme din Bucureşti, care îl vor ajuta să se bată, de la egal la egal, cu Bora Bora şi cu Insulele Maldive. „Care sunt obiectivele turistice?”, întreb şi îmi dau seama, după felul acid în care mă manifest, că Gazeta de Măgureni ar putea să-mi facă o ofertă concretă să lucrez la departamentul de investigaţii.
Visul primarului se desfăşoară în jurul unui baraj, care va fi construit pe râul Prahova. „Cum intri, pe dreapta, va fi un sanatoriu. Apoi o să avem un mini port”, îmi spune. Îmi păstrez totuşi calmul meu specific şi îl întreb senin: „Cum adică mini port?”. „Păi, un mini port e un port ceva mai mic”, mă linişteşte domnul Iarca, demonstrându-mi că ştie ce face. Adică nu vor trece toate panaramele de tancuri petroliere prin apele noastre. Nu vrea să facă totuşi circ la Măgureni. Lista obiectivelor e abia la început. „Vom face debarcader, telegondolă, o insulă pe piloni şi câteva hoteluri şi pensiuni. Trebuie să angajăm şi nişte salvamari, pentru obiectivele turistice pe care le avem. Stai aşa! Salvamari sau salvamont?” Se uită pierdut pe proiectul din faţa sa. „Aoleu, salvamari!”, se miră şi el de amploarea proiectului. Decid să-l scot din impas: „Păi, la câtă apă o să fie şi la câţi pensionari nemţi vor veni, care stau mai prost cu înotul, aveţi nevoie şi de salvamari.” Mă gândeam chiar s-o aducă şi pe Pamela Anderson şi să-i propună să alerge cu ţâţele pe afară pe plajele nisipoase de la Măgureni.
Un cetăţean din comună dă buzna în birou, cu un teanc de acte la subraţ. Era într-un conflict deschis cu o vecină, care intrase cu câţiva centimetri pe pământul lui. Ne-a luat un pic gândul de la Pamela, dar am reuşit să-l expediem destul de repede. Aveam planuri mai importante. Domnul primar continuă: „Vom face o agenţie de turism, un centru medical, un port nautic, un heliport şi un centru SPA”. N-am rezistat şi l-am întrebat de ultimele două: „Heliportul e pentru turiştii străini care vor veni, pentru că le va fi mult mai uşor să vină cu elicopterul şi să aterizeze direct pe apă. Centru SPA habar n-am ce e, dar nu poate să fie ceva rău.” Cei care n-au elicoptere pot veni cu submarinele, domnul Iarca fiind hotărât să construiască şi nişte parcări subacvatice. În legătură cu centrul SPA a cam nimerit-o. Nu e nimic rău. Ne mai întrerupe o mamaie care vroia un ajutor social pentru lemne. Deşi mă aşteptam să vrea o subvenţie pentru caniculă, că tot vine vara, femeia insista cu lemnele. Am scăpat şi din ghearele babei.
Trecem la obiectivele de agreement ale proiectului. „Vom avea aici, în Măgureni, cel mai impresionant centru de terapie cu delfini”. I-am cerut mai multe amănunte, dar n-am obţinut decât un ridicat din umeri sugestiv şi o privire pierdută. Cred că ar fi părut mai în largul lui dacă ar fi făcut un centru de terapie cu maidanezi. Delfini n-a văzut decât în filme, dar cu câinii era obişnuit. Pentru paza obiectivelor, n-ar fi fost rău să aducă şi câţiva rechini.
Ne adunăm şi trecem mai departe. „Tot aici, la noi în comună, vom avea: centru de hidrobiciclete, cinematograf, mall, patinoar, centru de schi nautic, crescătorie de peşti şi un centru de surfing.” Iată că sătenii din zonă, amatori de surfing, îşi vor vedea visul cu ochi. Se vor da cu placa râul Prahova. Cred totuşi că se va importa apă din mările şi din oceanele lumii. „Credeţi că se poate face surfing la Măgureni?”, l-am întrebat, sperând să-mi spună şi despre valurile cu spume pe care le va cumpăra de la marii producători în domeniu. Deşi lăsa senzaţia că nu prea ştie ce dracu’ e ăla surfing, plasându-l în mintea lui între aeromodelism şi lupte greco romane, mi-a spus: „Bineînţeles că se poate face. Orice se poate face, dacă îţi doreşti cu adevărat acest lucru.”
Puteam chiar să organizăm, peste câţiva ani, Campionatul Mondial de Surfing, la Măgureni. Echipa locală, cu noile condiţii create, poate participa chiar în Champions League. Domnul primar Iarca mi-a închis definitiv gura cu următorul argument: „Pentru acest proiect vom angaja 5.000 de femei de serviciu. Asta ca să vă faceţi o idee.”
Pentru ca interviul să pară serios,
l-am întrebat şi de costuri. „Cred că o să coste cam 400 de milioane de euro.” Domnul Iarca a vorbit deja cu preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, Mircea Cosma, pe care spune că l-ar fi convins să bage nişte bani în proiectul de la Măgureni. Primarul i-a scris şi doamnei Udrea, de la Ministerul Turismului. I-a povestit în amănunt despre mini portul comunal şi chiar despre delfinii psihologi, pe care-i va aduce în sat. N-a primit deocamdată nici un răspuns, dar încă mai speră.
Proiectul a fost deja aprobat de Consiliul Local Măgureni.
Am încercat să aflu şi ce cred oamenii din comună. Un domn care vindea cartofi chiar lângă Primărie nu prea credea în planurile primarului. „Port ne trebuie nouă, pe criza asta? Cel mult poate să facă un lac de agrement.”
„Măi, tată, cum dracu’ să se facă port la noi în sat? Trebuie bani serioşi. De unde să ia el milioane şi milioane de euro, pe criza asta?”, îmi spune un pensionar agitat. Întreb o doamnă într-un trening roşu, care îmi răspunde tranşant. „Dacă face ceva pentru oameni, ca să aducă turişti, să facă. Dacă sunt şmecheriile lor şi afacerile lor, să stagneze imediat.”
Vor fi angajate 5.000 de femei de serviciu, pe criza asta. De ce să nu susţinem acest proiect?

Articol apărut în publicaţia AltPHel în mai 2010 la Ploieşti

Sursa:
www.altPHel.ro
link: http://www.altphel.ro/?p=398

Ţi-a plăcut acest articol? Abonează-te prin mail!

Lasă un răspuns