Urme ale trecutului….distruse astăzi sub privirile noastre….
Castelul Cantacuzinilor din centrul comunei Măgureni, astăzi, se pare că a rămas doar o umbă a istoriei.
Se spune că a fost construit între anii 1666-1671 de către Drăghici Cantacuzino în stilul palatu-lui seniorial bizantin, evidențiindu-se prin decorațiile speciale, prin sistemele de boltire și prin materialele și procedeele de construcție.
Povestea sa este fascinantă. Castelul reprezintă tipul caselor feudale influențate de arhitectura turcească care își grupa camerele, cele peste treizeci de încăperi, în jurul turnului prevăzut cu numeroase ascunzători. Încăperile erau impresionante, mulțimea și diversitatea decorațiunilor executate prin basoreliefuri colorate sau aurite dezvăluie luxul ce exista în interiorul palatului.
Astăzi, după 340 de ani de la terminarea lucrărilor au rămas numai urmele a ceea ce a fost cândva falnicul castel. Regretabil este faptul că nu știm să apreciem și să punem în valoare un edificiu în jurul căruia se învârte istoria comunei noastre. Cândva maiestuos, astăzi, aproape că nici nu se mai vede de crengile pomilor crescuți împrejurul lui. Singura utilitate pe care o mai are este de a ține loc de adăpost pentru animalele unor săteni. Ba mai mult, casele vecinilor sunt lipite de zidurile castelului, iar calea de acces se face numai prin curțile sătenilor.
Conform legislației în vigoare, ruinele conacului Drăghici Cantacuzino sunt menționate în lista moumentelor istorice, listă realizată de către Institutul Național al Monumentelor Istorice publicată în Monitorul Oficial al României , partea I, ceea ce înseamnă că se pot aplica prevederile Legii nr. 422 din 18 iulie 2001 privind protejarea monumentelor istorice. Potrivit dispozițiilor Art. 8 alin.(1) din legea mai sus menționată, pentru fiecare monument istoric se instituie zona sa de protecţie, prin care se asigură conservarea monumentului istoric şi a cadrului său construit sau natural. Deasemenea sunt reglementate în Titlul IV Capitolul II și atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale în ceea ce privește protejarea monumentelor istorice.
Așadar, autoritățile locale sunt obligate să se ocupe de protejarea și conservarea monumentului.
Nu înţeleg de ce nu se face nimic în această privință, deși ar fi normal să se pună accentul pe îngrijirea și valorificarea acestor vestigii istorice ce datează din secolul XVII, pentru că ar putea constitui un pas înainte pentru dezvoltarea turistică a comunei.
Dacă suntem într-adevăr interesați de dezvoltarea potențialului turistic al zonei, căutând finanțări pentru proiecte fantastice de amploarea celui cu insule pe piloni, ar fi trebuit ca mai întâi să punem în valoare monumentele istorice existente deja în comună.Astfel am îmbunătăți aspectul localității noastre acordând în același timp importanța cuvenită vestigiilor istorice.
Justiana Oprea