Bunele practici agricole

0
452

Bunele practici agricole

România are una din cele mai întinse suprafeţe cu potenţial agricol din Europa. Economic vorbind agricultura, de-a lungul timpului, ne-a scos din multe dificultăţi, cu alte cuvinte pământul ne poate salva…
Dispunerea naturală ne ajută. Tot ce avem de făcut este să folosim această resursă în avantajul nostru.Conform programului ‘Dezvoltării iniţiativelor antreprenoriale, în mediul rural’există o serie de bune practici agricole care pot contribuii la conservarea solului şi care trebuie respectate dacă dorim să practicăm o agricultură durabilă.
1. Nu da foc miriştilor!
În mod tradiţional agricultorii considerau că prin această practică ar favoriza realizarea lucrărilor agricole necesare pentru pregătirea următoarei campanii pentru însămânţare economisind astfel energie şi apă. În realitate, incendierea miriştilor diminuează fertilitatea solului, pe termen mediu şi lung, deoarece se pierde o parte importantă din materia organică. În plus arderea miriştilor distruge insectele şi nevertebratele care sunt utile pentru sol, diminuând astfel o sursă de hrană pentru fauna salbatică, sărăcind calitatea peisajului şi mai ales favorizând eroziunea.
2 Utilizează cu grijă apa pentru irigaţii. Apa care ajunge în sol poate să antreneze stratul cel mai superficial al solului şi să preia astfel covorul fertil. Din acest motiv este foarte important să reglăm apa pentru irigaţii în funcţie de caracteristicile terenului, de panta acestuia, şi de cantitatea de apă ce urmează să fie folosită.
3 Practică încărcări adecvate cu animale . Este important să cunoaştem care este încărcarea maximă cu animale pe care o poate suporta un teren. Suprapăşunatul distruge covorul vegetal al terenului, lăsându-l fără protecţie faţă de efectele vântului şi ale ploilor, distrugând stratul superficial al solului, care în multe cazuri, este cel mai fertil.
4. Utilizează păşunile, pământurile şi islazurile abandonate. Pe pământurile abandonate se poate produce o invazie de vegetaţie ierboasă şi cu arbuşti, care creşte riscul de incendiu urmat de eroziune. Când într-o zonă apare în mod semnificativ această problemă a terenurilor abandonate, devine util să se profite de aceste resurse prin intermediul păşunatului excesiv. În acest fel se vor rentabiliza terenurile cu ajutorul unei abordări durabile şi, în acest timp, se vor evita riscurile de incendiu.
5 Practică rotaţia culturilor.
Această practică îmbunătăţeşte pământul fără a fi necesar a se recurge în mod exclusiv la îngrăşăminte artificiale pentru a-l recupera. Jumătate din populaţia globului lucrează în agricultură. În România, oamenii, işi muncesc pământul, din ce în ce mai puţin. Suprafața agricolă a României a scăzut uşor de la un an la altul. Terenurile nelucrate, pun în pericol și culturile din împrejurimi. Ţinând cont că o bună parte din populaţia de la sate este formată din bătrâni, aceştia nu mai pot face agricultură, nu au bani pentru a-și achiziționa utilaje și nici încredere de a-și da terenurile în arendă, de teama să nu fie păcăliţi, lasă suprafeţe din ce în ce mai mari nelucrate. Şi astfel începe ‚ blestemul pământului’…

Oana Daragiu

Ţi-a plăcut acest articol? Abonează-te prin mail!

Lasă un răspuns