DECĂDERE

0
589

DECĂDERE

După ce am revenit acasă, după mulţi ani, m-am bucurat mult când am citit pentru prima dată GAZETA DE MĂGURENI, chiar mă simţeam mândru că există. Azi, mi-e ruşine că o astfel de publicaţie circulă prin sat şi mă simt obligat să vă spun de ce. Înainte de asta, am o întrebare pentru dl. fondator, primarul şi profesorul Gheorghe Iarca: De ce apare în dreptunghiul negru din gazetă menţiunea că “Responsabilitatea pentru cele afirmate în conţinutul articolelor aparţine autorilor ” ? Vă răspund eu: DEGEABA! Pentru anomaliile pe care le-am semnalat că au apărut, a fost găsit vreun vinovat ? NU !Ca urmare, să vedem ce apare în nr. 51 al publicaţiei.
1.Cunoştinţa din numărul trecut, prinsă cu mâţa-n sac,văzând că nu se întâmplă nimic, a mai comis-o o dată scriind (copiind) articolul “ELEGIE”. Nu vă speriaţi ! Chiar dacă elegie înseamnă o specie a poeziei lirice sau o compoziţie muzicală cu caracter melancolic, trist, să nu credeţi că autoarea a trecut la aşa ceva. Nu găsiţi versuri în articol şi nici note muzicale. Doamna redactor Gabriela Petre nu e melancolică sau tristă, ci mai degrabă este perseverentă, ca în proverbul cu vulpea care îşi schimbă numai părul, nu şi năravul. Dânsa scrie un “articol” la sfârşitul căruia menţionează că :”Citatul respectiv este preluat din cartea “The Secret” de Rhonda Byrne……..”, făcând însă două greşeli:
– în conţinutul “articolului” nu apare nici un citat, ghilimelele pentru citat nefiind puse decât la un cuvânt care apărea aşa şi în textul original;
– autorul indicat în text nu e cel adevărat. În realitate dânsa a copiat o mică parte dintr-un articol amplu scris de fapt de MARIA TIMUC, adică articolul intitulat “Mulţumesc…de o sută de ori pe zi” apărut pe www.jurnalul.ro/editorial/mulţumesc-de-o-sută-de-ori-pe-zi-.
CONTINUAŢI TOT AŞA DOAMNĂ! PASTRAŢI-O DOMNULE FONDATOR ! Aşa vor mai afla şi oamenii ce mai apare pe internet. Ce ne interesează pe noi problemele comunei !?
2.Cineva care nu vrea să semneze a scris articolul ” Se apropie sărbătoarea arhanghelilor Mihail şi Gavril “. Autorul bănuit face unele greşeli. Scriind despre ARHANGHELII Mihail şi Gavril, autorul ne spune că “Desigur, este vorba despre îngeri…” Stimate domn, Arhanghelii sunt căpeteniile, şefii îngerilor. De ce îi coborâţi în rang. E ca şi cum i-ai spune unui general soldat, nu-i aşa? În plus, Mihail e primul Arhanghel în grad, iar Gavril socotit al doilea !
De altfel, denumirea vine din greacă, unde “arche” = comandant, conducător, cel mai mare, iar “anghelos”= mesager, sol, înger, deci “Arhanghel” înseamnă “Comandantul îngerilor”, ” Cel mai mare mesager”.
Mai spuneţi că “Gabrielii de astăzi pot fi mandrii (de ce cu dublu “i” ): numele lor, înseamnă “Dumnezeu este puterea mea”. Gabrieli de mâine nu vor putea fi mândri, numai cei de azi? Eu vă spun că nici unii nu pot fi mândri numai pentru că îi cheamă aşa. Ei trebuie să se comporte ca atare, ca să aibă acest drept. Iniţial, numai părinţii şi naşii de botez merită să fie mândri că le-au dat numele.
3.În articolul “Omul care sfinţeşte locul”, apar obişnuitele osanale direcţionate către domnul primar, dar autorul şi-a dat seama că devine penibil şi nu a avut curajul să semneze articolul sau şi l-a scris primarul singur? Altfel, de ce nu îi obligă să semneze ce au scris, mai ales că se zice că răspund pentru ceea ce scriu?
4. În articolul “Un strigăt de ajutor în atenţia cetăţenilor Comunei Măgureni”, autoarea Aida Iarca ne anunţă că “s-a realizat podul peste pârâul Proviţa, pod ce face legătura între două judete, Prahova şi Dâmboviţa.” Oare? Podul nu uneşte numai malurile Proviţei, ajunge până în judeţul Dâmboviţa şi-l uneşte cu judeţul Prahova? Cam lung pod! Aceeaşi autoare ne anunţă că acum “cetăţenii comunei vor putea ajunge mai repede la picnicuri pe renumitul islaz Ruda.” Asta da realizare: vom putea “paşte” mai repede pe islazul Ruda, numai iarbă să fie ! Ne anunţă apoi că ” unii răuvoitori au început să-şi aducă gunoiul menajer şi să-l arunce pe “lateralele accesului către traversarea podului”. Dar cine traversează podul? Sau nu ştie autoarea ce înseamnă a traversa. Ce ziceţi: n-o să cadă de pe pod dacă vrea să-l traverseze? Şi care sunt lateralele pentru traversarea podului ? Ar fi bine să vorbiţi româneşte stimată redactor, ca să înţelegem şi noi. Ca să termine tot cu o “perlă”, autoarea ne mai spune că “avem o comună frumoasă, bine aşezată între dealuri.” Între care dealuri? Nu cumva la poalele lor, între două ape, Prahova şi Proviţa?
Succes, onorabil “redactor” !
5. În articolul “Codrul nu mai este fratele bun al românilor ” autorul, din nou anonim, după o cacofonie ( “ca cel” ) ne anunţă că după un obicei din Bucovina,”cine tăia un copac trebuia să pună 10 în loc”. Oare încăpeau 10 copaci în locul unuia ? Apoi, după o nouă cacofonie (“ca cei”), se ia de cei care au tăiat un “copac ilegal “. Ce o fi făcut bietul copac de este ilegal ?
Pentru că nu ştiam, suntem anunţati că avem păduri “dar şi zone întinse unde acestea lipsesc”. Nu am văzut copaci în centru, pe uliţe sau pe câmp. Până şi titlul este o minciună: nu codrul nu mai este frate bun al românilor, ci invers. Codrul nu taie români, ci românii taie codrii ! Codrul este la fel de iubitor şi darnic, frate, dar oamenii au devenit duşmanii lui. Nu-i aşa ?
6. O mostră de infatuare, vecină cu lipsa bunului simţ, care merge până la subestimarea cititorilor (incapabili să-l înţeleagă !? ), vine de la domnul Liviu Ungureanu.
În nr. 50 al publicaţiei, sub un titlu mai lung decât articolul în sine, autorul începe prin a spune că “scrierile mele au o tentă filosofică”. Doar 6 cuvinte şi mai multe greşeli. Care scrieri, domnule ?
Unde sunt, ca să le citim şi noi ? Ce fel de tentă filosofică au ele dacă în limba română nu există cuvântul sau ai vrut să spui “filozofică”? Scrii în limba română, nu în spaniolă. Deci, unde sunt acele scrieri personale care ne arată “drumul spre înţelepciune sau spre libertate” ? Hotărăşte-te! Înţelepciunea nu e acelaşi lucru cu libertatea. Deci, unde duce drumul? Ai dat un răspuns: “spre centrul fiinţei mele sau a ta.” Înainte de a face pe filozoful cu cetăţenii care îşi doresc cu totul altceva, învaţă limba română, pentru că se spune corect “tale” şi nu “ta”. Ne spui şi nouă unde este centrul fiinţei tale, nu cumva ……Revii şi în nr. 51 al gazetei şi sub titlul “Superficialitate, răutate sau gândire mediocră”,dovedeşti toate aceste caracteristici, astfel:
-a. Superficialitate.
– În prima frază scrii “sau poate chiar a sănătăţii mentale”, fără a fi o propoziţie (nu are subiect şi predicat) şi nici măcar o legătură cu restul frazei. Apoi scrii “articolele … ce spui”. Spui sau scrii în gazetă ? “Până nu vom cunoaşte fiecare rolul şi locul în societate”. Al cui rol şi loc ? Nu voiai să scrii “până nu ne vom cunoaşte…” ? – “Ţara asta nu va merge bine niciodată”. Păi, spuneai că nu va merge bine numai până nu vom cunoaşte rolul nu ştiu cui, nu-i aşa ?
-b. Răutate.
– “Nimeni nu ar trebui să aibă o asemenea gândire comunistă”. Cine eşti tu să hotărăşti dreptul oamenilor de a gândi cum vor ?
– “M-am obişnuit să fiu permisiv cu oamenii .” Ai avea o altă soluţie, ce ai putea să le faci ? Dar mai ai şi grijă să clarifici că numai ” în anumite situaţii.”
-” ni se aliniază acţiunilor noastre “. Termeni ca “alinierea oamenilor” ce fel de gândire caracterizează, ştii ? Şi de ce şi ni şi noastre ? Poţi spune “ni se aliniază acţiunilor voastre ” sau ” li se aliniază acţiunilor noastre” ? 

-c. Gândire mediocră.

– “Cei care noi credem că ni se aliniază acţiunilor noastre vor face şi ei cândva lucruri interesante, la care noi poate nu vom ajuta.” Pe lângă faptul că foloseşti un termen nepermis cum e alinierea oamenilor, iţi arăţi adevărata faţă, adică, dacă pe voi (care voi) vă ajută, voi să vă daţi în lături ?
Asta da gândire ! Când vorbeşti de “acţiunile noastre ” la cine te gândeşti, sunteţi vreo grupare secretă, de ce nu ne spui ?
– “Unii redactori de ziar…să ne releve situaţii distorsionate din viaţa de zi cu zi .” Rolul ziariştilor nu este acela de a reda realitatea ? Trebuie să o prezinte “distorsionată” ?
Iţi dau un sfat prietenesc: elimină răutatea şi infatuarea, iubeşte modestia, mai învaţă limba română şi atunci poate vei iubi oamenii şi ei te vor iubi, la rândul lor sau măcar te vor respecta.
7. Articolul “Varul şi măgurenarul, o unire înegrită de fum”, începe cu o greşeală chiar din titlu:” înegrită ” se scrie “înnegrită “,cu dublu n . După autor, deşi varul a apărut înainte de Christos, la Măgureni a apărut numai în secolul xx, deşi varul gras era folosit în lume şi pe vremea romanilor.
Biserica din Măgureni nu s-a construit cu var sau nu ştii ce înseamnă secolul ” xx” ?
Ni se spune că “varniţa este o denumire regională ” !? Eu îi spun autorului că vine de la cuvântul bulgăresc “varnica”. Confundă vărarii, adică acei oameni care produc varul, cu “vărniţarii”, adică cei ce construiesc cuptoarele de var (varniţa este în realitate groapa în care se introduce piatra de var, nu şi cuptorul propriu zis). Combustibilul folosit este “foarte variabil” după autor şi nu “foarte variat”, de parcă ar fi tot una. Apoi autorul face o mare descoperire, aceea că “cea mai mare problemă acestor cuptoare (n.r. corect a acestor cuptoare) este poluarea .” Poluarea nu e problema cuptoarelor ci a noastră şi a mediului înconjurător, cuptoarele fiind cele care o produc, fără ca ele să sufere. Fumul este ” foarte negru şi dens, aproape irespirabil “(nu complet irespirabil), dar dacă este numai aproape irespirabil de ce “face ca totul in jur să moară ” ?
Spune autorul că fumul “stă foarte aproape de sol” şi “se depune pe iarba de pe păşuni .”
Păi ori una, ori alta, stă aproape sau se depune ? “iarba e pascută de vitele noastre, fie vaci sau oi ” (vedeţi că de capre nu e păscută, deci să creştem numai capre ), iar noi bem laptele lor” (câţi beau lapte de oaie ?). ” Solul din jurul varniţelor este complet ars .” Păi dacă solul arde, de ce nu îl folosesc drept combustibil nefiind poluant ?
“Sunt surse de venit a celor care le fac”, spune autorul neştiind să facă acordul gramatical.
“Sunt nişte bube negre ale mediului dar şi al peisajului pitoresc” (nu ale ), confirmă cele de mai sus.
Contra acestui fenomen, autorul ne cere să luăm cu toţii o măsură, chiar dacă noi nu avem dreptul să luăm măsuri, ci numai cei plătiţi pentru asta. Şi pentru ce ? “Măcar să încercăm să îl reducem la minim .” Da! Eu cer să luăm măsuri : din 4 “varniţi” să rămână una, dar care!? E anticonstituţională discriminarea, de ce unii da şi alţii ba?
În încheiere mă adresez domnului fondator, profesor Gheorghe Iarca, cu rugămintea ca măcar pentru o brumă de mândrie să ia măcar două măsuri pe care le propun gratis:
a. Stabiliţi un redactor şef sau un corector capabil să nu mai accepte la publicare orice bazaconie.
b. Scăpaţi de redactorii oportunişti, care vă fac mult rău cu laudele, mai ceva decât cele de odinioară, sau cu lipsa lor de cunoştinţe, mai ales de limba romană.

E penibil ca după nişte citate din ” FAUST “, să aduci omagii primarului şi viceprimarului comunei!

Dipl. Ec. Paul Neguriţă

 

 

Ţi-a plăcut acest articol? Abonează-te prin mail!

Lasă un răspuns